Mdeci să vă povestesc.

Azi plecăm în teambuilding. Cu autocarul, ca un colectiv unit și respectabil ce ne aflăm. Tocmai ne strânseserăm toți și ne pregăteam să decolăm, când apare șefa a mare și-mi zice că, dacă vreau, pot să merg cu mașina din spate. Că n-avem toți loc în autocar și că acolo mai sunt trei colegi care fumează. Toți. Nu mă plângeam eu că vreau să fumez? Iată, acum am ocazia să sudez țigările dacă vrea mișchiu’ meu.

Bine, boss, muzică de îngeri pentru urechile mele.

În trei secunde mi-am înhățat bagajul și-am și tăiat-o spre mașina vicioșilor. Și să vezi ce, am mai prins și locul din fața liber. Cât bulan să ai, băbăiatule, cât bulan? M-am instalat și hai să plecam.

Și-am plecat.

Mi-am aprins elegant o țigară și-am savurat adânc primul fum.

După care băieții au dat drumul la muzică. Ascultă ceva numit death metal. La maxim!!! Suntem pe la jumătatea drumului și n-au terminat nici primul album.

Morții mamii lor de țigări!