În principiu, zborul meu de întors de la Barcelona a cunoscut trei faze.

Prima. Când m-am trezit cu șefa de echipaj că mă întreabă ce mai fac Suzana și Vasile, iar eu am rămas cu gura căscată de n-am reușit să cer nici apă plată.

A doua a fost somnul de vreo oră jumătate pe care am reușit totuși să-l execut, altfel aș fi fost zombie la muncă a doua zi. Nu de alta, dar am intrat în casă la 4.00 dimineață și la 7.00 eram în picioare.

Și a treia n-a fost practic o fază, ci doi cetățeni care au generat o situație ce-a bulversat un avion întreg. Stați că vă povestesc imediat.

V-am zis c-am reușit să adorm oleacă, da? Ei bine, somnul mi-ar fi fost muuult mai lung, gen tot zborul, dacă la un moment dat nu m-ar fi trezit brusc niscaiva hărmălaie. Năuc, m-am dezmorțit și-am dat ochii roată prin avion să văd ce se întâmplă. Câteva zeci de secunde mai târziu eram complet lămurit. Se întâmplase cam așa: doi cetățeni, beți rangă, făceau circ gratis, doar că nimeni nu părea să aprecieze performanța lor artistică.

Unul dintre ei înjura pe toată lumea, fără discriminare, ca să nu se supere nimeni. Mă rog, inițial se pornise doar pe fetele din echipaj care avuseseră proasta inspirație să-i confiște sticla de alcool din care sorbise cu nesaț până atunci. Afront pe care cetățeanul în stare de ebrietate n-a putut să-l îndure foarte bine. Așa că, după ce-a terminat de enumerat rudele decedate ale stewardeselor, a trecut și la recensământul morților din familiile pasagerilor. Practic, singurii care au scăpat neluați la pwlă au fost piloții, dar asta doar pentru că stăteau ca fraierii în cockpit, în loc să iasă și să ia parte la spectacolul gratuit.

Al doilea cetățean beat rangă era pe alt target de audiență. În sensul că ăsta nu înjura pe nimeni, omu’ accesa altă zonă de entertainment: făcea imitații. În avion era un copil care a plâns aproape tot zborul. Nu avea vreun motiv anume, doar că nu-i plăcea lui să zboare. Plângea molcom ce plângea și, din când în când, dădea câte un răget mai tare ca să fie sigur c-au prins ideea și sărmanii lui părinți. Well, de fiecare dată când zbirea copilul ăla, al doilea cetățean beat rangă îl imita. Pe el, pe copil. Tare și cu forță. Da, da, ați citit bine. Betivul ăla orăcăia ca un sugar și nimeni nu reușea să înțeleagă finalitatea acestei acțiuni. Cel mult, poate câțiva dintre pasagerii bărbați ar fi fost tentați să-i dea să sugă.

Tot la ăsta, al doilea, ar mai fi de menționat și că în momentul în care a început aterizarea, din când în când își punea mâinile la urechi și răgea cât putea de tare: „Nu mai auuud, nu mai auuud”. Nu glumesc deloc. Imaginați-vă un animal la 1.90 metri, numa bun pus la tras în jug, orăcăind ca un sugar și apoi zbierând din cinșpe în cinșpe secunde „nu mai auuud, nu mai auuud”. Pare amuzant, nu? Ei bine, nu este.

Mno, cam așa s-a defășurat ultima oră și jumătate din zborul meu, cu doi cocalari beți care făceau ce știau ei mai bine.

Partea cu adevărat funny este că pe cetăteanul degrabă turnătoriu de injurii l-a așteptat poliția la aterizare. Partea mai puțin funny este că, în afară de o amendă, n-au avut ce să-i facă. Prin urmare, ăla o să procedeze exact la fel și la următorul zbor și de câte ori vor mușchii lui dă băieat valabil.

Jos pălăria pentru fetele din echipaj care nu s-au pierdut niciun moment cu firea și-au ținut, atât cât au putut ele, situația sub control. Pentru că la un moment dat se lăsase cu amenințări cu bătaia, însoțite de ridicat în picioare și pus în aplicare, și alte delicii de genul ăsta. Dar fetele i-au așezat pe toți la locurile lor și i-au ținut sub control până la aterizare când au venit security-ul aeroportului și poliția.

Pe final, ce voiam să-ntreb, sunt norocos, este? Numai eu pot să am parte de așa ceva, când alții se plictisesc de moarte prin avioane.