Nu, nu, nu, trebuie să vă povestesc, că râd de aproape o oră singur ca prostu’.

Mdeci, eram în metrou acu’ de dimineață. În fața mea, două puștoaice care merg la școală. Aud tot ce vorbesc, nu neapărat pentru că-mi doresc, ci pentru că, practic, stăm toți din vagon lipiți unii de ceilalți într-o simbioză perfectă.

Netulburate de acest neînsemnat amânunt, cele două își văd de ale lor, cu voce tare și aplomb.

După o inevitabilă și nevinovată discuție despre Alexia (sau Alessia, n-am înțeles exact), colega lor care, vine, pe vremea asta, îmbrăcată doar în fustă, pe piciorul gol, un top și adidași, special ca să le oftice pe ele, conversația s-a mutat pe subiecte mai spinoase. Și anume, tema la franceză.

Înțeleg c-au avut de scris câte ceva despre meserii periculoase.

Cea blondă, care e cumva mai aproape de mine, se interesează curioasă:

– Tu despre ce meserie ai scris?

– Pilot. Tu?

Blonda are un scurt moment de ezitare, pare c-ar fi lovit-o din plin informația primită, dar își revine rapid:

– Agricultor.