Mi-am zis să fac un exercițiu de imaginație pentru nostalgicii după vremurile când „era mai bine”. Nu de alta, dar unii nici măcar nu știu cam cum erau sărbătorile de iarnă pe vremea epocii de aur, iar alții se prefac c-au uitat.
În primul rând (știu c-o să vină ca o lovitură), dar n-ar fi exitat nicio mini-vacanță. Și ieri, și azi, și mâine, și poimâine, ar fi fost zile lucrătoare. Și nu doar anul ăsta, în fiecare an ar fi fost la fel, pentru că, să vezi ce, comuniștii nu sărbătoreau nașterea Domnului niciodată. Așa că singura șansă pentru vreo zi liberă era să pice Crăciunul duminca. Da, da, doar duminica, pentru că sâmbăta se lucra normal. Comunismul nu se construia cu zile libere, boss.
Moș Crăciun s-ar fi numit Moș Gerilă. Un nume care poate ar fi fost haios, dacă moșu ăsta Gerilă n-ar fi fost sărac lipit pământului.
Știți voi supermarketurile care gem de lume începând cu două săptămâni înainte de Crăciun? Coșurile alea pline ochi cu cele cuvenite pentru masa de Crăciun? Well, nimic din toate astea nu exista pe vremea aia. Prin urmare, fiecare făcea rost cum putea de cele cuvenite. Și, de cele mai multe ori, nu putea.
Banane? Cele mai mari șanse erau să treacă și Crăciunul, și Revelionul, și Paștele Cailor, și să nu le vezi cum arată. Dacă erai extrem de norocos, făceai rost de niște banane amărâte, verzi de ți se strepezeau dinții doar când le miroseai. Știu, acum e cool și trendy să mănânci bananele necoapte, dar pe vremea aia nu existau hipsteri. În rarele ocazii când mai apărea cu așa ceva prin casă, mama le învelea în ziare și le punea pe dulap să se coacă. De fiecare dată le furam și le mâncam așa, verzi, de găsea săraca femeie numai ziarele goale. Și-am zis “în rarele ocazii” pentru că în decembrie 89 se făcuseră măcar trei ani de când nu mai văzusem vreo banană la față.
Portocale? D-astea se mai găseau. Partea proastă e că se terminau în maximum juma’ de oră după ce băgau la alimentară. Si, crede-mă, n-ai fi vrut să fii acolo când câteva sute de oameni își dadeau în cap, la propriu, pentru două-trei kile de portocale. Nu se vindeau mai multe, de persoană, ca s-ajungă la toată lumea. N-ajungeau.
Cozonaci? Sigur că da. Cu condiția să fi fost suficient de prevăzător și să-ți păstrezi neatinse rațiile de făină, ouă, unt și zahăr încă de prin septembrie-octombrie. Cât despre nucă, rahat sau cacao, stai liniștit, n-aveai ce să pătrezi pentru că nu se găseau. Gen, deloc.
Orice alt fel de dulciuri? Mă faceți să râd. Nu, nu se găsea nimic care să semene măcar a ciocolată, bomboane, prăjituri, sau orice altceva ce azi se consumă în cantități impresionante.
Sarmale? Piftie? Friptură? Hmm, dacă nu erai printre norocoșii care aveau o pilă pe undeva pe unde măcar se mai auzise că pe planeta asta există și un aliment numit „carne”, n-aveai nicio șansă să vezi sarmale pe masa de Crăciun. Dap, porcii cărați în portbagajele mașinilor, pe ascuns, nu sunt o legendă, au existat real. Doar că, dacă nu cunoșteai pe cine trebuie, nu aveai de unde să iei porcii ăia. Și, în general, nu aveai de unde să iei nimic ce semăna a carne, fie ea de pui de vită sau de marmotă. Așa că ori mâncai răbdări prăjite, ori cunoșteai pe cineva bine pus în sistemul de aprovizionare publică. Desigur, mai puteai să ai o mătușa la țară sau vreo rudă cu acces la Casa de Comenzi. Dar pentru ăștia din urmă, articolul ăsta e o minciună ordinară, pentru ei Crăciunul chiar semăna a Crăciun.
Brazi? Ăștia se găseau, doar că erau… molizi. N-am văzut în viața mea niște chestii mai sfrijite și golașe decât „brazii” de Crăciun de pe vremea aia. Practic, aveam în fața blocului vreo 10 brazi care arătau mai bine decât orice ai fi găsit de cumpărat. Doar că ar fi fost oarecum ciudat să-l împodobești pe unul dintre ei.
Cadouri? Dacă n-aveai pe cineva „afară” să-ți trimită ceva ce măcar să semene a cadou de Crăciun rezonabil, în comerțul socialist de stat ai fi găsit numai porcării pe care niciun cetătean sănătos de cap nu le-ar mai pune azi sub un brad de Crăciun.
Emisiuni la tv? Păi tocmai ce-am stabilit că 24, 25 și 26 decembrie erau zile lucrătoare normale. Iar în zilele de genul ăsta, programul la tv era standard: două ore pe zi, seara, de la 20.00 la 22.00. Toate cele 120 de minute fiind dedicate partidului, conducătorului său iubit, și mărețelor realizări ale comunismului. No joke, dacă ai impresia ca bat câmpii, întreabă orice cetătean din jurul tău care a trecut de vârsta de 40 de ani.
Mno, mai vreți? Că mai am. Toate cele de mai sus sunt doar clișeele clasice, sunt cele fără de care azi nici n-ai simți c-a venit Crăciunul. Dar puteți să fiți convinși că nu exista NIMIC din tot ceea ce azi considerăm a fi lucruri normale în perioada sărbătorilor. Nu zic, om fi și acum săraci, dar în „epoca de aur” eram atât de săraci că mi se strânge carnea pe mine doar când îmi amintesc.
Și-acum să-i aud pe nostalgici cum îmi explică despre „locurile de muncă sigure” și despre cum construia Ceaușescu autostrăzi. De Crăciun, desigur.
sursa foto
Ai uitat oprirea apei si a energiei electrice. Căldura nu se oprea pentru că nici nu pornea. Caloriferele erau maxim călâi.
Nostalgicilor le-aș da înapoi toate condițiile epocii de aur.
Comentariu beton!352
Asta cu caloriferele maxim calai este si acum in Bucuresti
00
Uăi băiatu’ da’ tu ești marcat la modul cel mai serios …
„Cât pe cer şi cât pe lume,
Vor fi aste trei culori,
Vom avea un falnic nume,
Şi un falnic viitor.”
( roșu’-i de la portocală, galbenu’-i de la banană și albastru’-i de ocară)
Versus
„Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
Viață-n libertate ori moarte” strigă toți.”
Hai’ Crăciun fericit și La mulți ani!!
Comentariu beton!93
Să rezum:
1.Esti la dieta sau imediat după Crăciun te arunci în chinurile foamei.Asta te face la fel de zen,bun, ca Breivik.
2.Ai primit cadouri din măciucă.Ai primit dar au fost niste rahaturi.
Să nu uitați alea cu multi ani,buni,îngeri,alb,hora omeniei în tot universul si alte căcaturi care trebuie fix de sărbători spuse.Ca oile.
Comentariu beton!60
Sub stindardul dacic, cu o sica-n mână, mărșăluind în sandale romane spre nemurire să îi urăm lu’ Edelweiss un sincer și călduros Paște fericit! 🤗
Comentariu beton!73
@HabaRnaM, iertat fie-mi păcatul, rogu-te, ți-am dat un roșu din greșeală. Îs la prima cafea. 😀
Comentariu beton!33
Iarăși te-a tăiat lumea de cârnati,că văd că o dai în simtiri dacopate.Îmi urez singur.Merci.
Comentariu beton!32
@didina mi-ai dat palpitații, oare îi de la cafea ?
@ Edelweiss nu prea înțeleg cine m-a făcut bucăți dar mno, de la mine era un simplu val de simpatie, atâta tot. Îi drept că urlă foamea-n mine de pe la 6 juma și n-aș vrea să fur startul. Aștept să gate popa cu prosteala femeilor. Trebuie să spăl aragazul, am de pus masa, d’astea administrative. Ce ți-ai adus de moș ? Singur.
Comentariu beton!39
Oh si bomboanele alea „de pom de iarna” (cuvântul „Craciun” nu se pomenea nicaieri) care erau niște bucăți de zahar tari ca piatra pe care nici gând ca ai putea sa le mănânci.
Si de Crăciun nici cu apa nu era mai fericită situația: când venea era rece. Caldă venea de vreo 2 ori pe saptamani pana pe la mijlocul anilor ’90.
Comentariu beton!54
Un an intreg visam la punga cu portocale si dulciuri, ce se dădea de Crăciun pentru fiecare copil, la fabrica de armament unde lucrau părinții mei.Portocale mâncam singură dată pe an, doar atunci.
Dulciuri se mai găseau în cursul anului, dar portocale nu. Banane eu am văzut doar după revoluție.
Crăciunul începea pentru familia mea seara, după ce se odihneau părinții mei, pentru că lucrau întotdeauna.
Îmi amintesc de masa săracă, de hainele ponosite, de frigul din casă, dar ce mi-a rămas în suflet peste ani sunt colindele cântate și bucuria că eram toți împreună de Crăciun.
Crăciun fericit!
Comentariu beton!192
Da, Mihai, dar cantam cu drag colinde. Acum sunt sătulă de ele. Crăciunul era atunci un fel de sărbătoare ilegală și cu atât mai mult ne bucuram de ea.
Comentariu beton!81
si udatul de pasti era semi legal. dar asta il facea mai interesant. acum Craciunul este o sarbatoare de consum.
Comentariu beton!42
Bună dimineața la Moș Crăciun!
Nu știu cum, dar făcea mama eforturi și aveam de toate. Sau așa ni se părea nouă, copiii.
E drept că stăteam și noi de mici la cozi uriașe până reușeam să cumpărăm vreo bucățică de carne sau câteva ouă. Pe toți prietenii pe care îi aveau ai mei prin alte țări îi ruga mama doar să-i trimită câte o pungă cu făină sau zahăr, sau ulei ca să aibă din ce să facă cozonac.
Și de cele mai multe ori nu ieșeau cozonacii cum ar fi vrut mama, dar noi ne bucuram tare. Și mâncam toate frimiturile.
Cel mai frumos cadou de Crăciun a fost când am primit o ciocolată. Aș fi vrut să dureze veșnic.
Azi cadourile au rămas simbolice. Ne-a rămas din vremurile alea, însă, bucuria de face lucrurile împreună.
Crăciun fericit tuturor!
Comentariu beton!106
N-aș spune tocmai ca azi cadourile și rămas simbolice, precum ciocolata primita de tine și de alții, de Craciun. (eu nu am prin vremurile comunismului, în ’89 m-am născut), dar, observ, din copilărie, de la an la an, că nu au rămas cadouri simbolice, ci cât mai alambicate și impersonale, cutii cumpărate cu înjurături și nervi în trafic.
Încă din I – IV, a doua zi, trebuia să dăm raportul la școală, în pauze, eu, fu o păpușă Barbie și o gentuță cu hăinuțe pentru ea, plus dulciuri, nu mă ridicam la nivelul multora, apoi, a fost tot mai rău, dar nu mi-am mai păsat.
Da, azi ultimul model de IPhone, oferit unui copil, sau, în cel mai rău caz, un alt telefon mai scump ca precedentul, e chiar de categorie simbolică.
Bubu ora de a fa e lucruri împreună, iarăși, a scăzut, când pentru tineri sunt n moduri de a-și petrece sărbătorile în oraș.
Mai rămân unii împreună sine frumos, alții rămân forțat și ies veșnicele scandaluri de Sărbători, mai ales când se îmbată părinții, prea des se întâmplau și din astea.
Plus că, după studii, erau repartizați la mama naibii, nu mai spun de neamurile și cunoștințele insuportabile.
Nu, nu a rămas nimic care sa ne deosebească de tăiatul curcanului, din SUA, că la Ziua Recunoștinței, dar măcar acolo nu exista pretextul a ceva lumină Sfânta.
3 sferturi din România își văd de ale lor, nu suntem chiar un neam care să trăim prea multă sfințenie împreună, mulți pleacă, n-au chef să vină la gătit nopți întregi, se comandă mâncare, ceea ce nu e neapărat rău, nu prea mai primim colindători, practic, alții țin mult mai mult la tradiții, chiar de nu-s creștini, musai.
Mă bucur să vă revăd și azi! Petrecere faină alături de cei dragi!
Mihai, scrierea ta de azi e precum gardul de la cimitirul lui Mark Twain: e și nu e bun. Cei de afară (generația de azi) nu vor să treacă de el înspre înăuntru iar cei dinăuntru (generația de ieri) nu mai poate ieși de acolo, a rămas cumva blocată. Cu bune (Muuulte, multe) și cu rele (puține, puține). Dar e bine să ne aducem aminte de asta fiindcă nația care uită greșelile istoriei o să le repete și atunci e bună câte-o vorbă de-asta. Pentru neuitare.
În rest? Toate bune? Pe la voi cum e vremea? Ca-n previziunile lui Mihai? 😀
Comentariu beton!76
Da,mi-ati reamintit ce dificil era atunci.Acum e adevarat exista de toate pentru toate buzunarele.Si cel mai necajit are ceva pe masa.Atunci era bine pentru cei ce lucrau in comert si incepeam sa cumpar jucarii,carti si ce mai gaseam inca din luna Octombrie.Aveam doi copii,baiat si fata,deci greu gaseam o jucarie frumoasa de care sa se bucure micutii.Le puneam in locuri unde picii nu aveau acces si nu odata mai uitam de ce am si le descopeream ulterior.Carti,cumparai un pachet cu carti de versuri facute de POETI LA COMANDA (asa li se spuneau).Luai 4 carti proaste pentru una cu povesti de fratii Grimm.Eh,S-A DUS ..SI SA NU SE MAI INTOARCA..,
Comentariu beton!36
Buna dimineata de Craciun !
In viata de ”inainte era mai bine” pe mine cel mai tare m-a afectat frigul din apartamentul de bloc, un lucru pe care nu-l puteam lua de la sarbi sau unguri din piata, nici nu ni-l puteau trimite prietenii fugiti in Germania… nici in ziua de azi nu suport caldura mare… dar as da orice sa ”suport” caldura oamenilor de-atunci, din jurul meu…
Comentariu beton!92
la fel si eu alma ….inainte de a ma casatori in 1988 stateam la casa si nu am prea avut habar de ce inseamna frigul avand sobe ,nu stiu cum faceau ai mei rost de lemne stiu doar ca vorbeau pe furis cu unul pe care l numeau padurarul ,mi se parea nume conspirativ…dar dupa ce m am casatorit si m am mutat in blocul socialist am crezut ca mor iarna ,imi venea sa divortez pe motiv de ger ,nici curentul nu tinea ca sa fi bagat ceva in prize ,chiar atunci cand era picau sigurantele ca doar toti incercau sa se incalzeasca …rabdai fara bomboane de pom sau fara sorici ,stateai o saptamana la cozi imense ca sa ai ce baga in oala de craciun dar frigul ,frigul ala era cumplit nici acum nu suport frigul in casa …afara nu am treaba poate fi ger dar cand vin acasa trebuie sa stau cat mai lejer ….ptiu drace mihai asta vrea sa ne dezgropam traumele …Craciun fericit tuturor
Comentariu beton!94
Dai spoilere și nu e frumos. Eu înțeleg că tu și mulți alții de p-aici ați văzut filmul ăsta original, dar de ce să le strici plăcerea celor care abia așteaptă să vadă remake-ul? 😜 Hai, puțină răbdare, că mai e un an jumate maxim până la premieră.
Comentariu beton!116
Subtil, frumos, politic OS.
Comentariu beton!20
Mos Gerila buna dimineataa !
inca imi aduc aminte de frigul care era in preajma acestor sarbatori , sau de cozile interminabile la care ma trimitea mama ( eu fiind cea mai mare dintre cei 4 ) darr cumva reusea sa avem din adidasi o piftie si o salata de beof , daarr cand sunt mai multi la masa , portiile sunt mici .
in timpurile actuale , mai ales in ultimii 15 ani , cu toate fostele femei , cat si cu actuala sotie ,am decis sa nu ne facem cadouri , nu agreez neam idea de a umple casa cu obiecte ,nici sa imi daau duhu gatit cu 3 zile inainte , iar ptr ea ( fiind englezoaica) este taree ciudat ,asa ca si anul acesta ca si anii anteriori , ce conteaza sa fiu cu cine trebuie , sa am ce manca si sa fim sanatoase .
ceea ce doresc tuturor , sanatate si fara reparatii ”capitale ” va imbratisez cu drag ,Mihaela .
Comentariu beton!39
De emoția primirii cadourilor, fii-miu m-a ținu aseară la Netflix până la ora 1.40. Cred c-am adormit după ora 2 jumate. La 6.50 dimineața mi-a aprins lumina în cameră în timp ce urla că a venit moșu’. Am sărit din pat o dată cu părul din dotare și sângele din vene. Ăsta e Crăciunul meu!
În copilărie îmi amintesc că tata ne aducea de la muncă cadou de moș gerilă. Izmene bărbătești (d-alea cu prohap în față) și flanelă de corp. Pe care mă obliga să le port pe sub uniforma de la școală. Avea el o vorbă: sănătate! Și mă verifica dacă am băgat flanela în izmene ca să am căldură la mijloc. Cred că capul trebuia să mi-l acopere.
Mâncarea nu ne-a lipsit. Făcea tata niște chestii (a se citi riscuri) și aveam ce pune pe masă.
Să vă bucurați!
Comentariu beton!73
Elena, așa arată Crăciunul și la mine de vreo 12-13 ani. Întâi cu primul copil curios, apoi ștafeta a fost predată la al doilea. Dar nu aștept deloc ziua în care voi dormi până la 9.
Cât despre Crăciun eu eram mereu în vacanță la bunici. Ei aveau porc și de atunci nu am mai mâncat nicăieri ficat de porc fiert ca la bunica. Nici caltaboși, nici sarmalele uriașe cum le făcea ea.
Cu Moș Gerilă stăteam mai prost, în mulți ani am împodobit crengi de corcoduș, dar măcar aveam globulețe și hârtii aurii de bomboane. Iar cadou ne era atmosfera din casa bunicilor.
Sărbători vesele și fericite să aveți! 🎄
Comentariu beton!35
Ai sărit din pat simplu sau în șpagat?
Știu, e Crăciunul, trebuie să fim buni.Da’ n-a zis nimeni că nu trebuie să fim curioși.
Comentariu beton!28
Ti-am dat rosie in loc de verde 😂 mi e trage de la vin.
Craciun fericit!
Ha ha ha! La fel și a mea, s-a lăsat greu culcată după ora 1,și dimineață la 7 cine trezea tot blocul? Băgăm cafea și vizite, să vedem ce-a adus Moșu și la tataie, și la mătușa! Cât despre Crăciunul de altădată, Moș Gerilă de la Autobuzul aducea o pungă cu portocale, un fular sau un fes și câteva bomboane de pom, de alea cu zahăr înăuntru! Pe masă aveam de toate, pentru că bunici la țară care creșteau porc!
Comentariu beton!19
Am zis pe-aici cândva că într-un an mi-a adus Moș Gerilă un joc de șah. Piesele erau din carton rotund, ca monedele, și pe ele erau desenate figurile: rege, pion, cal…
Mulți ani am fost convinsă că așa e jocul de șah. Când am văzut la TV adevăratele piese-figurine, am crezut că-s făcute special pentru filmare.
Comentariu beton!79
17 ani, e varsta la care mi-au degerat picioarele. Frigul de acasă și de la școala m-au marcat la propriu.In loc sa ma bucur de adolescența, veneam acasa de la scoala (unde o dirigă nebună ne verifica picioarele să fie musai in colant subtire ( la 0 grade cat era in clasă), si ma ghemuiam in pat, învelită în plapuma. Lăsam doar un cm sa pot respira. Gazul venea la ora 24, ora la care ne precipitam către bucătărie să ne înalzim cu ceva.Incă 3 ani degetele mele afisau la cea mai mica racoare acele zone negre în locul în care fuseseră degerate. Nu am suferit după lipsa de dulciuri/fructe/mancare dar frigul încă îl urăsc.Pe nostalgici i-aș ține măcar o săptămană fară căldură/gaz/electricitate.Și pt ca tebuie sa fii mai bun de Crăciun, le-aș da banane si portocale pe săturate.
Comentariu beton!122
Ai citit “Soseaua Catelu” scrisa de Nedelea? Mi-a zis ca oamenii au ras cu muci. Eu am plans asemenea (cred ca-mi si intrase ceva in ochi si n-am reusit sa scot decat dupa ce m-am vazut cu ea si m-a lamurit ca “n-a fost vina mea”). Nu stiu Craciunul de care povestesti desi eram aici si pe vremea aia.
…
Craciun 2018
Am prietenii ramasi in bezna pentru ca Enel n-a reusit sa remedieze o problema de retea de v’o trei zile. Implicit, posesori de centrale, n-au nici caldura, da’ inteleg ca nici radet nu sta prea bine. Noroc ca-i frig – nu simt lipsa frigiderului, iar mancarea sta pe balcon.
Ar fi vrut sa ne vedem, da’ lucreaza. Nu’s bugetari si, mno, unele corporatii au nevoie de ei. Nu doar ele. Ca si noi avem nevoie sa mai cumparam una alta, sau doar sa iesim undeva si cineva trebuie sa ne asigure tot felu’ de servicii. De medici nu discut. Pe ei ii colindam in curte la Colentina ca munca lor nu le permite “liber” si nici nu par sa fie suparati din cauza asta.
Cu cadourile, banane sau portocole ne-am ocupat cativa. Unii au ales sa lucreze bazat pe pasiune si cei 3496 de lei (care insumeaza un venit de familie – adica doua salarii) le ajung in general pentru rata la casa si un minim, dar minim pentru utilitati si hrana – de unde atatea cadouri pentru cei doi copii, chiar daca magazinele gem de oferte? Le-au dus un brad, gasit de el, abandonat in piata de cei care n-au reusit sa vanda tot si si-au facut singuri ornamentele, la ora tarzie la care ajungea acasa dupa al doilea job de noapte care-i permite lui sa mai castige niste bani.
Au ceva sarmale, sunca (am inteles greu ca asa se numeste si fasia de grasime de sub pojghita de sorici), o jumate de tuica si doi litri de vin – le-au primit de la ai ei, de la tara. Mama lui le-a trimis tigari, cafea si niste dulciuri – e invatatoare la sat. Mai primeste din cand in cand si le pastreaza pentru ei.
Hainele sunt aproape noi cand le primesc de la prietenii cu copile mai mari, ea se mentine slaba, dar accepta si de la vecina care a depasit de ceva vreme large-u’ – bine ca se poarta! El n-are pretentii. Se bucura daca are o tigara buna pe care s-o aprinda din cand in cand. Altfel isi cumpara tutun.
De la o matusa din Sacele inca mai primesc o ladita cu fructe invelite in ziar – sa aiba mere si pere de mancat peste iarna.
Se au pe ei, din cand in cand ne mai au si pe noi. Le e bine!
…
M-am luat cu vorba si… din ce vremuri ziceai ca ne povestesti Craciunul?
Comentariu beton!88
jamilla as fi spus super textul daca nu ai fi bagat la sfarsit se au pe ei O sa par insensibila dar in viata reala nu prea tine …La un moment dat din cauza frigului,muncii ,epuizarii nervoase si fizice ajungi sa l scoti vinovat pe iubi ptr tot chiar si ptr ca exista dragnea
Comentariu beton!33
@Jamilla, „… Unii au ales să lucreze bazat pe pasiune..” Au ales, da? Nu au fost siliți.
La fel și cei de care corporațiile au nevoie. Și acolo e tot chestie de alegere. Și asta o zice unul care vreo 4 ani a lucrat în ajun de Crăciun până la miezul nopții sau pe 31 decembrie până seara la 7. Tot pentru o corporație.
De cei cu Enelul și Radetul mai are rost să zic? Oare nu tot alegere este și acolo, doar că implică o ștampilă și o juma’ de oră pierdută din timpul de ski sau concerte?
Cam aici este diferența. Acum putem alege să ne meargă rău. Atunci ni se impunea răul.
Comentariu beton!51
nu’s de ce traiesc cu senzatia ca si daca as’ pune intr-o zi o virgula si atat, cineva tot o sa fie suparat ca n-am pus punct 🙂
@claudia – nu esti insensibila, doar ca pare ca nu accepti si exceptii de la „regula” unei societati adesea imbacsita. oamenii astia sunt impreuna de 18 ani si cred ca si-au acceptat tot timpul ca este ok asa atata timp cat amandoi fac ce ii bucura. nu i-am vazut vreodata suparati unul pe celalalt, dar am vazut des scandaluri in cuplurile mai bine sudate financiar.
@Ionut – aleg sa cred ca Mosu’ nu ti-a adus, poate, ce iti doreai si atunci te-ai trezit putin agitat. vorbesti serios? da, oamenii sunt muzeograf si arheolog – o fac din pasiune, dar nu e ca si cand muzeele sau siturile arheologice ar functiona si fara ei. despre corporatisti numai de bine – am fost una dintre ei timp de 17 ani, dar cu program care sa-mi permita totusi sa-mi petrec si sarbatorile mele si pe ale voastre in liniste si’n zile libere. cand spui ca este si asta o alegere la ce anume te referi? ca pare ca daca am alege noi, toti am putea fi cel putin manageri, sa castigam suficient, sa avem zile libere la discretie… numa’ ca unii nu vor si atunci lucreaza ba printr-un spital, ba printr-o statie de carburant, ba pe te miri unde! ca vor. ca asa aleg ei. ca nu-si doresc nici mai mult, nici mai bine.
zici ca zilele astea nu ne dorim niciunu’ sa existe oameni care n-au de ales decat sa lucreze? sa fie deschis la vreo carciuma, la v’un hotel, sa aiba cine sa ne alimenteze masina sau sa ne vanda un pachet de tigari? toti astia vor si ne stau la dispozitie de placere? pentru ca asa au ales avand totusi atat de multe alte optiuni la discretie?
sper ca glumesti si cu enel si radet – nu de alta, dar stiu sigur ca optiunea de a renunta la radet nu-i chiar optiune. ca intr-un bloc cu 52 de apartamente, daca doi nu vor (a se citi nu isi permit) sa treaca pe centrala proprie, raman toti la aceeasi sursa obligatoriu. cat despre noua optiune de electricitate (cel putin pentru Bucuresti)… ce-i cu ea? 🙂
acum putem alege sa ne mearga rau si nu ni se mai impune? imi place lumea descrisa de tine. din pacate, eu traiesc in alta. in care foarte putini isi permit sa aleaga si cei mai multi incearca sa faca bici din ce li se ofera.
…
asta pentru ca ati fost voi foarte seriosi. altfel, a scris cineva mai sus sau mai jos de comentariul asta ca „parte din cei care citesc azi, o sa se bucure de premiera intr-un an sau doi”, iar eu doar ii spuneam lui MV ca nu’s musai toate de pe vremea ailalta. si daca ar fi sa o combin cu afirmatia de mai sus lasata de Claudia, cred ca tocmai discrepantele foarte mari, neajunsurile unora si viata altora – care pot (din simpatie o sa spun „care aleg mai bine) sa aiba, ajung si astia nefericiti si isi acuza „iubi-u'” ca exista dragnea.
…
Sarbatori cu bine!
Comentariu beton!65
@Jamilla ți-am dat verde-n loc de roșu😜 Sigur nu e de la vin pentru că nu beau.
Azi n-ar trebui să fie mai pe relaxare ? Oricum să știi că te apreciez. Zici că le ții locul și Verei și Anduței. 2in1. Unde or „colinda” distinsele făpturi ?
Disclaimer: orice …bla bla. Pax. Să fie PACEEEEE!!!
Comentariu beton!26
@Jamilla, ce mi-a adus mie Moșul nu e treaba ta. La fel și starea mea de spirit de azi dimineață sau de acum.
Pur și simplu ți-am explicat în câteva cuvinte diferența între regimul comunist și prezent, legându-mă de ce ai zis tu. Oamenii de care zici tu au posibilitatea (cât or mai avea) de A ALEGE cum să-și trăiască viața. Cu bani, fără bani, cu curent electric și căldură sau fără, muncind din pasiune sau nu. Asta nu le oferea regimul comunist. Nu le oferea lumea largă unde să plece dacă nu le convine ce au, nu le oferea accesul la informație, știință și tehnologie, nu le oferea posibilitatea de a alege unde să muncească sau unde să locuiască. Atât am zis.
În plus, era vorba despre Crăciunul de dinainte de ’89. Zici că nu îl cunoști, dar prezinți realitatea ca și cum ar fi la fel de rău, și ne „tragi de urechi” (eu așa am perceput-o) pentru că nu suntem conștienți de aceste lucruri. Pe bune? Crede-mă, cunoaștem toate astea și nu e la fel.
Ia întreabă-i p-ăia cu Enelul și Radetul cum au votat în ultimii 20 de ani. Ia întreabă-i pe medici cam cât câștigă din gărzile de sărbători. Ai impresia că nu cunosc faptul că zilele de sărbătoare legală se plătesc dublu? Să fie și ăsta unul din motivele pentru care unii lucrează, nu doar spiritul de sacrificiu și dedicația și pasiunea? Uau, surpriză!!! Unii chiar ALEG asta fix din acest motiv.
Nu cunoști Crăciunul comunist, în 17 ani de corporație ți-ai petrecut sărbătorile acasă, dar vii să te iei de starea mea de spirit? Serios?
Până acum nu m-am amestecat în diversele tale dispute cu oameni de pe aici. Ba chiar te-am simpatizat fiindcă îmi plăcea cum scriai și, mai ales, ce scriai. Am crezut că sunt unii dintre ei prea exagerați sau prea exigenți. M-am înșelat.
„.. @Ionut – aleg sa cred ca Mosu’ nu ti-a adus, poate, ce iti doreai si atunci te-ai trezit putin agitat…” – pentru așa ceva eu de obicei trimit oamenii direct în pwla mea. Și online, și offline.
Comentariu beton!57
@Ionut – pe bune? sa stai sa scrii atat sa concluzionezi golaneste „ca de obicei faci asta”? mno, ma impresioneaza mai putin si reiau pe scurt:
– intrebarea & comentariul meu nu ti se adresau tie (oare am ratat si este un guest post?), ci autorului.
– nu stiu de unde ai concluzionat ca nu am prins Craciun inainte de ’89 in Ro, dar te inseli – am spus doar ca nu l-am trait ca autorul.
– raman la conluzia ca glumesti pe baza posibilitatilor infinite de a alege – cunosc prea multi oameni care, supriza!, n-au de ales.
– in general nu am dispute, nici nu ma cert cu nimeni – dar da, profit de acest drept pe care il am, ca si tine, la a-mi expune parerea – nu caut fani, nu vand nimic, nu simt nevoia sa ma aprobe nimeni gratuit si imi plac mult dezbaterile – atata timp cat oamenii sunt deschisi catre argumente, nu la prohab 😉
Ganduri bune!
Se dezbate încă. Ce zici?43
ionut, cam cati ani numeri tu cand iti calculezi varsta fiindca imi pari cam prea critic/cinic cu conditia umana in general. alegerile nu sunt intotdeauna ale noastre..exista multe conditionari.
Se dezbate încă. Ce zici?16
Neata buna in prima zi de Craciun, cu blogu’ MV sub nas!
Pan’ sa plecam la cuscri, starnita de amintirile de pe-aici, mi-am amintit de-un Craciun de pomina la ai mei.
Eram marisoara, adica intelegeam cat de greu era ptr parinti sa se descurce cu lipsurile de atunci. Dar, izbanda mare, facusera rost ai mei de un porc, luat impreuna cu niste prieteni spre a fi taiat in preajma Craciunului. Doar ca porcul fu o scoafa care a intrat in calduri inainte cu cateva zile de-a fi sacrificata.
Tata ar fi casapit-o oricum, doar ca nu era numai a lui, prietenii s-au opus, sa n-o strice degeaba, asa ca au amanat crima pana cand era in stare buna purceaua.
Acum zambesc cand mi-amintesc, dar atunci, in special ptr ai mei, era o tragedie, ca aia era mancarea de Craciun.
Intr-un final, exasperati de insistentele lu’ taica-miu, au acceptat si ceilalti proprietari ai animalului sa-l taie chiar in ziua de Ajun.
Si iata-ne cu mic cu mare, in noaptea de Craciun, tot familionul inotand in grasime, care impletind sarmale, care umpland carnati, care taind untura ptr jumari…iar la 3 noaptea, mi-i aduc aminte pe ai mei dansand un tangou pe linoleumul plin de grasime din bucatarie – canta la radio.
A fost distractiv ptr noi, copiii, mai ales ca am stat nedormiti toata noaptea, iar cand la radio, spre 6 dimineata, au inceput niste marsuri militare, ai mei s-au schimbat si-au plecat la munca.
Comentariu beton!58
Ce mă miră pe mine la ăia care regretă vremurile triste e ca aparțin exact acelei generații de părinti care făceau o mie de giumbușlucuri ca să aibă ce pune pe masa copiilor. Nu doar de Crăciun, ci în fiecare zi. Pentru mine e cumva echivalent cu un viitor în care noi, ăștia toţi care urâm psd-ul si tot ce a făcut din/în ţara asta, am ajunge sa zicem „ce bine era pe vremea lui Dragnea!”.
Despre vremurile alea: eram 3 fraţi, desfăceam o singură portocală pe zi, dădeam părinților câte o felie și restul împărțeam. Fiecare își mânca tacticos porția și, ca să ne bucurăm mai mult de gust, mâncam portocala celulă cu celulă, nu băgam în gură ca lacomii. 😊
Dacă mi-ar povesti cineva asta, aș jura ca exagerează, dar, din păcate, e adevărat.
Comentariu beton!80
Imi aduc aminte de frig. Nu am sa uit niciodata frigul, mai ales ca a continuat in salbaticia ce au fost anii ’90. Imi aduc aminte cum pandeam de la fereastra dormitorului, de la care vedeam in spate la Alimentara, cand intra camionul cu portocale. Nu-mi amintesc prea bine de lipsa de mâncare, am avut bunici la țară si tată care lucra in agricultura. Imi amintesc de supa de gheare de pui. Si de molidul care nu mirosea ca bradul, adus de la Predeal si plantat in curtea bunicilor. Cand ii vad pe romani prin hipermarketuri alegand si mulțumindu-se cu fructe necoapte, ma gandesc ca e o forma de „atavism comunist”. Acum vreun an in autobuz un puștan, la vreo 24 ani, explica el in gura mare ca Ceaușescu se gandea la prezervarea romanilor cand ne lua el lumina la 8 seara ca se ne odihnim. Am crezut ca-l bat! In rest Crăciun fericit la toată lumea!
Comentariu beton!56
frigul era omniprezent inainte. in rest imi amintesc o copilărie foarte fericita, cu toate lipsurile.sigur ca atunci nu erau lipsuri pt ca nu stiam ca se poate altfel. insa frigul ramane. si acum rezist la frig fara probleme. era frig si cat am stat la apartament si cat ne-am mutat la casa..acolo gazul era cu porția asa ca mare diferenta nu era. ca si copii pe vremea aceea am fost fericiti zic eu. dar totusi frigul, întreruperile de curent si lipsa apei calde au marcat acea perioada mai mult decat produsele inexistente in magazine.
Comentariu beton!15
Sărbători liniștite tuturor!
Comentariu beton!40
Eu chiar am numai amintiri placute de la Craciunurile de altadata.
Aveam vacanta de iarna si tot timpul parintii ne duceau la tara.la bunici fiindca da, ei lucrau. Mergeam cu colindatul, primeam colindatori. Se faceau cozonaci in niste cuptoare uriase aflate in curte. Se adunau 3-4 gospodine si faceau impreuna totul. Prin 20-21 decembrie se taiau porcii. Se puneau carnatii in afumatoare. Barbatii, pana terminau de transat toata carnea, erau beti. De la tuica.
De Revelion venea Mos Gerila. Da, aveam molid, aveam acele bomboane vechi de cativa ani, bananele care se coceau pe dulap, DAR primeam papusi, piticot, nu te supara frate, haine noi. Si nu stiu cum se face ca in Toate casele pe unde mergeam de sarbatori, existau sarmale si salata boeuf. Da, da, stiu ca nu se gasea carne, faina, ulei dar, cumva, toti aveau mancare traditionala. Si nu, nu lucrau parintii la securitate. Tata inginer la fabrica de zahar, mama la centrul de calcul de la Electroputere. Si nici prietenii lor nu erau securisti. Unii erau profesori, invatatori, unul economist, una inginer agronom etc. Sigur, cu mintea de adult, realizez ca sarbatorile de atunci erau pline de lipsuri in comparatie cu ce este acum. Dar atunci, copil fiind, n-am simtit nicio lipsa, era sarbatoare, iar Mos Gerila venea tot timpul cu cadouri.
Comentariu beton!40
Pai da, dar ia intreaba-l pe tata cum mergea barterul la zahar. Ala care lucra la fabrica dadea la schimb aluia care lucra la fabrica de paine, la fel cu uleiul, la profesori si invatatori mai aduceau parintii alora mai prosti etc. Si din ce primea, profesorul mai combina si el, schimba cu altii. De aceea nu se gasea nimic, dar toata lumea avea de toate. Iar daca mai aveai o pila puternica la un responsabil de Alimentara…astia care plang azi dupa tovarasul…Cum dracu sa-l regrete cineva? Cand ne bagam toti din casa in dormitorul mic sa ne uitam la o jumatate de film si dadeam drumul la un parlit de resou – in fata lui erau 18 grade, in spate 13. Se lua curentul la ora 18 si venea la 20. Fereasca sfantu’ sa te fi urcat in lift si sa se ia curentul, stateai doua ore acolo. Si in casa stateam doua ore toti in bucatarie in jurul unei lumanari facuta din lumanare de botez. Pana la vreo 10 ani am crezut ca bananele cresc intre elementii de la calorifer, invelite in hartie. Si vedeam desene animate 10 minute pe saptamana… Pai cand am vazut in 89 de Craciun doua ore de Tom si Jerry am crezut ca ma loveste damblaua, impreuna cu frate-meu. Doua ore de desene??? Era imposibil…Nu gaseai beculete pentru o lanterna, nu gaseai baterii, nu gaseai nimic. Eram la Casa Pionierilor la cercul de electronica si faceam montaje pe placi vechi de televizor pe care modificam traseele, sau pe placaj cu fire lipte pe dedesubt, pentru ca nu gaseam un cablaj imprimat care acum costa cativa lei la magazin. Cine dracu il mai plange pe impuscat?
Comentariu beton!26
Mbun, pentru nostalgici, ok. Dar cu ceilalți ce-ai avut, @Mihăiță?
Sărbători liniștite, copii! 🙂
Comentariu beton!18
Crăciun cu bucurie tuturor! Fie ca vremurile alea comuniste să nu revină niciodată. Pentru noi a fost GREU !!!!!! atunci. Mama era divorțată și ne creștea singură. Tata era alcoolic și violent. De aceea azi, de sărbători, fac tot posibilul să fie liniște la noi, să nu ne mai certăm pentru chestii care trec sau pot fi rezolvate altă dată. Vouă tuturor vă doresc să nu vă lipsească lumina din priviri, dragostea din suflete și să nu (mai) fiți nevoiți să duceți dorul nimănui vreodată. Spuneți-le celor dragi că îi iubiți, primiți cu bucurie dovezile lor de dragoste și permiteți-vă să vă răsfățați alături de ei. MERITAȚI !!!! Vacanță plăcută, oriunde ați fi.
Comentariu beton!42
Scanteia si banana, care mai e si coapta. Oau, categoric era mai bine, super bine era. Asa cum zicea Ionut, pt nostalgici de genul, cat de curand vor aparea acele vremuri. Multi au (cica) probleme cu memoria.
Sarbatori linistite! Sanatate maxima, ca-i mai buna decat toate!
Comentariu beton!11
Dragii mei, Craciun fericit!
Nu imi aduc aminte prea bine de Craciunul din comunism, dar azi am avut de toate: zile libere, salata, carne de la garnita, prajituri( la plural😁). Nu zic ca toti traim acum vremuri bune, dar macar acum avem posibilitatea sa alegem( sa avem slujbe platite bine, slujbe din pasiuni, sa avem mancare pe masa, sa parasim sau sa ramanem in Romania).
Putem alege ce ne reprezinta cel mai bine pe noi ca indivizi.
Va imbratisez de la Valcea
Comentariu beton!23
Habare, anul ăsta nu colind, sunt colindată. E primul Crăciun pe care-l petrecem în București, au venit ambele perechi de părinți la noi, plus una bucată de străbunic al celor mici, chill, relax, plimbări prin oraș, papa în foarte puțin exces, băutură asemenea, conversații din multe domenii, inclusiv din comunismul nostru. Pe tata l-au cam luat transpirațiile (re)amintindu-și, mama ne-a povestit prin ce hățiș de relații făcea rost de cele trebuincioase pentru cozonac (și nu numai), cu această ocazie am anunțat-o că mă gândesc foarte serios ca de la anul, sau cel târziu din 2020, să iau în considerare posibilitatea ca peste maxim 10 ani să produc și eu acest grozav desert sărbătoresc. 😛
Pe FB văzută și plăcută:
La telefon:
-Ce faci?
-Sunt la masă.
-A, sună-mă înapoi, te rog, când termini de mâncat.
-Ok, ne auzim după 7 ianuarie.
🙂
Comentariu beton!32
Aha, e bine că iei în considerare faza cu cozonacul.
Am servit de toate cu cumpătare, am fost chiar și la plimbare cu fata și cu câinele, ca să nu mai zic că am dormit după masă uităndu-mă la ColinDar / Paula Seling @TVR3 Craiova. Asta da sărbătoare!
Fiv’ar Fakebook să vă fie … ca piperul pe piftie 😜 bună poanta oricum.
Comentariu beton!14
Eu stau de o lună în Rotterdam…şi sunt singurel..colegii de muncă sunt fumați mai tot timpul..prieteni nu am reuşit să îmi fac pt ca sunt idioți majoritatea..şi de români nu mă apropii.
Aş vrea să mă plâng de amintiri din altă viață..şi de aici..dar vă las pe voi să vă ardeți în comentarii. Eu doar vă urez sărbători liniştite.
Comentariu beton!26
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.7
De pe ce fel de device ai scris mizeria asta? Și în ce ziar ai citit articolul de mai sus? Vezi că te urmăresc excrocii prin ecranul monitorului. Închide-l și aruncă-l împreună cu mobilul supravegheat de servicii. Staniol ai?
Comentariu beton!31
Comentariu ascuns de spiriduși!
[Click aici]
Lumea zice că aberezi.8
aha, da, da, ca de-aia ai plecat in Spania!
Comentariu beton!42
Pai cu un pic de bunavointa puteti gasi in Romania suficiente locsoare unde sa traiti ca-nainte de ’89. Calea-i deschisa, haideti, fuguta’ncoace, nu mai pierdeti timpul, ca sa va bucurati din plin de ceea ce va doriti!
Bă, parcă nucă mai era…
Ce amintiri!!!Tatăl meu in 1989 tocmai venise din concentrare si ne lipsea totul cu desăvârșire.Muncise un an pt popor! Aveam 12 ani si atunci am simțit cu adevărat prosperitatea!Să le stea in gât!
Inseamna că americanii sunt comuniști că ai doar 10 libere pe an. In rest muncesti să trăiești.
Îţi place sau nu:
0 
0
Și după 40 de ani îmi aduc aminte de de jumătatea de porc intinsa pe masa din bucătărie. Ce festin!
Nu am uitat nimic din ce am trăit atunci.Tarasc după mine lipsurile și îngrădirea ce mi_au marcat copilăria, adolescenta, tinerețea.Pot cumpără acum, toate bunătățile din magazine, dar mă întorc mereu si_mi cumpăr micuța ,,Eugenia”.
Băi,nu știu despre alții,dar mie îmi e dor de bomboanele alea de pom…alea tari de îți rupeau dinții
Poveste pe care o știu de la ai mei. Pe vremea „ailaltă”, în preajma Crăciunului, la Universitate. Frig, zăpadă, lume mohorâtă. Pe trecerea de pietoni, un cetățean cu o pungă cu ceva portocale. Fix în mijlocu’ străzii i se rupe punga omului, și se schimbă semaforul pentru pietoni pe roșu. S-au oprit mașinile (câte erau) iar oamenii l-au ajutat să strângă portocalele rostogolite zor-nevoie peste tot în timp ce respectivul mârâia printre dinți: ” ‘tu-ți polimerii mă-tii, Leano!”. Și da, de banane auzisem și eu, dar îmi aduc aminte cu siguranță c-am mâncat o singură dată. Tot coapte în ziar. Ce mai vremuri minunate erau atunci, nu știm noi să le apreciem…
Și uite așa unii au rămas traumatizați și în prezent..nereușind nici în prezent să mănânce o banana coapta.. :p
Eu imi aduc aminte ca mereu plangeam in seara de Ajun, ca nu ma lasau mama si tata sa ma duc cu colindul pe la vecini prin bloc, ca erau amandoi membri de partid si ” daca raporta cineva la militie”……
Hai să-ți spun cum le-am trăit eu.
Ce m-a chinuit pe mine, până când ai mei au pus parchetul peste tot, era frecatul podelelor. 😁 Uram și cozile, ce-i drept.
Frig nu am răbdat nici la bunici, la țară, nici la ai mei, acasă.
Da, nu erau de toate. Da, nu erau nici zile libere, dar eu nu am cunoscut pe nimeni care sa nu fi avut ce sa pună pe masă musafirilor… pentru că, ce să vezi, Crăciunul era interzis, dar în noaptea de Crăciun răsunau străzile de colinde. Când nu eram la bunici (unde se mergea la colindat din casa în casa, cu steaua), la „oraș” se mergea din casă în casa, la rude și prieteni, cu colinda. Asa că, pe străzi era forfotă mare în noaptea de Crăciun, iar oamenii colindau în gura mare. 👀 Niciun milițian nu ne deranja. Când eram în liceu, mergeam cu colegii din casă în casă, unii la alții. Eu cu chitara agățată de gât, că eram lăutarul de serviciu. Stabileam din timp la care ne oprim ca să chefuim până spre dimineață. Crăciunul nu exista, teoretic, dar practic, toată lumea îl sărbătorea cu mult drag și voie bună. Da, îl sărbătoream fără portocale, banane și Coca-Cola, însă nu îmi amintesc să fi suferit teribil de lipsa lor.
Unora le era mai greu, dar nu am intrat în vreo casă în care să nu ni se pună ceva pe masă… și eram mulți colindători în gașcă.
Nu compar vremurile pentru că nu pot compara mere cu pere, dar sărăcie, frig, durere, lipsuri, văd extrem de des și acum.
Sunt de toate.. pentru cine și le permite.
Cât despre căldură și întuneric, mi-e că frigul din apartamente și bezna din casă, nu sunt povesti din trecut ci alegeri conștiente și forțate de preturi, din prezent. Nici viitorul nu se simte tocmai bine.
Eu aveam la revoluție 13 ani, deci tin minte bradul asta din poza, cu varf si îndesat. Dar ce-mi povestește maica-mea…. Horror nenica! Ii chema la scoala, in seara de Paste si de Craciun, la careu, ca sa preîntâmpine posibilitatea de a sarbatori ceva. Mama, nepoata de preot si de “chiaburi”…
Sa-i bata Dumnezeu, ca mari nenorociții au fost!
E o vorbă din bătrâni, să faci din rahat bici și să mai și plesnească. Eu consider asta una dintre calitățile românilor, dar cum nu e bine să generalizezi, fiecare o are în mai mică sau mai mare măsură. Mi se pare mai trist, în anul 2021, o fetiță sărmană să scrie în scrisoarea către Moș Crăciun că își dorește o mandarină, decât faptul ca noi abia le știam gustul. Noi aveam casa plina de mere (bot de iepure) și gutui, mirosul și gustul lor nu-l mai regăsesc acum. Sau al strugurilor păstrați cu cartof în viță pana la Crăciun de către bunici. Toate au nostalgia persoanelor cu care eram, nu a regimului comunist. Regimul de atunci ne-a forțat limitele, dar a depins de noi cum ne-am adaptat și cum am supraviețuit. Noi când se lua curentul ne adunam într-o cameră, să facem economie la lumânări și jucam fazan sau jocul ăla când te gândești la un obiect din cameră și ceilalți trebuie să îl ghicească. Era amuzant și petreceam cu părinții un timp pe care altfel nu l-am fi petrecut împreună. Cât despre interzicerea Crăciunului, ai mei au lucrat în anii 80 la Canal și ce să vezi, la unitate militara se organiza serbare pentru copii unde Moș Gerila le aducea cadouri. Crezi ca eram tristă ca mi le aducea moș Gerila și nu moș Crăciun? La fel și mai târziu, la școală, se făcea serbare cu cadouri, am poză cu Moșul, era tatăl unui coleg, toți îl recunoscusem, dar nimeni nu era trist, eu primisem un set de ceșcuțe strălucitoare și eram fericita ca nu mă mai joc cu capace de bere pe post de veselă. Fericirea stă în lucruri simple. De tine depinde dacă vezi partea plină sau goală a paharului. Trecutul e parte din tine, el te-a format ca om, dar nu ți-l pune în spate ca pe un rucsac mult prea greu. Eu cred că cei care sunt nostalgici după „vremea ailaltă” nu se gândesc la Ceaușescu și la comunism ci la lucrurile obținute cu greutate, care capătau o altă valoare, la oamenii cu care au trăit și împărțit neajunsurile.
Pe vremuri, când prindeam o portocală, o cojeam, o mâncam și apoi mâncam și coaja ei, ca am mai fi vrut și nu mai aveam. Acum am trei portocale vechi în fructieră, nu le-a mai mâncat nimeni și s-au stafidit, probabil vor ajunge la gunoi. Când a fost prețuită portocala?
Mos Gerilă venea de Anul Nou nu de Crăciun, Crăciunul nu exista oficial.
Text puțin exagerat, dar foarte adevărat, cu nițică ironie, cât să înroșești chelie de nostalgic autentic, cu semne de grav amnezic. Suficient, totuși, de clar pentru cei ce n-au habar, cum a fost de s-a-ntâmplat cu Crăciunul altădat. Și…pentru că mi s-au isprăvit din rime, o să-i urez, vezi bine, viață lungă, sănătate și mult spor celui domn și…autor!
Da,asa mergeau treburile pe vremea pe care multi o considera una de dezvoltare si trai bun!Adica aveau servici si unii dintre ei chiar si apartament,libertate ioc,cultura la pamant,cu mancarea,trebuia s-a t-e descurci,adica,intr-un singur cuvant(viata traita in genunchi).Nici acuma nu este bine,pentru ca fostii comunisti,au invatat tehnica de supravietuire de la I.V.Lenin:Daca partidul este inlaturat de la putere,infiltrati-va in toate partidele si i-i veti distruge din interior!PNTCDul,a fost distrus dupa plecarea seniorului Coposu,PNLul,a inceput s-a decada dupa plecarea lui Radu Campeanu,iar PSDul cel adevarat,a disparut dupa fuziunea realizata de Atanasiu,cu PDSRul lui Iliescu!PNLul,chipurile mai exista,dar vede cineva vre-o urma de doctrina liberala in PNLul lui Catu?
Mi-a apărut articolul ăsta pe Facebook și nu mă pot abține să nu comentez, că e mereu de actualitate.
Pentru cei care am fost copii în perioada aia, ne amintim momentele plăcute, pentru că părinții, cel puțin ai mei, s-au străduit să ne ferească de aspectele neplăcute. Tata aducea pachetul de la uzină „de la Moș Gerilă”. Mama, deși lucra în aceeași uzină, nu primea nimic, că primea tata pentru mine.
Sărbătorile erau așteptate altfel și se făceau eforturi deosebite pentru cozonaci, prăjituri, de asta aveau mare însemnătate și păreau extraordinar de bune. N-o să uit niciodată mirosul de cozonaci, pentru care se făcea economie de butelie (n-aveam gaz), gustul prăjiturilor, pentru care se strângea zahăr și margarină sau unt și bradul împodobit din Ajun, dar căruia nu-i aprindeam beculețele decât pe 31. Făceam schimb de globuri cu vecinii și când găseam un glob deosebit la librărie parcă bifam o victorie. Mergeam cu colinda fără probleme; bine, eram și școlari mici, n-am avut vreodată vreun incident, și erau vecini cunoscuți de turnători sau lucrători la Securitate. Se bucurau și ei, turnătoria era între oameni mari.
Ce pot spune că regret e faptul că sărbătorile azi sunt comerciale. Mi se pare ciudat că se aud colinde și se pun decoruri de Crăciun din noiembrie.
Imi aduc aminte cum invatam pentru examene cu plapuma in cap, la lumina unei lanterne cu dinam (mostenire de la un unchi cfr-ist).
Apoi au urmat anii de munca in santier, cu program de lucru de 11 ore, cateodata si duminica, indiferent daca era Paste sau Craciun.
Pentru „nostalgici” las aici link-ul unui articol scris de cineva care chiar are vorbele la el:https://www.facebook.com/100004056845076/posts/2651451555000047/?app=fbl
Sarbatori linistite, macar!
Înainte să citesc orice comentariu, vreau să reamintesc că 25 decembrie era o zi atât de normală încât nimeni nu s-a oripilat că mirobolanta pereche de conducători a fost executată în acea zi lucrătoare
Matusa mea si familia ei nu au avut niciodata apa calda la blocul lor din oras, apartament la etajul 4. La fel, am avut colega la facultate care in primul an nu stia sa faca dus pentru ca la Barlad unde crescuse se spalase doar la lighean. Eu am crescut la tara si aveam gradina, cresteam gaini si porc, dar le ascundeam in beci cand se facea recensamantul animalelor pentru ca statul te obliga sa dai o parte. Si da, mama strangea ouale inca din octombrie, mancam legume fierte pentru ca uleiul trebuia pus deoparte si tot asa. Ne faceam propriile haine tricotand si crosetand sau, cand mai prindea vreun material mai acatarii, mama care era croitoreasa ne facea haine de sarbatoare. Daca aveam norocul sa gasim portocale (de cele mai multe ori foarte acre) le mancam feliuta cu feliuta si la final mancam si coaja. Aveam voie sa mancam cate o bomboana de pom pe zi (bomboane de pom, doamne cum suna). Daca aveam noroc, prin orasul nostru in timpul verii treceau polonezi in drum spre mare care aduceau ciocolata, sampon cu miros de vanilie si cafea instant, o varianta extraordinara la nechezolul pe care il gaseai atunci in magazine (ha,ha iti imaginezi hipsterii de azi care beau Kopi Luwak?) iar mama oprea doua tablete de ciocolata pentru Craciun.
Desi am trait cu adevarat aceste vremuri (aveam 15 ani la Revolutie) tot mi se pare ca a fost un film ciudat si nu-i inteleg pe cei care plang dupa acele vremuri.
Eu imi amintesc cutia de pateu de 100g, împărțită in 4, cate un cub pentru 3 copii și unul pentru părinți. Sau ciocolata chinezeasca de 30g, la fel, data-n 3, sau bananele verzi. Sau „supa de pui” in care erau gheare și târtițe, etc, etc. Sau cum dormeam înveliți cu pătură, plapuma deasupra și cuvertura peste plapumă, iar ziua aveam două pulovere pe noi in casă.
Sunt chestii pe care le-am trăit, chiar dacă aveam 12 ani la revoluție și probabil nu o sa le uit.
De aceea eu personal am o imensă disconsideratie, ca să nu spun scârbă, la adresa celor nostalgici după acele vremuri.
Și bine zicea cineva pe aici, i-aș ține in aceleași condiții, poate au uitat. Dar cu banane la discreție, că e Crăciun și trebuie să fim mai buni…