LATER EDIT

Iată că avem și cele trei comentarii câștigătoare care au strâns cele mai multe thumbs up. 

Câștigătorii vor fi contactați de cei de la Halls pe adresele de email folosite la postarea comentariului. 

Obsesia copilăriei mele a fost ciunga. Dar ce zic eu a copliăriei mele, a fost obsesia unei întregi generații de copii născuți în plină epocă de aur. Nu știți ce e ciunga, este? Well, ciunga era traducerea fonetică și profund mioritică pentru americănismul ăla decadent, și anume „chewing gum”.

Nu știam noi mare lucru despre ce nu se găsea pe vremea ailaNtă, nu eram la vârsta la care să tânjim după libertate, dar sigur-sigur după gumă de mestecat sufeream ca naiba. Și pe bună dreptate, pen’că în comerțul socialist de stat se găsea doar o chestie numită, profund ironic, „Gumela”. Cum să vă descriu eu senzația pe care-o aveai când mestecai șmecheria asta? Era asa ca și cum băgai în gură un bastonaș făcut din făină, cu drojdie de bere și scoarță de copac. Totul îndulcit cu zahăr fabricat din reziduuri de cornier de 14. Adevăr grăiesc, cine-a mestecat Gumela măcar o dată în viața lui poate să confirme că lucrurile stau exact așa.

Dar stați că asta nu era tot. După ce mestecai la ea cale de vreo trei minute întregi, nu numai că-și pierdea orice urmă de gust (mă rog, dacă ăla putea fi numit „gust”), ci simțeai brusc cum toate moleculele, care până atunci formaseră un amestec cât de cât omogen, ți se dezintegrează în gură și se fârmițează în bucăți mici-mici de tot care ți se piteau prin toată gura și de care nu știai cum să scapi mai repede. Mno, ce să mai vorbim despre făcutul de baloane, care era the coolest thing evăr, nici pomeneală. Singurul lucru pe care-l puteai obține, dacă încercai să faci baloane cu chestia aia, era să împroști pe cineva pe față sau chiar pe haine. Ceea ce era destul de neplăcut, vă spun.

Well, în aceste condiții n-aveai cum să nu tânjești după o gumă de mestecat cinstită, de la mama ei.

Problema era că singurele opțiuni de a-ți procura așa ceva erau cetățenii bișnițari, turiștii străini sau șoferii de tiruri. Paregzampăl, la mine-n spatele bolcului era o stație peco. Păi nu ne-am petrecut veri întregi vânând străinii de la coadă (știți, benzina nu se dădea la liber) și bătându-le în geam în timp ce țipam cât ne țineau plămânii „gumi-gumi”. Și să vezi drăcie, unii, după ce se închinau când vedeau copii cerșind gumă de mestecat, chiar ne dădeau. Practic, când îți întindeau pachetul, simțeai că l-ai apucat de Dumnezeu de-un picior.

Țin minte, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, cum a apărut unul dintre șmecherii cu care golăneam în fața blocului și ne-a vândut pontul că la magazinul din nord una dintre vânzătoarele de la raionul de electronice vinde ceva gumă de mestecat poloneză. Mna, probabil făcuse și femeia rost de ea de pe undeva și-acu’ voia să producă un ban cinstit. Altfel nu se explică de ce se uita suspicios în stânga și-n dreapta când te duceai și-o întrebai de gumă. Ca să nu ne mai lungim, o să vă spun că i-am cumparat tot ce avea „pe stoc”. Mi-am cheltuit toți banii pe care-i strânsesem și mi-am luat trei baxuri de gumă de mestecat poloneză, dar senzația de fericire pe care-am încercat-o când le-am dus acasă nu se putea cumpăra cu nimic. Parcă se coborâse raiul peste mine.

Unde mai pui că o bună bucată de vreme, mai precis pân-am desfăcut ultimul bax (când am devenit brusc mai chibzuit), am fost și extravagant. În sensul că aruncam guma din gură imediat ce i se termina aroma. Ori asta, pe vremea aia, era considerată o adevărată blasfemie. Profesioniștii mestecau guma toată ziua, seara o puneau la păstrat, și a doua zi o luau de la capăt. No fucking joke. Cine n-a făcut măcar o dată asta era un amator.

Am făcut această lungă și retrospectivă introducere pentru că tocmai ce mi-a fost adus la cunoștință că cetățenii de la Halls au scos pe piață patru sortimente de gumă de mestecat. Da, da, Halls, exact cei care au și dropsurile alea șmechere pe care le rodeați voi când aveați întâlnire și voiați să dați bine. Cică aromele sunt fix astea: Peppermint, Watermelon, Spearmint și Citrus. Și, după cum mi-au șoptit chiar oamenii de la Halls, pe lângă că vor fi la cutii de 18 grame, sub sloganul „Vibrează de prospețime”, cele patru sortimente de gumă de mestecat Halls oferă un sentiment unic de prospețime, care te ajută să te simți în formă. Mno, dacă e să mă iau după viteza cu care colegii mei au evaporat de la mine de pe birou gumele și dropsurile, pe care mi le-am primit spre testare, s-ar putea ca lucrurile să stea chiar așa.

Partea și mai mișto este că cei de la Halls s-au gândit și la voi și pun la bătaie trei kit-uri de prospețime care vor ajunge la trei cetățeni care comentează pe acest blog. Cum se va întâmpla asta? Le vor trimite celor care lasă cele mai mișto trei comentarii la textul de azi. Cine decide care sunt cele mai mișto comentarii? Păi cine altcineva în afară de voi? Mai precis, vor fi comentariile care vor obține cele mai multe thumbs up-uri. Cum ar veni, sunteți pe cont propriu, delicaților, fratele vostru dăcât va contabiliza like-urile.

P.S. Ca să fie foarte limpede, pe lângă gumă de mestecat și dropsuri, kit-ul de prospețime conține și o boxă șmecheră (se poate conecta la telefon, e waterproof și mai are si-o ventuză cu ajutorul căreia poate fi lipită oriunde), exact după cum puteți observa aici (boxa e chestia aia rotundă).