Internetul ăsta e bun, e util, ne ajută și ne ușurează viața, dar, din păcate, vine după el si cu una dintre cele mai mari nenorociri: înmulțirea galopantă a sfertodocților. Iar ăștia sunt principalele ținte ale articolelor care suțin tot felul de teorii conspiraționiste sau porcării de genul Pământul este plat și apa este vie. Vorbim aici despre oameni cu o relativă inteligență care, din ignoranță sau prea mult timp liber, sunt dispuși să pună botul la toate mizeriile fără să-și pună întrebări, doar pentru că dau peste niște articole de pe net.

Cred c-am mai zis pe-aici c-am avut un prieten bun care susținea ca Pământul e plat. Omu’ nu era vreun idiot (în sensul că-l ducea capul), că n-am mai fi fost prieteni, dar când venea vorba despre subiecte de genul, te luai cu mâinile de cap și-l lăsai să vorbească. Partea bună era că nu se enerva dacă puneai întrebări de genul: ”și, când ajungi la marginea Pământului, dacă nu ești atent, poți să cazi în gol?”.

Revenind. De la ce m-am luat azi? Păi de la acest articol deosebit care tratează o temă foarte-foarte la modă: apa este vie, apa are sentimente și memorie. Și nu, nu l-am ales doar pentru că mi-a apărut în feed, ci pentru c-am mai auzit teoria asta cu sentimentele și memoria apei de la cetățeni la care, până atunci, mă uitasem cu un oarecare respect.

Articolul îl citiți voi pe tot, dacă aveti nervi de așa ceva, io am ales doar niște fragmente beton. Ia fiți atenți aici:

Oamenii de stiinta sustin ca structura apei din interiorul corpului nostru este identica cu cea din zona in care ne-am nascut. Acest lucru face ca expresia “patria mama” sa nu mai aibe doar o insemnatate poetica si explica de ce pentru multi dintre noi dorul de tara si bucuria reintoarcerii “acasa” sunt sentimente de multe ori de nedescris sau de neinteles.

Trecem peste „aibe” ăla, că doar gramatica n-are nimic de-a face cu lucrările științifice de o asemenea amploare, și ne mărginim să comentăm fondul, nu forma. Deci, cum? Bucuria reîntorcerii acasă? Păi și ce facem, boss, dacă te naști pe un pachebot danez, sub drapel canadian, în mijlocul Oceanului Indian? Unde o să tânjești tu să te întorci acasă? Acolo? în mijlocul valurilor? Sau, mai tare, poate vezi lumina zilei într-un avion la zece mii de metri. Cum e cu „patria mamă”? Unde o să vrei mereu sa revii? La buda din avion? Că e cam singurul loc unde găsești apă. Și dacă da, la care dintre ele? Că dacă avionul e mai măricel are măcar două.

Cum impotriva legii gravitatiei , apa poate urca prin trunchiul copacilor foarte inalti.

Despre asta nu știu zău ce să zic. Am io un prieten care stă la etajul 14 și l-am mai auzit plângându-se că „nu urcă apa”. Oare o fi o apa mai lipsită de sentimente sau de memorie? În sensul că ori e supărată pe prietenul ăsta al meu, ori o fi uitat pe unde trebuie să urce.

In 1995 , doctorul Emoto Masaru a fost primul care a reusit sa observe raspunsul apei la muzica. In laboratorul sau, apa a fost supusa mai multor genuri de muzica , iar dupa fiecare sesiune de auditii, aceasta a fost inghetata instantaneu , ceea ce a permis observarea sub microscop a cristalelor formate de apa in acest proces. Muzica precum cea a lui Bach , Mozart, Beethoven a format cristale frumoase, armonioase. Muzica precum heavy metal a format cristale urate, nedefinite.

Well, în lumina acestor ultime informații, nici nu îndrăznesc să-mi imaginez cam ce gândește apa de la mine din baie și cam ce sentimente o încearcă, vizavi de nevolnica-mi făptură, în momentele când mai scap câte un tril la duș. Că, na, mă mai apucă și pe mine cântatul, deși știu foarte bine cam ce riscuri presupune chestia asta, dar am scuza c-o fac rar și doar în momentele în care știu că toată lumea e safe pe o rază de câteva sute de metri.

Mno, de-acum, dacă tot am aflat cât de sensibilă e apa la behăiturile mele, o să fiu și eu mai atent cum iau notele, o să-mi mai lucrez vocea de cap, ambitusul, și, mai ales, o să-mi aleg cu grijă repertoriul, că nu poți să te prezinti așa oricum în fața jetului fierbinte (vorbeam despre duș, ca să fie clar).

Pe final, ce voiam să-ntreb, oare dacă bag ceva clasic, niște Elvis sau niște Dean Martin, mi-o veni și mie factura mai mică?