Știu că încă nu s-a stabilit clar cum e cu Bing Bang-ul sau că cercetătorii se chinuie încă să găsească veriga care lipsește din lanțul evoluției de la maimuță la om. Știu că nu e limpede încă dacă suntem singuri sau nu în Univers. Sau cum naiba a dispărut Atlantida. Ba și cu piramidele se mai străduiesc încă să găsească o explicație logică. Să nu mai vorbim despre cum stă treaba cu Iisus, Dumnezeu sau Triunghiul Bermudelor, despre care nimeni nu știe sigur nimic. La fel stau lucrurile și cu extratereștrii, desenele din Nazca sau găurile negre.

Dar, dacă aveați impresia că toate astea ar fi mistere de nedezlegat, sunteți niște dulci naivi. Fără îndoială că, mai devreme sau mai târziu, omenirea va avea răspunsuri pentru oricare dintre ele. Dacă nu le are deja. În schimb nimeni, niciodată, nu va putea să explice clar, cu subiect și predicat sau cu dovezi de netăgăduit, cele două enigme fundamentale ale Universului: unde dispar șosetele din mașina de spălat și de unde apar găurile rotunde din chiloții care erau intacți când au fost introduși în aceeași mașină de spălat? Abia când le vor elucida pe astea două, oamenii de știință vor putea afirma că au ajuns la capătul cunoașterii. Până atunci, o ard ușurel cu superficialități din astea ca bosonul Higgs și leacul pentru sida.

Ah, și ca să fie misterul mai complet, nu dispar niciodată două șosete identice. Nu, frate, întotdeauna e înghițită una singură dintr-o pereche, ca să fii pus în postura s-o cauți ca fraierul peste tot pe a doua. Nu vă sună cunoscută formularea: „unde morții mă-sii mi-o fi cealaltă șosetă roz cu dungi vernil”?

Păi noi n-avem răspunsul la această întrebare fundamentală, dar o ardem cu articole despre dacii liberi, reptilieni și masoneria internațională? Pierdere de vreme, Ia uite aici două titluri care s-ar viraliza instant: „Unul dintre extratereștrii ținuți prizionieri de americani a dezlegat misterul dispariției șosetelor” sau „Nostradamus a prezis încă de la jumătatea secolului al șaisprezecelea că al treilea război mondial va începe din cauza dispariției șosetelor flaușate”.

Mno, cam asta e, până ne lămurim unde se duc ciorapii când se duc, cred că ar trebui introduse de urgență încă două caracteristici în cărțile tehnice ale mașinilor de spălat. Pentru că în momentul de față suntem induși grosolan în eroare de către producători care ne dau doar niște informații nesemnificative despre capacitate, numarul de rotații și clasa energetică. Să facă bine să înștiințeze cumpăratorii și cu privire la procentul de șosete care vor fi date dispărute fără urmă și despre numărul sau dimensiunile găurilor din chiloți. Că degeaba îți iei tu mașină de spălat cu cea mai bengoasă clasă energetică, dacă ea papă câte cinci șosete pe un ciclu de spălare și asistă neputincioasă la penetrarea a două perechi de chiloți.

De-aia visul meu nemărturisit este să ajung să-mi cumpăr câte 365 de perechi de șoete și chiloți. Să le port o zi și să le arunc, să fie de unică folosință cum s-ar spune. Să văd eu atunci ce mai dispare din nenorocita aia de mașină de spălat.