Ieri cam pe la ora asta, mi-am zis că n-ar fi rău să vă fac astăzi o aroganță, dacă tot e 1 Aprilie. Inițial mă gândisem să vă spun c-am decis să iau calea celor sfinte, să mă calugăresc, dar aveam oreșce dubii c-ar pune cineva botul. Dăncilă să fii și tot n-aveai cum să crezi așa ceva. Noroc că până la urmă m-am sfătuit cu cineva mai deștept decât mine care mi-a dat ideea cu PSD-ul. Care idee venea la fix după mizeria cu Carmen Avram. Și-a ieșit mișto. 🙂

Mno, acum, ce concluzii am tras după jumătatea asta de zi?

Practic, una singură, dar e cea mai importantă: vă pasă de blogul ăsta și implicit de mine. Ceea ce m-a făcut, încă o dată, să mă simt mândru c-am reușit să vă adun aici.

Însuși faptul că majoritatea comentariilor (pe care le-am băgat în spam, evident) au fost pe genul ”E păcăleală de 1 Aprilie” arată că vă pasă, că aveți încredere în mine. Dacă nu, ați fi ridicat din umeri și v-ați fi văzut de treabă.

M-a amuzat foarte tare și ritmul în care au scăzut like-urile pe pagină. În total, vreo 50 de cetățeni și-au luat like-ul înapoi de pe pagina mea. Pur și simplu nu s-au prins ce zi e azi și s-au simțit dezamăgiți, au simțit că le-am trădat încrederea. Chiar și cei care m-au înjurat m-au impresionat. Păi dacă nici asta nu înseamnă că le pasă, atunci ce?

Pe final, ce voiam să vă întreb, v-ați prins din prima? Ați avut și voi măcar un moment în care să gândiți ”wtf, ce-a făcut idiotul ăsta?!”

P.S. Le mulțumesc celor care s-au băgat în jocul meu și-au comentat în consecință, reușind să facă toată treaba mai credibilă. Au fost aici și pe Facebook niște comentarii la care am râs cu muci. Sunteți tari.

P.P.S. Tocmai am aprobat și comentariile celor care-au scris că e farsă de 1 Aprilie.