Lucrurile stau așa: Vasi Rădulescu postează pe Facebook un material cu informații medicale false. Material care face vreo 2000 de like-uri și peste 1700 de shares. Dacă nu știți cine este Vasi Rădulescu, vă spun eu că este un medic care știe să scrie, chestie care i-a adus notorietate în mediul online.

A doua zi, Vasi Rădulescu revine cu o altă postare în care spune că totul a fost doar un experiment prin care a vrut să le arate oamenilor că nu e ok să dea share fără să verifice informațiile pe care le citesc. După care se enervează când unii îi dau unfriend/unfollow și alții îi spun că nu-i ok ce-a făcut. Iar eu vreau să-i explic lui Vasi de ce oamenii ăștia au dreptate.

Unu. Ai strâns niște zeci de mii de followeri, pe Facebook, care se află acolo pentru că de-a lungul timpului le-ai dovedit că pot avea încredere în informațiile de la tine. Tu ai o relație cu oamenii ăștia, iar majoritatea relațiilor se bazează pe încredere. Pe care ți-o arată întâi citindu-ți textele și apoi cu like și share. Iar oamenii ăștia n-au greșit dând mai departe niște informații despre un domeniu la care oricum prea puțini se pricep: era normal să le dea, doar vin de la Vasi Rădulescu. Well, ce-ai făcut tu se numește că le-ai înșelat încrederea. Știi cum e, asta se câștigă greu, dar se pierde foarte ușor, gen, e de-ajuns s-o comiți o singură dată.

Doi. Nu realizezi c-ai furnizat intenționat informații medicale false într-un mediu atât de volatil cum este Facebook-ul. Mediu în care cea de-a doua postare a ta, cea care restabilește adevărul, nu va ajunge niciodată la toți cei care au preluat inițial informațiile eronate. Ca dovadă, postarea ta fake news are peste 1900 de likes și 1700 de shares, în timp ce a doua, cea prin care spui cum stau lucrurile, n-are decât 560 de likes și 56 de shares. Ce faci cu restul de câteva mii de oameni la care nu a mai ajuns și varianta corectă? Pe ei cine-i lămurește c-a fost un experiment nefericit? Lor cine le spune că nu trebuie să înceapă să tușească ca idioții atunci când vor avea impresia că suferă un atac de cord?

Trei. Uite, ca să fie și mai clar. Imaginează-ți că ești într-o relație și te hotărăști să-i faci partenerei tale o glumiță, să faci un experiment, na, că ți-e mai familiar termenul. Postezi pe Facebook c-ai făcut sex cu alta, după care, revii a doua zi cu o postare în care explici c-ai glumit, c-a fost un experiment. Doar că, ce să vezi, postarea asta nu mai ajunge la partenera ta. Și pe lângă că nu mai ajunge la ea, nu mai ajunge nici la părinții ei, nici la mătușa de la Tecuci, nici la unchiu Titi din Germania, nici la colegele de serviciu și în general nu mai ajunge la aproape nimeni dintre toți cei care citiseră cu o zi mai înainte c-ai înșelat-o. Și nu numai că citiseră, dar mai apucaseră să bârfească și cu alții. Hai c-ai prins tabloul, că ești băiat deștept. Acum poate înțelegi că fix asta ai făcut tu cu cele două postări. Și nu, n-are nicio importanță c-ai revenit cu un later edit pe prima, știm amândoi că nu-l mai citește nici dracu’.

Știu că e greu, dar uneori e mult mai simplu să spui ”îmi pare rău, am greșit”, în loc să te duci până-n pânzele albe susținând ceva ce se vede din cosmos că nu e ok. Ți-o spune cineva care a învățat extrem de greu că n-are întotdeauna dreptate.

sursa foto