Termin de mâncat pizza și cer nota.

– Cu cash sau cu card, întreabă chelnerița.

Cu card, că doar n-o să plătesc cu cash, ca sălbaticii.

Vine cu nota. Scot cardul și ospătărița întinde o mână hulpavă după el. Clatin din cap în semn că nu i-l dau și-o întreb semiagresiv de ce ține musai să plătească ea CU CARDUL MEU?

– Poate nu merge contactless-ul.

– De unde până unde ai tras concluzia că nu merge contactless-ul?

– Așa am pățit la aproape toți clienții care-i am, cu card Unicredit.

PE care, mă scapă gura instinctiv.

Aia se uită la mine cam cum v-ați uita voi la un dalmațian care vorbește chineză.

– Poftiți?

– Toți clienții PE care-i ai.

– A, da.

Și s-a strâmbat exact cum se sctrâmbă chelnerii care au de gând sa se lingă pe bot de bacșiș. Ceea ce am și executat.

Acestea fiind zise, ce voiam, de fapt, să-ntreb, care e faza cu luatul cardului din mână? Că mie mi se întâmplă frecvent prin diverse locuri. Una-două, diverși indivizi necunoscuți, fie ei chelneri, vânzători sau mai știu eu ce casieri, dau să-mi ia cardul din mână ca să-l treacă peste POS. De parcă eu aș fi handicapat mintal sau sufăr de retard sever și nu pot să trec o bucată de plasic peste un ecran. Evident, nu vreau să-l dau. Moment în care toți, dar absolut toți, se strâmbă de parcă i-am înjurat de mamă. Și nu mă prind care e faza.

Ceva idei?