Scurt, câteva concluzii după #Șîeu, cel mai tare protest la care am asistat în această viață. Și nu mă refer aici la oamenii prezenți la fața locului, ci la modul halucinant în care vedeam ieri cum curgeau mesajele și postările de la oameni care #șîei stăteau, din toată țara. Probabil doar #rezist și #muiepsd se mai pot compara ca amploare, dar acolo este vorba despre cu totul altceva.

Cel mai tare mă amuză (sau mă scârbesc, după caz) declarațiile ironice de genul: Și la ce v-a folosit c-ați stat 15 minute? Ce-ați rezolvat? De mâine o să aveți autostrăzi?

Trebuie să ai probleme serioase de percepere a realitătii înconjurătoare ca să nu înțelegi valoarea unui protest colectiv de o asemenea amploare, protest care a mai pornit și dintr-o zonă tradițional aflată sub control psd. Pentru că, după capul meu, ăsta este cel mai mare câștig după tot ce s-a întâmplat ieri: am demonstrat că se poate, am demonstrat că la nevoie putem fi uniți. Lucru pe care nu-l mai credeam posibil, la cât de dezbinată părea nația asta, și care le-a cam dat fiori reci pe șira spinării minunaților noștri guvernanți.

Iar faptul că am dreptate mi l-a certificat însuși conducătorul nostru suprem, tătucul Liviu Dragnea, prin declarațiile abracadabrante de ieri: “Ei fac circ, noi facem autostrăzi”. Nu ai cum să ieși cu așa ceva în presă, în ziua în care o Românie întreagă protestează, decât dacă ești căcat pe tine de frică. Și este.

Ah, dacă tot a venit vorba despre Dragnea, eu, personal, dacă eram în locul lui, făceam un singur lucru, ieșeam și spuneam atât: sunt alături de susținătorii #Șîeu, pentru că și eu, Liviu Dragnea, și întreg psd-ul, ne dorim autostrăzi. Moment în care decredibiliza pe loc tot protestul.

Și n-o făceam pe 15, o făceam cu o zi sau două înainte ca să fiu sigur că se alege praful. O să ziceți că-i sărea lumea în cap pe motiv că de ce nu le-au construit până acum. Well, dragii mei, cei care i-ar fi sărit în cap sunt tot ăia care-i sar și-acum, simpatizanții psd ar fi stat liniștiți la locurili lor.

Acestea fiind zise, mă duc să bănănăi și io oleacă prin Suceava să vedem de la fața locului cum arată frumusețile Moldovei. Ce-a mai rămas, că multe dintre ele sunt ori la București, ori au plecat la muncă în străinătate.