Chestia asta cu Sfântul Valentin e o treabă care privită așa din exterior, din stratosferă să zicem, pare o mișcare buna. Dar dacă e să te uiți la ea de aproape și s-o iei la bani mărunți parcă nu mai e chiar așa.

Si mă refer aici la faptul că în restul timpului gonim ca nebunii prin propriile noastre vieți, după care vine Sfântu’ Valentin ăsta și ne oprim brusc, ne uităm mirați în jur și ne trezim că trebuie să ne bucurăm și parcă nu mai știm cum s-o facem. Pentru că, nu-i așa, ne lipsește tocmai exercițiul de a ne bucura.

Știți a ce-mi sună mie? Îmi seamănă al naibii de bine cu ținutul postului la date fixe, pentru că „așa trebuie” dacă vrei să te purifici. De ce „trebuie” și de ce nu poți să te purifici în iulie sau octombrie, de exemplu, nu știe nimeni. Mă rog, de știut se știe de ce, doar că explicația stă în picioare mai puțin decât un marinar beat rangă în dimineața de după revelion.

Și-mi mai seamănă a tâmpenia aia sinistră pe care o auzi în fiecare an în săptămâna dinaintea Crăciunului și în cea dinaintea Paștelui. Știți voi, aia cu „să fim mai buni”. De parcă te oprește cineva să fii mai bun și în restul anului. Nu știu cum să vă explic, dar dacă nu ești bun (sau mai bun) tot timpul, n-o să-ți iasă doar pentru c-ai hotărât tu înainte de Crăciun. Ei, tot așa și cu Valentine’s Day ăsta.

Nu mă înțelegeți greșit, n-am nimic cu cetățenii care-o sărbatoresc, e foarte bine c-o fac și e și mai bine dacă se bucură sincer de ea. Pe mine mă interesează de ce nu poți sărbatori exact le fel și de ce nu te poți bucura la fel de mult în orice altă zi a anului? Să fie cu flori și inimioare, și ieșit la restaurant, și surprize, tot timpul, nu doar azi. Iar Velăntains dei ăsta să vină ca o completare, ca un fel de cireașă de pe tort, nu ca bomboana de pe colivă. Știți cum zic? Dacă scrii „te iubesc” sau desenezi o inimă, cu pipi, pe zăpadă, parcă nu mai contează chiar atât de mult mesajul, nu?

Uite, hai sa facem o chestie mișto. Lăsați azi un comentariu în care să povestiți când i-ați făcut ultima oară o surpriză partenerului vostru, fără să fie vreo sărbătoare sau ziua lui, sau ceva oficial. Pur și simplu, așa din senin, v-a venit să faceți ceva mișto pentru celălalt, doar pentru simpla bucurie de a-i citi fericirea în priviri. Pe cea mai mișto (daca cel/cea care a scris-o e de acord, desigur), promit s-o public.

P.S. Exact după ce-am terminat de zis cele de mai sus, m-am întrebat intr-o doară „bă, oare ce-oi fi scris anul trecut pe vremea asta?”. Well, se pare că și de Valentine’s Day-ul din 2018 gândeam exact la fel. Oare să mă îngrijorez?