Prima mea iubire era o fată blondă, delicată, cu glezne fine și o mamă care m-ar fi vrut mort. Nu știu de ce, de obicei mă plăceau mamele fetelor, dar în privirea femeii ăsteia citeam niște chestii care nu-mi miroaseau a bine deloc. Mă rog, să revenim, că nu despre doamna mă-sa voiam sa vă povestesc.

Cum vă ziceam, iubire mare. Nici nu știu cum a trecut clasa a doișpea și-a venit admiterea la facultate.

Well, într-una din zilele alea, prima mea iubire m-a anunțat, cu multă tristețe în glas, că trebuie să rămână în București vreo lună ca să intensifice pregătirea. Ea n-ar fi vrut, dar o băteau ai ei la cap. Că cu admiterea la facultate nu te joci. Da’ nu-i nimic, că treizeci de zile trec repede, scăpam și să vezi ce mișto o să fie.

Și cum cugetam eu la toate astea în autocarul care mergea spre Vâlcea, de plictiseală și obidă, am intrat în vorbă cu vecina de scaun. Era drăguță și părea să aibă oareșce chef de discuții libere și neconvenținale. Am vorbit noi ce-am vorbit și la sfârșit ne-am dat seama că am mai avea lucruri să ne spunem. Ce-ar fi să ieșim la un suc? Ceea ce am și executat a doua zi.

Acu’, pe când eram la suc mi s-a părut mie că fata are și ale intenții în afara sucului ăia, da’ mi-am zis că sigur mi se pare. Cert e că, după ce-a văzut că nu se înțelege cu nebunu’ și pace, sărmana fată a propus să mergem în parc. O fi crezut că în mijlocul naturii ma dezlănțui sau ceva. Aiurea. Mă mișcam pe lângă ea țeapăn ca un lord englez la plimbarea de seară. Aia se mai împingea în mine, mai făcea o glumă. Eu, nimic, eram lemn de ziceai că tocmai am aflat c-o să mor de cancer sau de dischinezie biliară, dar numai după ce-mi pierd vederea și ambele mâini. Până la urmă, n-am mai suportat atâta tensiune, m-am oprit în mijlocul unei alei, am întors-o pe biata ființă cu fața la mine și i-am spus rostind solemn:

– Să știi că eu am prietenă!

N-am să uit niciodată privirea ăleia înainte de a pleca. Cred că n-am mai citit niciodată atât de clar în ochii cuiva mesajul: “ești atât de prost că mi-e milă!”

Ce voiam de fapt să zic. Exact, dar exact în acele zile, prima mea iubire învăța din greu pentru admiterea la facultate și studia de aproape, de foarte aproape chiar, mielul cu o singură nară al unui vecin de la mătușă-sa din bloc. Un băieat simplu, dă București, care n-a avut nicio problemă să-i arate cum se duce pionierul la ecluză.

Well, ghinion, cum ar spune domn’ Președinte.