Nu mai știu de câte ori am fost în Italia în ultimii 15 ani ani, dar sigur-sigur măcar de 7-8 ori tot am fost. De-aia pe când încercam s-o conving pe cea mai mișto femeie din lume să mergem undeva înainte de Paști, când a zis Italia, inițial m-am gândit „iar la macaronarii ăiă”, după care mi-am adus aminte cum se mănâncă în Bologna, cum arată Firenze, cât de mișto e Venezia și mi-a mai trecut.

Nfine, nu asta voiam să zic, ci că de fiecare dată când mă duc, observ chestii care la precedenta vizită nu existau, cum am pățit acum cu trenurile Frecciarossa și Italo. Habar nu aveam că italienii au trenuri de mare viteză, deși mai meresem cu trenul la ei de câteva ori. Well, cam ce față credeți c-am făcut când am văzut pe afișaj că ne deplasăm cu modesta viteză de 290 Km/h?

Desigur, biletele nu-s ieftine și nici nu poți să mergi cu nașul, dar măcar simți că ăștia fac ceva de banii pe care-i iau de la tine, nu că se duc în sacul ăla fără fund pentru care cotizează toți fraierii din România. Fraieri care, în naivitatea lor, se așteaptă să primească și ceva în schimb. Și de fiecare dată primesc același lucru: o mare mwie.

Mda, măcar m-am împăcat cu gândul că n-am să apuc așa ceva, în România, pe parcursul acestei existențe. Poate în următoarea.

Și-acum să nu uit să vă zic o chestie mișto. Dacă vreodată în viața voastră ajungeți în Bologna, faceți orice să mergeți la Gelateria Ugo și-o să mâncați cea mai bună îngețată de pe Pământ. Să nu va așteptați la vreun loc fancy sau mai stiu eu ce fițe, că nu e cazul. Oamenii au o gelaterie reltiv modestă, doar că fac totul acolo in house și ce fac, fac bine de tot.

Intrați, cereți două cupe, una cu nocciola și cealaltă cu pistacchio, după care ieșiti si mâncați-le pe băncuța din față sau undeva cât mai aproape. Nu de alta, dar n-are rost să vă îndepărtați prea mult, pentru c-o să mai intrați o dată si o să vă mai luați încă două cupe. Exact cum am făcut și eu. Și cea mai mișto femeie din lume, desigur, care, după a doua porție de înghețată, făcea exact ca-n „Moartea căprioarei”- mânca și plângea (mă rog, dacă e să mă întrebați pe mine, mai mult mânca). Gata, tac, că iar mi-o caut și-abia ce scăpasem ieri.

Mno, cam atât pentru azi, cam gata și cu vacanța, plus niște poze din Veneția.

[Best_Wordpress_Gallery id=”45″ gal_title=”Italia 2″]