Am un amic care toată viața lui și-a dorit să facă sex cu o mulatră. Mă rog, cine-l poate învinui? Să ridice mâna ăla care n-a visat, nu și-a dorit sau nu și-ar dori. Da, da, știu, în niciun caz voi, minunaților și fidelilor.

Revenind. Ziceam că omu’ visa la o mulatră mai dihai de cum visează un programator să facă softul ăla care-i va aduce milioane de euroi. Și când zic „mulatră” să nu cumva să vă gândiți la vreo negresă, să n-audă de așa ceva. Voia ceva pe lângă care Halle Berry să fie rățușca cea urâtă care-și plânge în pumni mai ceva ca tocilarele alea pline de coșuri pe care nu le bagă nimeni în seamă tot liceul. Da’ nu știu cum se face că rămânea doar cu visatul. N-avea noroc și pace să prindă și el vreo ciocolată cu lapte din asta, vorba regretatului Iliuță Năstase.

Uite-așa treceau zilele, se scurgeau anii, iar omul nostru rămânea cu golul în suflet și tristețea-l măcina îngrozitor. Pe bună dreptate, de altfel, e greu să te lupți cu neîmpliniri de felul ăsta. Dai naibii în depresie și nu știi de la ce ți se trage, e de-a dreptul periculos.

Dar până la urmă destinului i s-a făcut milă de el și karma i-a zâmbit șăgalnic în ziua în care a aflat că urmează să plece la Amsterdam. N-avea nicio importanță că se ducea cu treabă. Cui îi mai păsa de business atâta vreme cât urma să-și preumble pașii pe sub felinarele Cartierului Roșu? Mulatrelor, păzea că vine băieatu’! Și-a venit.

În prima seară s-a plimbat printre vitrinele Cartierului Roșu ca un diabetic obez scăpat într-o cofetărie cu laborator propriu. Pur și simplu oferta de prăjituri era atât de mare că nu s-a putut hotărî ce să mănânce. Practic s-a dus la culcare în camera de hotel mort de nervi. Dar nu-i nimic, că mai e și mâine o seară.

A doua zi, a reînceput selecția, de data asta cu temele făcute. Avea în minte clar desenat portretul robot al celei pe care urma s-o sacrifice pe altarul iubirii de mulatre. Chiar și-așa, a durat ceva. S-a plimbat, s-a coit, s-a gândit, s-a răzgăndit, se oprea într-un loc și dădea să intre, apoi își aducea aminte că parcă văzuse ceva mai mișto în altă parte. Una peste alta, procesul de selecție a durat câteva ore bunicele. Dar când a terminat, și în cele din urmă s-a hotărât, s-a felicitat din tot sufletul lui că nu s-a grăbit și nu s-a aruncat cu capul înainte la prima mulatră care i-a apărut în geam.

Un boboc de fată avea să-i fie parteneră vremelnică de sex liber consimțit, pe bani. O mândrețe de femeie căreia-i sclipea pielea arămie ca focurile bengaleze. O mulatră cu ochi negri arzători, cu pielea ca mătasea, cu o coamă brunetă și deasă care i se revărsa pe umeri. Ce să mai, avea în fața ochilor încarnarea visului de-o viață. Mai trebuia doar să plătească și putea să-l atingă. Ceea ce a și executat. După ce-a marcat cash-ul, ravisanta făptură i-a zâmbit luminos, l-a dat cu o soluție pentru dezinfectat mâinile și apoi l-a condus în camera unde urma să i se dăruiască și să-i împlinească cea mai arzătoare dorință. Și i s-a dăruit. Total, deplin, ce să mai, parcă făcea dragoste pentru întâiaș dată. La sfârșit se simțea ca și cum se născuse a doua oară.

Cu zâmbetul pe buze și aproape hotărât să mai plătească doar ca s-o mai aibă un pic în preajmă pe femeia întrupată din zeițe, omul nostru s-a gândit să iasă să fumeze o țigară, să chibzuiască oleacă și să-și pună un pic de ordine în gânduri. Că prea fusese frumos și se legaseră toate exact cum își dorise. Pe drumul spre ieșire, în fața lui mergea unduindu-se mulatra cea frumoasă. Îi vedea talpile cum se mișcă, parcă plutind ușor deasupra pământului și surâdea gândindu-se că femeia asta răvășitoare fusese a lui chiar atunci și acolo.

Atunci, de undeva din dreapta se deschide o ușă și apare încă o făptură fermecătoare. Nou venita se uită la ei câteva momente și apoi întreabă duios:

– Fă, ai și tu o țâgare? Că io le-am terminat p-ale mele.