Articolele de acest gen sunt printre motivele pentru care în jurul nostru este plin de femei care jinduiesc la prinți pe armăsari albi sau alte feluri de cai verzi pe pereți și de hipsteri care visează la iubirea perfectă, în timp ce-și șterg delicat, cu șevețelul, sperma rămasă în palmă.

Pentru că, da, șmecheria este că pare scris pentru bărbați, dar asta doar ca să tenteze femeile să-l citească în timp ce se smiorcăie și suspină: “Deci se poate, deci există așa ceva, iar eu sunt nevoită să stau cu nesimțitul ăsta care nu mi-a mai adus o floare de la ziua mea. O, Doamne, eu de ce nu am avut norocul să întâlnesc un astfel de bărbat”? Sau, pentru varianta single: “De ce să mă grăbesc? Până la urmă o să apară în viața mea bărbatul care îmi va face inima să arate ca un cireș înflorit în ianuarie?”.

Păi am să vă spun eu de ce, fetelor: pentru că mizeria asta de articol este doar o înșiruire de clișee care-ar face să roșească și-un regizor de telenovele de mâna a treia.

Pentru că cetățeanul care l-a scris n-a pomenit nicăieri despre vreo situație dintre cele pe care le întâlnim frecvent în jurul nostru, ci doar a eructat niște porcării pseudo-motivaționale. După care s-a băgat în pat, că-l amenința mă-sa că-i taie netul.

Pentru că n-am văzut vreun cuvânt despre cum stau lucrurile după vreo zece ani de căsnicie, timp în care ai văzut una și aceeași pixdă în fața ochilor. Da, știu, sună dur, dar așa stau lucrurile în real life. Aia e pixda, alta nu mai pupi. Și să vezi ce, oricât am crede că avem lângă noi niște ființe deschise la minte care ar face orice pentru sănătatea cuplului și a relației, poveștile cu “iubito, m-am gândit la un threesome”sau “mă gândeam să reaprindem focul relației cu ceva nară de căprioară tânără, dar îți jur, iubito, n-o să fie decât sex” sunt doar povești. Si încă unele proaste.

Pentru că n-am văzut o vorbă despre cât de tare trebuie să fii atunci când ești într-o relație de ceva ani și-ți dorești un copil care nu mai vine. Cât de șmecher trebuie să fii ca să te poți uita în ochii celuilalt și, în loc de reproșuri, să-i zâmbesti și să reușești să mergi înainte.

Pentru că n-am văzut o frază despre cât de tari trebuie să fie cei doi parteneri dintr-o relație dacă în cele din urmă apare sarcina mult-dorită, dar e pierdută în ultimul moment. Cam cât de “bărbați” trebuie să fie și el și ea, ca să poată trece peste o încercare de genul ăsta și să-și ducă relatia mai departe?

Pentru că aș vrea să văd și eu cum stau lucrurile cu “Supermanii” descriși de cetățeanul ăsta idealist (citiți-i textul ca să înțelegeți), după ce apare al doilea copil (nu că la primul ar fi mai simplu). Și în loc de sex te specializezi în schimbat de pamperși și mirosit căcuță. Iar asta vreme de câțiva anișori, ca să uiți definitiv cum era pe vremea când mai exista timp pentru sex. Să mai spun și despre cuplurile cu trei sau mai mulți copii? Că nea ăsta, super-autorul de texte motivaționale, n-a avut bunul simț să zică.

Pentru că nu a pomenit nicăieri despre jumătatea de Românie (dacă nu mai mult) care se cacă în fundul curții. Și nu pentru c-ar fi vreun soi aparte de exhibiționiști, ci pentru că acolo au buda. Păi dacă nici asta nu e o provocare care să te determine să fii un „bărbat mai bun”, nuș ce să mai zic.

Pentru că nu a vorbit despre nicio relație așa cum sunt cele pe care le vedem zilnic în jurul nostru. Omul a aberat voios pe niște clișee vomitive, apoi s-a scobit în fund mulțumit și a așteptat ca adepții dacilor liberi să citească și să exclame: „așa este, cât adevăr!”. Dacă nu mă credeți, uitați-vă și peste comentarii.

P.S. Să mă iertați dacă unele dintre chestiille de mai sus au fost scrise doar din punctul de vedere al unui bărbat. N-am ce să fac, cam asta eram la ultima verificare. Și, oricât mi-aș dori, uneori nu înțeleg nici măcar ce vorbesc femeile, d-apăi să mă mai pun și-n mintea lor.