Din nefericire, azi a trebuit să merg din nou cu metroul, prima oară după vreo trei luni. Ce să zic, n-a fost o revedere foarte entuziasmantă.

În fine, altceva voiam să spun. Pe scaunele din fața mea erau o mamă cu fiică-sa care avea cam pe la 11-12 ani. Ambele citeau. Cărți. Din alea de hârtie. Uite, dom’le, mi-am zis, așa trebuie să ai grijă de educația copilului, ăsta da parenting modern.

După care, la Petrache Poenaru, cea care credeam eu că e mama și-a băgat cartea în geantă, s-a ridicat fără un cuvânt sau ceva și-a ieșit, în timp ce aia mică și-a continuat netulburată lectura.

Abia atunci m-am speriat cu adevărat. Copii care citesc singuri în metrou? Păi unde o să ajungem în ritmul ăsta? Te pomenești că în curând or să înceapă să ia bacul cu toții, sau că, țineți-vă bine, țara asta chiar mai are o șansă.