Știți voi senzația aia de tristețe care te cuprinde așa, dintr-o dată, în fiecare duminică spre seară când îți dai seama că a doua zi e luni și iar trebuie să te duci la muncă? Și pe măsură ce se apropie ora de plecare de-acasă, te ia așa cu un fel de sfârșeală de-ți vine să inventezi orice motiv de pe lumea asta doar ca să nu te duci. Și de multe ori chiar o faci. Trimiți un email/telefon/sms/porumbel voiajor și-i anunți pe veroșii tăi șefi sau patroni, acești capitaliști fără scrupule, degrabă doritori de profit cu ajutorul circumvoluțiunilor tale trudite, că ești bolnav și că musai trebuie să zaci în pătuțu’ tău de-acasă. Sau că ți s-a spart o țeavă, ori că ți-a luat foc debaraua. Nu contează motivul, contează doar c-ai face orice ca să dispară din programul tău ziua de luni.
Doar că, să vezi ce, n-ai rezolvat nimic, doar ai amânat oleacă tristul deznodământ, pentru că marți tot trebuie să te duci la muncă. Și miercuri, și joi, și vineri, și în fiecare zi, care se termină în „i”, a restului vieții tale. Asta dacă nu cumva speri să apuci pensia. Ceea ce pare o glumă bună. Deplasată, dar bună.
Mno, habar nu am dacă există vreo statistică pe domeniul ăsta, dar eu trăiesc cu convingerea că minim 80% dintre persoanele din spațiul carpato-danubiano-pontic își urăsc din ficați joburile și se duc la muncă doar pentru că, altfel, de unde bani de chirie, rate, haleală, haine și toate celelate trebuincioase traiului zilnic.
Well, ce voiam eu să te întreb. Există ceva pe lumea asta pentru care ți-ai lăsa în momentul ăsta jobul frustrant la care te duci zilnic? Există ceva ce ți-ai dori atât de mult să muncești, încât să te minunezi că mai ești și plătit? Există ceva ce-ți place atât de mult să faci încât ți-ai asuma riscul de a-ți da demisia pe loc pentru a accepta chiar și un salariu mult mai mic? Există ceva care să facă să-ți dispară teama de ziua de luni?
Dacă există, care e jobul ăla?
P.S. Dacă se poate, mi-ar plăcea niște răspunsuri cât de cât realiste. Că dacă ce-ți place ție să faci e să zaci pe-o canapea și sa te freci la oo sau să combini blonde cu țâțe mari și glezne fine (care, desigur, vin singure la tine și te roagă să le posezi sălbatic), am ușoare îndoieli c-o să găsești investitori sau angajatori dispuși sa susțină financiar acest gen de ocupații, indiferent cât de deschiși la minte și la nou ar fi ei. Numa’ zic.
Tapstăr dă horincă 😋 Toată Săpânța ar vota pă cine zic io.
Comentariu beton!35
Știu ca suna ciudat dar nu cred ca mã văd facand altceva.De fapt am încercat și nu mi a plãcut.Da,câteodata aș sta acasã și m aș scãrpina la ouã(singur sau m ar scărpina blonda cu țâțe mari),da, sunt momente când n am chef sã merg,cänd nu mi iese și îmi vine sã sparg tot,dar nu mã vad fãcând altceva.Mai ales ceva repetitiv,sã fac zi de zi același lucru m ar termina.Brrrrrrr.
Măi. mie îmi place jobul meu. Nu am ajuns întâmplător pe el, am venit din cu totul alt domeniu, am făcut cursuri pe banii mei, am învățat de mi-au sărit capacele, dar da, fac ce îmi place. Nu e prea ok cu banii, termin ratele cu doi ani înainte de pensie (da, bună gluma), dar asta e, oraș de provincie…
La cel dinainte eram exact, dar exact cum ai descris tu. Numai că nu m-am văzut făcând aia toată viața.
Comentariu beton!22
Zi și ce faci acum.
IT, netadmin
Comentariu beton!15
Mda, cred ca stii emisiunea Bizzare Foods, cu Andrew Zimmern, nu? Ei, aia as vrea sa fac! 🙂
Comentariu beton!27
Nu stiu din astea,sunt țăran,nu am probleme din astea hipsteresti cu patru pereti si zile de luni.Aer curat,tractoare,combina,am privilegiul să mă fu.t singur în gură.Am început cu banii care îi aveam,cu un tun cu patru tiruri de teava de la Mârsa,vândute la firme de constructii si trei tiruri cu usi de interior de la Ivești.Salut nea Cezare,trec io si pe la mata până la sfârșitul anului.Este tigan,palate cu turnulete,da’ băiat valabil.Cică să ne incuscrim.
Comentariu beton!30
Mi-ar plăcea să am o florărie. Să fac aranjamente florale vintage, în tot felul de recipiente ciudate. Să fie decorată cu obiecte vechi şi să aibă muzică de fundal cum mi-e drag mie să ascult. Aş avea foarte puţini clienţi şi aş muri de foame. 🙂
Dar poate rămâne pentru când ies la pensie şi va trebui să am o ocupaţie. Dacă o fi să fie. Deh, Karma.
Comentariu beton!54
Whoaaahhh, ce frumos! Vin si io sa fac buchete, mor de flori si de combinatii. 🖤
Comentariu beton!17
Vera, contez pe tine.
Comentariu beton!13
La coroane și jerbe vă băgați?
Muhahaaaaa
Comentariu beton!20
@Marius M Conteaza pe mine! 🖤
Comentariu beton!13
Marius M, da, da’ mai kinky, aşea… 😛
Comentariu beton!14
M&M ești ginecolog ? Să știm ce formă facem la coroană 😋
Bocitoare secsy șIncult3 vrei? Vre-o 3? 😋
Comentariu beton!12
Nu cred deloc că ai avea puțini clienți.
catalin fdd, eu ştiu cum sunt oamenii pe aici. Conservatori rău, ca să mă exprim elegant.
Comentariu beton!14
Ah. Floraria e un vis frumos, dar stresul de a lucra cu florile e mai degraba un cosmar.
Nu te poti baza ca poti face rost de x floare pe care o vrea musai o mireasa, bujorii iti ajung mai boboci decat te asteptai si petreci nopti punandu-i in apa calda, rugandu-te sa se deschida. Iei cu 25 de lei firul (not kidding) si din 10 cati ai comandat poti sa folosesti poate 3. Iar cand faci buchetul, in 2 ore s-au deschis mai mult decat trebuiau si nu mai arata ca in poza care ti-a dat-o mireasa.
Iar munca de florist este foarte heirupista. Joi-vineri-sambata lucrat zi-noapte pentru ca florile nu poti sa le aranjezi cu 2 saptamani inainte de evenimente. In plus in fiecare zi trebuie ingrijite. Si daca nu le vinzi se ofilesc in fata ta.
Nu ai weekenduri libere, sarbatorile legale la tine sunt zile de munca. Munca nu e liniara: ai zile in care ar trebui sa lucreze 5 persoane pentru evenimente, alteori stai si te uiti la ceas ca nu intra nimeni la tine in magazin. Personal calificat se gaseste mai spre deloc.
In plus, florile sunt scumpe, oamenii nu sunt invatati sa dea mai mult de 100 lei pe buchet. Poate prin Bucuresti gasesti clienti high-end pentru ceva deosebit.
Deci da, floraria suna foarte frumos. Dar putina lume rezista stresului si modului de munca dintr-o florarie.
Comentariu beton!48
Păi tocmai de aia vreau eu o florărie „altfel”, mai exclusivistă. Şi de aia ziceam că aş muri de foame. Nu vreau muncă heirupistă şi nu mi-ar plăcea să fac comenzi care nu ar fi pe gustul meu. Dar ca hobby ar merge. Let dreams come true.
Comentariu beton!16
@GabiI,Doamna să se relaxeze ,după împărțit de dulce și aruncat cu cratițe și obiecte contondente face așa ceva și le vinde.A început ca hobby să decoreze hogeacul…
https://www.facebook.com/Decoraciones-Damaris-433765643492139/?__tn__=kC-R&eid=ARDvUaYHuHc2Ov5Bo_mV-bvfRFn2oRe7UZwHvLKOp26ORcpcRgx7aI4l-HvOcWmIKE3-6BOKVQvZtdlN&hc_ref=ARTHyFYltSJJFMLc9TkI34tu8sSJOi6LuhuJwar9nQ_pQ3flnIkDROQNfkuqkZl4YgM&fref=nf&__xts__%5B0%5D=68.ARA89B3AC4Q1qcokaQks3nXHzQDh_TvpRvSq2GYlh3bsNlvupFUYHGF95OxgT5nIc0-xzr28qetLmE8ux7LcASiG8O2VZmCzjhurhETbL2CIMftYbcGrp9DHiI9HRfzFDwn2xXNfFKStqltm-nNj-JERy8gShQ7C2V_hlbFNd2xBN5IbsFOt
Comentariu beton!15
Paco, felicitări Doamnei.
@GabiI, Realitatea florariei tip hobby:
Te suna un prieten sa-i faci un buchet pentru iubita ca se vede cu ea maine (daca nu in seara asta). Daca esti la munca si nu mai ai cand sa faci buchetul, zici ca-ti pare rau, si aia e.
Daca ai totusi 3 ore libere pana la eveniment (sau esti la pensie, cum ai zis tu), atunci fugi la depozit, iei florile, faci aranjamentul.
Insa la depozite nu poti cumpara fire la bucata, iar daca vrei ceva deosebit, iti vor trebui 3-5 tipuri de frunze/flori ca sa iasa mai acatari. Pe care poti sa le iei doar in buchete de 10-20 (uneori 50 de fire), si cum comanda ta era doar de 200 lei, pui doar 30 de fire din cele 50-70 pe care le-ai luat. Restul iti raman: te bucuri tu de ele in vaza, acasa.
Altfel, iei florile direct din florarie si nu-ti mai pui nici un adaos pentru ca nu mai poti.
In principiu floraria ca hobby este pe baza de voluntariat 🙂 Consumi timp doar ca sa creezi ceva frumos, sa-ti bucuri sufletul, ceea ce intr-adevar, se intampla.
Comentariu beton!23
Ana, nu te supăra, dar chiar eşti obositoare. Ok, te pricepi la activitatea de florar, dar Mihai ne-a întrebat ce ne-ar fi drag să facem. Nu este nevoie să te înverşunezi.
Se dezbate încă. Ce zici?18
Da, mi-ar plăcea să fiu sommelier, oenolog sau să am o cărciumă cochetă, mica.
Well, nu pot sa zic ca imi urasc slujba. I don’t. Sunt aici de 13+ ani. Si-am lucrat pe doua proiecte. Si imi plac amandoua. Sau ma invat sa imi placa. Nu suport ideea de a merge cu scarba undeva, trebuie sa gasesc ceva dragut/interesant/motivant pentru fiecare zi.
As vrea… as vrea sa am un job de copywriter. Am auzit eu ca e cool. Dar n-am vazut niciodata ce face si cum face un copy d-asta. Nu stiu daca e stresat de deadline, daca e frustrat in pana de idei. Stiu doar asa, ce transpira pozitiv: ca undeva niste oameni vor sa le spui ideile tale fanteziste/nebune/interesante/obraznice/ridicole si ei sa te plateasca pentru asta.
Eu vreau sa am un job unde e cafea buna, un sef care nu e la.ba trista (eu sunt albina, niciodata sef), unde sa am un birou la intuneric (muhahahaha), unde sa fiu platita ca sa gugalesc chestii tampite (precum „cum repar un termopan”) si sa ma lase sa stau pe feisbuc si pe blog la vasilescu.
Bun, acum ca am batut campii, revin la Vera pragmatica. O sa imi schimb jobul cand voi gasi altul unde voi fi platita mai bine ca aici. Pot sa sap si transee, I don’t give a fu.ck, nu de munca fug, ci de foame ^^ Partea tricky e ca n-am plasa de siguranta, adica odata plecata, trebuie sa fiu sigura ca ma descurc si raman acolo, pentru ca e greu sa pui pe masa la 3 guri daca n-ai salariu 😉
Comentariu beton!31
Ah, musai completari: obligatoriu sa pot asculta muzica (mea). Nu concep viata fara muzica. Punct. Ne-negociabil!
Si sa nu imi ceara sa conduc. Ma ingrozeste ideea de Vera la volan in traficul din Bucuresti. No joke 🙁
Ah, si cu regret admit ca nu pot fi niciodata profa de matematica. Sau fizica. 🙁
Vera, ai descris jobul meu! Eu chiar lucrez la tâmplarie pvc, am un șef foarte ok( de 11 ani nu mi-a vorbit vreodată nașpa:)) bine eu sunt și foarte implicată în ceea ce fac, vreau să fie și clientul și firma în relații foarte bune. Stau la întuneric:)) am geamuri oglindă, cafea îmi fac singură și am timp, câteodată doar după amiaza să vă citesc comentarile, savuroase dealtfel! Și da, eu vin cu plăcere la servici, dacă am vrut să plec pe nepusă masă în concediu, am plecat fără probleme, sărbatorile sunt sărbatori ,din 23 decembrie până în 10 ianuarie concediu, să mai zic?
Comentariu beton!19
Foarte bun articol…
Eu am mai spus asta. Mie îmi place foarte mult job-ul meu. Până acum 8 luni lucram la una dintre cele mai mari firme din domeniu din lume. Am plecat de la ei deoarece nu mai puteam progresa. Practic nu prea mai învățam nimic. Pe alt departament nu mi se dădea voie să plec, project management nu prea îmi plăcea să fac, așa că am ales să fac cam același lucru la o firmă mai mică din Ploiești pe un salariu infinit mai mic. Am învățat alt sistem în câteva luni ceea ce este un bonus pentru mine. Pot spune că făcând asta am iesit din bula mea de confort. Ce îmi lipsește din partea cealaltă sunt deplasările prin străinătate. Am făcut asta mult timp și m-am învățat cu asta.
Comentariu beton!11
Dacă ar fi totuși să fac altceva… probabil mi-ar fi plăcut să fiu pilot de avion. Iubesc la nebunie să zbor deși mi-e frică de înălțime :)).
Ador ce fac la ora actuala dar daca vreodata ar trebui sa schimb locul de munca…hmmm….
Pai atunci as vrea sa lucrez pentru cei care demasca mafia in sporturi. As avea destula adrenalina si stiu ca as ajuta la curatarea lui.
Mie -mi place la munca..chiar ma duc cu drag. A, daca ar fi sa fac altceva, daca s-ar gasi cineva sa ma platesca bine…turist frate,turist..
Comentariu beton!22
Ai sa razi dar asa ceva exista! Agentiile de turism, ma refer la cele care se respecta, au unul sau mai multi angjati care verifica la fata locului calitatea serviciilor dintr-un hotel, inainte de a-l include in oferta lor. Deci se poate!
Îţi place sau nu:
0 
0
Mie imi place jobul meu, practic ce am invatat in facultate (chestii juridice, de tocilar) doar ca imi place la fel de mult si industria publicitatii, marketing, asa ca la un moment dat am plecat intr-o casa de productie si a fost foarte faina experienta. Acum m am intors la hartoagele mele si pt ca lucrez intr o companie mare am tangente si cu dep .Marketing, pe alocuri asa ca it’s all good.
Mi-ar plăcea să fiu managerul unei grădini zoologice cu dinozauri. Deja fac niște…ăăă… cursuri…sunt la a doua insulă…pentru cunoscători !
@Mihai, eu cred că poate fi realist jobul ăsta…da, o să am nevoie de multe roabe să car „norocul” de dinozauri…
Ananas,dinoparc Rasnov sau mai e unul,nu mai retin unde.E misto nu fac kk:)))
@Ananas, am văzut pe undeva că pregătesc rușii un fel de Jurassic Park. Ar fi o chestie, nu?
https://www.iflscience.com/plants-and-animals/russia-is-opening-a-jurassic-parkstyle-research-lab-in-siberia/
E cale lungă până la materializare. Deocamdată abia se pun bazele unui laborator, acolo în Siberia.
Apoi, ar fi ciudat. Mai mult ‘Frankenstein reloaded’ decât ‘Jurasic Park’. Şi în ambele variante finalitatea are urmări necunoscute şi probabil dramatice.
Pe mine m-a impresionat bietul ibex din Pirinei (că tot îl văd pomenit în articol,). Care a dispărut, l-au clonat folosind rămăşiţe conservate, apoi clona a murit după puţine minute de viaţă. Şi a dispărut pentru a doua oară. Se dau peste cap definiţiile din dex.
Pe mine naveta mă omoară. Zilnic trezit la 5am, tren, metrou și retur, abia la 7pm ajuns acasă și s-a dus ziua. Nu mai am chef de nimic🙄
Comentariu beton!12
Stimate diabolic, te rog să bagi o dezambiguizare la faza cu naveta. Ce fel de bere conține? 😋
Comentariu beton!15
Văzând comentariul ăsta… Pot schimba și jobul soțului în ipoteza asta?
Lui îi place ce face. Nasol e cu orele… trezit la 6, revenit acasă după 20:00, în funcție de trafic. Noroc cu tel. mobile și netu’, că mai comunicăm și noi puțin…
Eu jobul l-am schimbat! De la multinațională americană cu 10-12 ore plecat de-acasă, am trecut la firma mică de tot a soțului. Fac câteva hârtii, da’s plătită regește, îmi văd copilul, aștept bebe 2 🙂
Cu ăsta din urmă am de gând să stau 2 ani, nu ca la primul care are și acu’, la 6 ani, probleme dacă plec… Va fi și ăsta un soi de job dificil da’ alta e satisfacția!
Peste 2 ani om mai vedea…
Nu imi urasc jobul actual(vipera la contabilitate 🙂 ), dar vreau altceva. Nu stiu ce, dar sa fie diferit.
Am lucat in banca in 2008 in agentie si ajunsesem sa imi urasc jobul. Simteam ca ma duc zilnic la inmormantare.
Sunt director de locatii si lucrez cu majoritatea caselor de productie de film/reclame ,nu am cum sa ma plictisesc de job-ul asta ,intalnesc toate tipurile de oameni ,sunt platit sa gasesc locatii in Bucuresti sau in tara ,pe banii lor ,cum naiba sa ma plictisesc ?! 😜😂😂
Comentariu beton!23
daca mentionezi asta fie te lauzi ( asa sa ne faci in ciuda) fie ceva nu e in regula cu ce afirmi. si altii au job-uri ok si nu se lauda cu asta. 20% rerezinta ceva .
@Ilies Razvan, e ok, eu te inteleg. Si eu imi aduc frustrările in online, suntem doi oameni mici și răutăcioși, csf 🙁
Eu lucrez intr-o banca. E ok ce fac dar mie imi place sa calatoresc asa ca mi-ar fi placut sa fiu fotograf la National Geographic..
Comentariu beton!15
Eh nici eu nu imi urasc jobul, si nu e ceva deosebit sunt in corporatie, operatiuni de astea :))
Dar ma tine in priza, place ce fac, e si frustrant si plictisitor uneori, nu poate fi doar lapte si miere (nu sunt in tara, lucrez in afara de ceva anisori). Nu ma vad facand altceva deocamdata.
Cred ca daca ar fi sa fac altceva,ceva in natura mi ar place,cu animale,plante,nu stiu exact.Nu sa cresc vaci si sa cultiv hectare de porumb ceva asa lejer,cautat trufe,plantat canabis:)))),crescut melci,ca astia nu fug repede:))).Stiu,din astea nu ies bani far nah…
Comentariu beton!12
Am lucrat mare parte din veață (nu viață, da?) în comerț. Da, eram fata de la tejghea. Nu conta că eram mâna dreaptă a șefului/șefei, cochetam cu social media, grafică, găsit furnizori noi, enfin, titulatura și regretele erau intacte la final de azi. Și asta vreo 6 ani, aproape. Da, oraș mic, da, încercat la uși străine, boc-boc, nu-i nimeni? Nu-i. Până anul trecut, când hodoronc-tronc-galop a venit o șansă de… da Vera, copywriter. La aia visam și eu, cochetasem cu scrisul de prin facultate. Și uite-mă acum, la un an și vreo câteva luni, mutată în ilustra capitală, copy (se poate și mai bine, suntem o agenție ușor nișată, iar ideile alea nebunești nu ți le permite orice client sau șef) și mna, fac ce-mi place. Și uite că am zile când uit. Dar îmi mai aduc aminte. Mai trec pe la fostul loc de muncă când merg acasă să-mi salut colegii și atunci îmi dau seama că-s o norocoasă. Evident, nu a fost ușor. Niciodată nu-i. Dar te mai izbește câte una câteodată și tare bine-i.
Am 30 de ani. 🙂
Comentariu beton!26
Excelent! Mult noroc si inspiratie! Si have fun! 😛
Mie chiar îmi place să vin la jobul actual. Nu mă gândesc cu groază la ziua de luni, îmi plac colegii, șefii. Fac destul de mult pe drum, dar nici asta nu mă deranjează pentru că iau cu mine și câțiva colegi.
Cu excepția primului job pe care l-am avut la rafinăria Vega din Ploiești, am mers cu plăcere la toate locurile de muncă pe care le-am avut. Și nu m-aș duce undeva doar pentru că trebuie.
Bănuiesc că mi-am administrat eficient resursele pentru că îmi permit să caut și să muncesc doar acolo unde îmi place.
Mi-aș dori să ajung să-i pun pe alții să lucreze pentru mine (cot la cot cu mine) fiindcă m-am săturat să lucrez pentru alții. Unde? Cum? Hmm…
O micro-fermă m-ar tenta. Nu la noi. Chiar m-am interesat prin alte părți cam ce ar implica asta (în afară de banii pe care, evident, nu-i am 😂). Mda, câteodată se trezește țăranul din mine să viseze.
Sau o firmă de producție publicitară (eterna mea iubire, ca să zic așa😉). Printuri, casete luminoase, standuri, chiar și decoruri (inclusiv pentru piese de teatru – am făcut și așa ceva😁). Îmi place să văd cum chestiile ieșite (și) din mâna mea atârnă prin oraș, prin mall-uri, pe bulevarde, la diverse evenimente. Sigur, întotdeauna există și partea cu probleme întâlnite, când ceva nu iese cum trebuie, când se strică utilajele, când clientul se răzgândește sau nu-i place, și trebuie totul luat de la zero, sau ajustat, reparat, luat „la pilă” (sau „la pwlă”😂😂), dar rezultatul este frumos și vizibil.
Oricum, am aflat recent că, oricât de nasol ar fi job-ul pe care îl ai, se poate și mai rău. Mult mai rău. Așa că nu-mi fac planuri, iar de visat cai verzi pe pereți visez rar, când mi se aduce aminte. Ca acum.
P.S. Am citit niște comentarii interesante până acum. Unele chiar mi-au dat idei pentru visele (visurile?) viitoare.
Comentariu beton!17
O galerie de arta micuta si cocheta in centrul vechi al orasului in care locuiesc.Asta e visul meu.Dar cum inca nu cred ca se poate trai din asta in Romania( plus ca nu am capitalul necesar pentru indeplinirea visului), ma duc in fiecare zi la birou,bag niste contabilitate si imi platesc rata 🙂
Don Michele, mie îmi place munca mea, bre. Când oi pune cascheta în cui, mi-ar plăcea sa stau în vârf de munte, intr-o cabana mica de lemn și sa scriu la o mașină de scris, la lumina lămpii.
De curând m-am îndrăgostit de un tractor Fendt de 97 de cai. Cred ca mi-ar surâde sa îmi cultiv terenul cu rucola sau rapiță. Tu știi câte hipsterite și fashioniste și blogarite ai ocazia sa tufi când le prinzi la tine pe câmp, făcând poze?
Comentariu beton!20
@Sorine,
Păi el de unde să știe, măi?!
Spune-i tu!:)))))
Sorin B, nu mă aşteptam de la tine să ai aşa porniri sălbatice. 😛
Şi cred că cineva deja te invidiază că ţi-a dat un cartonaş roşu.
La mine nu e vorba de tristețe, ci de lene. Mă ia câteodată o lene de nu vă spun. Din acest motiv, anul ăsta am abuzat de concediu. L-am posedat sălbatic chiar aș putea spune.
În liceu visam să ajung profă de fizică pentru că diriga mea era profă de fizică și am iubit-o. Așa că m-am dus către Facultatea de Mate-Fizică. Doar că primul meu job serios a fost într-o bancă. Acolo am descoperit că oamenii sunt nebuni, (bă, da’ nebuni, nu așa) că nici eu nu-s sănătoasă la cap și că mă simt bine muncind cu clienții. Fac asta de foarte mulți ani și în momentele în care mă bate gândul să-mi schimb jobul, apare un nebun care mă face să râd. Și rămân. Nu vă puteți imagina cu ce aberații vin unii dintre ei. Și de departe, cel mai mult îmi plac cei care mă anunță superior că „îți arăt io că de mâine nu mai ai muncă” sau „rezolvăm altfel. Îmi sun avocatul”.
Nu vreau să fac altceva. Pot să spun ce n-aș putea face niciodată: callcenter. Nu pot interacționa cu oamenii pe care nu-i văd.
Comentariu beton!25
@Elena, te admir. Am lucrat cu clienții și în mai puțin de 3 ani am ajuns în prag de cădere nervoasă.
Ca să nu mai zic că-n ultima vreme cred că am ajuns un pic mizantropă. O insulă pustie știe cineva undeva?! 🙂
Comentariu beton!13
@Ady, :))))). Eu mă detașez foarte repede de problemele pe care le au, pentru că unele sunt închipuite😜.
Am zis-o si o repet: n-as putea face ce face @Elena. Si nu e doar ce face, ci cum face! N-o buseste rasul cand altii s-ar tavali pe jos, nu urla cand altii ar scoate securea… e profesionista! Si interesata sa fie nebu… aaa, clientul multumit! Big big respect for Elena!
Comentariu beton!18
Elena,exista apel video pe messenger:)))
@Marius, știu. Dar eu am învățat să-l folosesc în alte scopuri.😜
@Vero, ai de la mine un -10% la următoarea achiziție.
Nu-mi urăsc jobul/munca. Bine, nici n-o iubesc așa de tare că aș face-o și-n timpul liber (deși uneori mai fac ceva din zonă un pic pt vreun prieten), dar n-o urăsc.
Dacă am urât vreodată să mă duc la job a fost din cauză de șefi sau colegi sau o cantitate de muncă mult prea mare pt un om (tot din cauză de șefi), atmosfera de la birou și alte motive de-astea.
Și dacă din când în când mă apucă amocul din cauză de luni e din cauză de oboseală, că n-am avut timp să fac tot ce mi-am dorit pt suflețelul meu și alte „mărunțeli” d-astea, nu pt că efectiv îmi urăsc jobul.
Ce mi-ar plăcea să fac altceva?! Hm, nu știu. Îmi place să gătesc, dar nu cred că mi-ar plăcea să fac din asta un job, am momente când mi-e lene să-mi fac un sandwich. 🙂
Dar ar fi drăguț un job pt care se presupune că ar trebui să citesc (beletristică) 90% din timp sau să călătoresc (în locuri sigure, nu mă trimiteți reporter de război).
Nu vreau sa mi inchipui definitia,,altor scopuri,,.Zau.
:)))
De când am văzut primul documentar despre vietăți marine, îmi doresc să fiu eu cel care le filmează. Am așa o chestie, nu știu de ce și de unde.
Într-o realitate mai apropiată mi-ar plăcea să fiu ceva park ranger.
Acum aș pleca (aproape) oriunde să fac așa ceva.
Îl știți pe Steve Irwin? No așe.
Steve nu era mort?! 🙂
@Ady – serios? Da coa, vreau să fiu mort.
Pffff, credeam că mai și glumim p-aici!
@Ady,
Glumim, dar nu cu DrAcula 🙂
@Ady, nu-l vezi că-i negru de supărare?😜
@Ady – nu glumim cu lucruri sfinte. Mai ales în ajunul referendumului.
@Laura & Elena – merci! Trebe puși la punct ăștia. Să învețe ce-i respectul pentru cele mai fierbinți dorințe ale omului.
Lucrând Remote, cumva magia a făcut ca ziua de Luni (aia nașpa) să nu mai existe, mai ales că nu mai am treabă cu traficul de dimineață. In rest, task-urile de Luni sunt cam aceleași din fiecare zi, cu unele provocări mai dure câteodată, dar de vreo 2 ani de zile chiar fac ce-mi place (web editor, content writer, blogger, vlogger, sm manager etc…. spune-mi cum vrei 😀 )
25 de ani am făcut și încă fac parțial același job cu mare plăcere. Fericirea supremă a început acum un an de zile, când s-au aliniat toate astrele: timp, finanțe, spațiu, locație și….. Mi s-a îndeplinit visul: m-am convertit în tâmplar cu normă întreagă.
Comentariu beton!22
Sunt manager de magazin la un brand celebru de bijuterii de lux. Am pornit de la consilier de vanzari, venind din alt domeniu, am ajuns manager intr-un timp scurt (jumatate de an) doar datorita viziunii diferite si a rezultatelor. Recent am fost propus si pentru pozitia superioara, Area Sales Manager, insa am refuzat-o pentru ca era in alta zona si afecta viata de familie.
La 2 ani si 8 luni dupa angajare, vanzarile magazinului sunt triplate, oamenii din subordine sunt multumiti (incerc in permanenta sa ii motivez, sa le fac conditii usoare de munca si sa ii educ outside the box. Sa le cresc valoarea si sa constientizeze asta).
Desigur ca intampin situatii neplacute, clienti care urla, superiori cu nasul pe sus, insa cheia este cum reactionezi la ce se intampla, nu ce se intampla efectiv. Desi pare un domeniu foarte lejer si fara stress, provocari (nu am zis „probleme”) pot aparea inopinat.
All in all, per ansamblu am noroc de superiori open minded cand vine vorba de idei de imbunatatire, echipa tanara si activa, iar fericirea mea vine din faptul ca imi este recunoscuta valoarea si asta da rezultate.
Voi pune si un citat dupa care ma ghidez eu in ceea ce priveste job-ul, la tine pe pagina (e sub forma de poza).
De 28 ani fac același lucru. Nu prea știu să fac altceva cu aceeași pricepere. Îmi place să mai repar una-alta și cred că m-aș descurca să fiu vecinul repară-tot. Singurul lucru la care nu m-aș încumeta ar fi rețelele de gaz. Si dac-aș putea (am mai spus-o) aș face tâmplărie. Lemnul e viu și nobil indiferent că- l transformi în mobilă sau cozi de mătură.
Comentariu beton!24
Vecinul repară tot pentru vecini sau pentru vecine?Intreb pentru un prieten.
@VictorR Cu ultima propoziție m-ai câștigat de simpatizant 😏
@Marius… Uneori vecinele știu mai bine ce are de făcut un „minitehnicus” de-ăsta de care pomenesc eu! 😁
@Habar… Mulțumesc. 😋
Uite aici nu se lucreaza lunea, pe bune:
https://webdigital.ro/de-ce-am-transformat-ziua-de-luni-in-timp-liber
@Corcodel,
Articolul e de acum fix 2 ani. Ar fi interesant de aflat dacă a fost eficient programul și dacă acum lucrează 4 zile/săptămână.
”…urmând să analizăm nivelul de performanță și să luăm o decizie definitivă la început de 2017”.
@Laura, mai funny e că io-i cunosc pe cei de la webdigital. :))))
@Mihai,
Nu cumva sunt cei cu fostul server? 🙂
Mie imi place ceea ce fac.Aproape zilnic vin la munca cu placere,chit ca se mai intampla sa plec plin de nervi.
Dar una peste alta,este locul de munca perfect pentru mine,cu o singura exceptie.
Mi-ar placea sa lucrez intr-un anticariat de carti.Dar anticariat,nu ce se intelege acum prinexpresia asta,adica magazine care vand seriile ramase de prin diverse librarii/depozite.
numai oameni fericiti de jobul lor pe blogul asta…..iti vine sa crezi ca ne place sa muncim.La mine lucrurile stau in felul urmator ….nemultumirea imi vine de la salariu nu am avut chestii de astea hipiote merg pe mai putin ca vezi doamne ma implinesc sufleteste .de implinit sufleteste te implinesti in timpul liber .Cand sunt la lucru vreau sa muncesc si sa castig si daca la sfarsitul lunii cand vad fluturasul sunt multumita dispar angoasele zilelor ce se termina in i
N a zis nimeni ca e fericit la job,ci ca facem cam ceea ce ne place.Sa-l vad eu pe ăla care spune că e suficient cât caștigă cu mâna pe inimă.
@claudia
Banuiesc ca sti ca exista ceva numit negociere salariala.
Mi se pare putintel absurd sa muncesti undeva unde nu iti convine salariul.negociaza si eventual pleaca.
@chris06,
Nu-i chiar așa absurd, pui în balanță și alți factori.
Am lucrat demult la o multinațională cu salariu f. mare, dar timp liber mai deloc, plus stres. După un an eram stoarsă de energie și cu nervii praștie.
Am preferat salariu mai modest (nu se negocia), însă un job cu atmosferă faină, program decent și fără frecușuri absurde.
Depinde ce e prioritar pentru fiecare.
Comentariu beton!14
20 de ani am lucrat ce mi-a plăcut. De fapt, vreo 15-16 că apoi s-a zbârlit atmosfera și am ajuns să trag de mine ca să ajung la job.
Până când am avut bafta să-mi pice în brațe un job online. Am renunțat fără să clipesc la programul stas de 6-8 ore și am scăpat de rutina aia zilnică: sunat ceasul, ferchezuit, trafic, birou, retur.
Nu câștig mai mult, dar am libertatea să-mi fac programul cum vreau eu. Acum am timp și de citit, și de filme, și de șuete cu prietenii, și de gospodărie. Și de MVB 🙂
Comentariu beton!14
Mi-ar place sa fiu dictator universal. Am niste idei despre cum ar putea specia umana sa fie inbunatatita, iar democratia nu permite desfasurarea lor. Daca as conduce eu planeta, in cativa ani lumea ar fi alta. Si oamenii mai buni. Putini, dar buni.
Și cu mama proștilor mereu gravidă ce ai de gând să faci ?
Sex oral. Dăăhh!
Comentariu beton!20
@Habarnam. In lumea imaginata de mine prostia ar fi minima, neinvaziva si inofensiva. Pacat ca nu am cum sa-mi indeplinesc visul.
Mie imi place jobul meu, dar daca as avea conditii sa il schimb, mi-ar placea sa am un restaurant mic si cochet in care sa fiu bucatar 😀
@Bia, dacă vrei, poți considera bucătăria mea un „restaurant mic și cochet”.
Comentariu beton!19
Sunt asistentă medicală. Nu am weekend-uri, sărbători legale, dar nu mă deranjează. Sunt responsabilă și implicată căci altfel nu aș avea voie să fiu, însă nu mă simt împlinită. Mi-ar fi plăcut să fiu controlor de trafic aerian…
Comentariu beton!14
https://m.youtube.com/watch?v=jtO3fx4rZLQ
Care știe pe aici, frunzele la câini se taie pe lung sau pe lat ?
Comentariu beton!25
Shoric, pe diagonală e cel mai bine.
@Shoric, te inteleg si sunt in asentimentul tau. Merge si pe lung si pe lat. Dar pe o insula la umbra unui palmier ca are frunzele mai mari. Sa nu schimb prea des palmierul.
@Shoric,
Da’ tu, cu experiența ta, ar trebui să fii expert. De ce întrebi niște amatori? 🙂
Poate găsiți un palmier cu frunzele gata tăiate ca să nu obosiți!
O exista meseria de tester de hamace? M-aș înscrie la niște cursuri, eventual un masterat ceva. 🙂
Am și eu momente în care intru în modul Garfield lunea, dar nu-i din cauza job-ului, îmi place ceea ce fac. Pățesc asta în special după un weekend relaxat, pe care mi l-aș fi dorit cât o vacanță de lung.
Când mă fac mare vreau să mă mut mai la țară, lângă o pădure, să am un business Bed & Breakfast și o mică prăvălie cu prăjiturele.
Comentariu beton!17
@didina, de tester de hamace n-am auzit, dar erau unii care angajau tester de saltele. Nu mai știu unde dădusem peste chestia respectivă, bănuiesc că jobul era pe undeva prin US.
Ha ha, și eu îmi doresc ceva de genul, plus : degustător de ciocolata fina belgiana :))))
@Ionuț, merçi, nu vreau de saltele, îmi place să stau afară. Aș vrea să testez dacă hamacele alea sunt la fel de confortabile și în locuri mai dubioase, nu numai în grădină. Pe o plajă din Thailanda, de exemplu. 😎
Doamne, @didino, ce curaj ai, zău… pfiiuuu
@Vera, am, am. Aș risca chiar și o lună prin Noua Zeelandă. 😂
@didina, am om acolo la care sa te trimit pentru referinte, fata care a scris articolul despre NZ aici. E 100% valabila 🖤
Înseamnă că am norocul să fiu între cei 20%. Îmi place ce fac acum, îmi place cu cine și pentru cine fac asta.
Am trecut prin stările descrise de Mihai și chiar mai rău. Ajunsesem în stadiul ăla în care mă trezeam dimineața și îmi venea să vomit. La propriu. Abia după ce ajungeam la birou, dădeam de clienți și mă afundam în muncă mai scăpam de greață. Până dădeam de șef. Singurele zile în care nu îmi era chiar atât de rău erau cele în care știam că e șeful plecat. Când am priceput într-un final că nu pot lăsa la nesfârșit un prost să mă facă pe mine proastă am plecat. Nu înainte de niște discuții la el în birou, cu ușile închise. De la cel mai mare salariu pe care îl avusesem până atunci, în primă fază am plecat pe un salariu chiar mai mic decât primul meu salariu. Doar ca să plec. De acolo m-am reconstruit bucată cu bucată. Mi-au trebuit niște ani ca să ajung cu salariul la același nivel, dar, dacă ar fi să mă întorc în timp, aș proceda exact la fel. Măcar am învățat astfel că, dincolo de ce (cât) scrie pe fluturașul de salariu, mai contează împreună cu cine și pentru cine dai cu sapa, mai mult decât să ai o sapă cu o coadă mai ușoară sau mai colorată. De atunci încoace am avut cei mai buni șefi posibili, nu știu dacă a fost noroc pur, karma sau dacă am știut să fiu mai atentă la mediul de lucru când am acceptat o ofertă de job.
Dreamjob la mine ar fi să fiu asistent maternal. Sau un furnizor de educație informală pentru copii din categorii vulnerabile. Sau „mătușa” unor copii de genul ăsta.
Comentariu beton!17
Nu-mi urăsc locul de muncă dar îmi doresc să plec.Din motive de șef.Un om care s-a schimat incredibil de mult in ultimii doi ani, a devenit extrem de religios și habotnic, ciudat și schimbător, cu multe probleme de natură psihică dar pe care preferă să le trateze cu preoți și duhovnici. Mă mai ține faptul că în vremurile bune era un om extraordinar, care a făcut mult bine.
Sunt o persoană de bază în firmă si plecarea mea l-ar destabiliza o perioadă.Nu vreau să-i fac rău, dar nu mai pot. Cam în punctul ăla sunt eu. Așa că articolul de azi m-a cam lovit unde mă doare.
Job-ul meu de vis este critic de filme😊.Sau la o platformă online de vânzare de carte.Primul este nerealizabil.La celălalt am ceva șanse dacă îmi fac curaj să plec de la actualul job.
@Dyamisi,
Știu ce zici. Exact așa am pățit la ultimul meu loc de muncă ”fizic”. În ultimii 3-4 ani, șeful/patronul o luase razna rău de tot. Pe alte cărări, dar tot razna 🙂
@Laura G
Chiar mă gândeam la tine, pentru că ai postat ceva asemănător cu situația mea.Nu e ușor să plec, dar cred că o să fac pasul în curând.
Adaug la job-ul de vis inspirată de tine😊:
-un job online, pentru că fac naveta si pierd pe drum aproape 2 ore pe zi.
Republica, RAMI DACIA, 23 August, Electronica, Conect, IPRS, Semanatoarea, Aversa, Policolor, Chimopar,Autobuzul / Rocar, Uzina de Motoare Electrice Bucuresti,Fabrica de paine Lujerul si mai sunt dar nu-mi vin acum in cap, fabrici pe care le-am „modernizat” – a se citi taiat si valorificat ca deseu metalic.
I-am cunoscut pe ultimii direrctori si ingineri sefi ai acestor fabrici si povestile lor de cand „fabrica mergea” si ce nu a mai mers.
Un job dinamic sa zic asa.Nu as schimba momentan.
@Sorine,
De la Policolor ai rămas cu punga? 🙂
Laura ai dreptate, la anumite vopseluri foloseau acel diluant.
În general îmi place ce fac… e muncă de bărbat, destul de tehnică, e fun să fii singura femeie într-o mare de bărbați. În ultima vreme am ceva frecușuri la niște proiecte cu niște marfă neconformă… whatever, se rezolvă și asta și am vorbit deja cu șefu (patronul firmei la care dau cu sapa) să punem pe lista de penalizări pe care o să i le imputăm furnizorului și cheltuielile pe care le am cu medicii din cauză de ulcer și peruca cea nouă pe care trebuie să mi-o iau din cauză de păr căzut.
Dacă ar fi să-mi schimb jobul atunci l-aș schimba cu al Irinei Margareta Nistor. Mi se pare cel mai tare job din lume.. să te uiți toata ziua la filme. Întotdeauna am invidiat-o pe femeia asta :).
Pe mine filmele au ajuns sa ma enerveze, imi explodeaza capu’ de furie uneori cand vad cat de proaste sunt, nu mai rezist si inchid. Rar pot sa dau mai mult de 4 pe imdb. Nu oricine poate sa vada 4 filme pe zi si sa nu urasca treaba asta. In schimb, nu ma plictisesc de documentare, vloguri, youtube.
Angajez detectiv. Să mi-l găsească pe Faianțaru. Deja lipsește insuportabil de mult. Adică încep să mă îngrijorez. Pffff!
@Vera,
Dacă n-o fi mișunând pe-aici cu alt nick 🙂
Huh .. și mie îmi lipsește. Citesc încă și n-am dat dă favoriți. Oare i-am ratat la mustață?
Habar,
Favoriți? Se mai poartă așa ceva? D’ăia gen Onedin? 🙂
pe @faiantar l-a prins in sfarsit rusul ala racket la care i-a dat ¨¨buleala¨cand i-a pus faianta si a furat la ciment…..si in plus rusoaica patrula prea des in mini pe faianta proaspata si prea facea ochi dulci….acum omul e ¨¨beton¨ si cu ceva faiantza deasupra
@Faiantare unde ești bre… Tu nu vezi că fără tine nu miroase a vodka, fără tine șprițul n-are rost.
Dacă mi-aș urî ‘giobul’ actual( deși nu e cazul)
există două pe care le-aș face cu plăcere.
1. Să mă intorc în învățământ
2. Asistent medical la SMURD
Mie mi-au placut cam toate joburile pe care le-am avut si cand a inceput lunea sa ma doara, am stiut ca e timpul sa imi caut alt job.
Ceea ce vad in comentarii aici imi confirma faptul ca ce il face pe om sa vrea sa isi lase serviciul sunt trei factori: seful, colectivul in/ cu care lucreaza si mai apoi atributiile.
Nu am lucrat niciodata in Romania. Am lucrat 3 ani la un hotel si fiindca nu prea aveam weekenduri libere si rar aveam doua zile libere consecutiv, nu am stiut ca e uratul zilei de luni.
Apoi m-am mutat, in timp, din hotel in resurse umane. In ceea ce lucrez imi place cel mai mult sa situ ca am ajutat pe cineva sa isi rezolve problema cu care a venit la mine. Asta m-am facut intotdeauna sa nu am zile de luni asa cum le descrie Mihai la incept de articol.
Chiar daca suna a cliseu (ador cliseele), poate ca nu poti sa iti alegi ce job veri tu, dar depinde doar de tine cu ce atitudine alegi sa mergi la jobul respectiv. Cred cu tarie in asta pentru ca eu pentru mine sunt cel mai bun exemplu.
De la inceputut anului nu am un job, calatoresc, frec menta, ma dau pe aici pe blog cate-odata, dar numai fiindca am tras tare de tot in anii precedenti si am pus de-oparte pentru asta; nu ma plateste nimeni sa stau degeaba 😉
Ceea ce imi place cel mai mult e ceea ce am facut in facultate si jobul ideal pentru mine ar fi sa fiu traducatoare, dar am observat in timp ca nu stiu sa fiu propriul meu sef si sa imi gestionez timpul si ca am nevoie de impulsul ala pe care lucratul pentru un alt sef ti-l da.
Pentru anul viitor imi caut un job la care sa pot lucra de unde vreau eu.
Mda,mi se pare un post de genul ce ai face daca te trezesti milionar…si toata lumea in functie de stare vomita cate un vis de moment.
@Unu,
Poate că noi vomităm, dar greața e la tine. Te suporți așa? 🙂
@Laura, Keep calm……Se mai trezește câte „unu” ca musca-n (….) lapte să comenteze fără să înțeleagă nimic din ce se întâmplă aici.
Trei joburi am avut până acum, toate în domenii și medii diferite, toate m-au provocat și mi-au plăcut până la un punct, marți va fi ultima zi la actualul, planurile de viitor le țin momentan pentru mine, ca o persoană discretă ce sunt 😛 . De fapt sunt cam superstițioasă la treburile astea, o să zic doar că va fi ceva ce n-am mai făcut până acum, ceva ce n-aș fi crezut vreodată că o să-mi placă așa tare și care chiar mă sperie puțin. Știu că sună alambicat sau chiar stupid, poate o să ziceți că mai bine tăceam, că oricum practic n-am zis nimic edificator, aia e, să rămână scris aici și mai văd eu la anul ce-a fost sau n-a fost din ce-am zis că va fi 🙂
Comentariu beton!19
@Anduta multa bafta!
Forța fie cu tine!
@Andutza eu stiu urmatorul tau job….controlor de zbor aerian…ma bucur sincer pentru tine…ai grija doar sa incepi instructiunile de aterizare inca de la decolare….pilotii trebuie sa fie tinuti cu adrenalina la maxim
Baghera, Habarnam, mulțumesc frumos!
Sorine, din fericire am destulă umanitate în mine cât să nu accept eu în primul rând un astfel de job. Aterizare? Pe bune, crezi tu că mai apucă? Nu de alta, dar am foarte mari suspiciuni privind calitatea testelor psihologice prin care trec în ultima vreme piloții. 🙂
Comentariu beton!11
Ești prea suspicioasă 😋 Totuși eram curios de dream job-ul tău.
Mie mi-ar place să fiu concierge-ul de lux cu servicii extinse al unui om cu adevărat important pentru umanitate. Sunt convins că aș avea capacitățile și voința necesară unui astfel de job. De pe la 11 mi-o venit ideea asta 😉. Ăsta e doar un rezumat.
Până una alta mă relaxez cu gândul că sunt bun în aproape orice întreprind. Sper cât patru, muncesc cât trei, fumez cât doi și consum cam jumătate din cât o fac cei similari mie😏
@Habar ce înțelegi tu prin concierge? Eu știu că are două definiții:
1. Un fel de valet angajat al unui hotel
2. Un propietar de hotel/bloc de apartamente gen filmele americane care stă și el acolo și are grijă de toate.
Presupun că te referi la prima variantă după felul în care ai descris job-ul acesta nu?
@Habar,
Când zici ”consum” te referi la înghețată? 🙂
@Alin Și Ray Donovan era tot un fel de concierge. Un om care se ocupă de nevoile altora, un fel de secretar, asistent personal, foarte bun organizator, un blood-hound😏.Știu un tip care face asta la arabi. Are o viață fabuloasă, nu că a mea nu ar fi 😋.
@LauraG săptămâna asta am început bine. Luni: un cremșnit și o shaworma. Marți: o pizza, două eclere și șssst: cartofi prăjiți studențești. Îs ca zeppelinu’☺😎
Habarnam, jobul viitor de care vorbesc nu a fost niciodată dream de-al meu, nici nu știam că există, nici acum nu mi-e clar tot ce presupune, am oricum multe de învățat înainte să profesez full și până să mai și câștig bani din asta (din fericire, am norocul și susținerea necesară pentru a face lucruri fără presiunea câștigului financiar). Și are mare legătură cu umanitatea.
De curiozitate, că și eu sufăr de ea, zi-mi 3 oameni importanți pentru umanitate al căror concierge ți-ar plăcea să fii.
Ichiro Kato, Azza Faiad și Tim Berners. Oameni de „teapa” celor ce uită să fie umani dar totuși sunt mai mult decât majoritatea hominizilor 😋
Laura G si toate frustratele de aici, invatati o regula simpla : SUNT SI OAMENI CARE SPUN CEEA CE GANDESC INDIFERENT DE PAREREA ALTORA ,ASTA E DEMOCRATIE !
…Laura G daca ai un fetis ,te vezi catzea , cere ajutorul, nu mai musca dintr-un fier beton crezand ca asa se face un sex oral !
Si tot pentru tine Laura G. imi mentin parerea …acesta este un post de cacat dar sunt convins ca maine omul o sa fie mai inspirat !
Ps: Daca nu esti prea calica sa rozi singura ..
impare tu fierul beton si cu cealalta colega care musca rau !
@Unu,
Uau! Dar ce mult ai gândit, n-ai obosit? Mai zi, să vedem și noi ce și cum gândești 🙂
@unu si altul…..la gratiile celulelor din puscarie nu se foloseste ¨¨¨fier beton¨¨¨…e prea moale……mah baiatule eu iti dau un sfat……consuma doar alcohool ingerabil sau acetona inspirationala….celelelte dauneaza grav sanatatii……scuze urechilor blog sensibile..dar ¨¨man @unu mars la interval sa sugi pwla la toti din celula¨¨
@Unu … visul meu realizabil este să fiu tâmplar. Face băiatu’ un costum frumos dă brad, comandă specială, din partea casei ? Nu costă nimic😋 Ce zici, vrei să probezi ?
Comentariu beton!11
@Unu vezi că democrație uneori înseamnă oportunitatea de a fi sclavul tuturor. Ia zi te bagi…?
Ah și încă o chestie un om inteligent observă tot timpul pe când un prost face totdeauna observații.
Un articol bun sau prost este un articol totuși, muncă investită de MVB. Acum că nu îți place ceva sincer… ai șansa să îl ocolești, fără să ne arăți nouă cât de bun ești ca și critic blogulist!
PS. Glumele la adresa doamnelor sunt de tot kkt-ul!
@unu, am eu senzația sau singurul frustrat pe aici ești tu ?
Eu una sigur nu sunt, dacă aș deveni milionară peste noapte aș continua să muncesc (sunt bugetar nesimțit cu venituri nesimțite) și-mi place ce fac, iar de banii ăia aș face o casă de copii și un adăpost pentru femei abuzate, combinat cu un cămin de bătrâni, să fie așa o diversitate de oameni cu nevoii care să se ajute unii pe alții.
Tu ce căcat ai putea visa, cu mintea ta îngustă, că ai face cu banii, sigur nu ceva util că ești mult prea prost.
Îţi place sau nu:
0 
0
Tizule, de cand ma stiu mi-a placut sa optimizez afaceri. De genul, vin, vad cum si ce se face, verific flux si proceduri si apoi….optimizez. Si, in plus, mai fac si parte de control intern si operational, anti frauda, investigatii etc. Na, asta e. Doar ca, fiind genul de om descris inainte, toti ma vad ca omu’ rau !
Bă, io nu-l urăsc.
Dar el pe mine cred că da. Că nu-mi prea dă de făcut mai nimic în ultima vreme.
Nu imi urasc slujba, are momente bune si momente mai putin placute. Insa… daca ar fi dupa mine, iar remuneratia ar fi decenta, mi-ar placea sa lucrez intr-o librarie.
Jobul actual. Sunt programator și fac naveta 240km zilnic (dus-întors). Dar mi-e drag de colegi, șef, firmă în general. Până la urmă, jobul ideal e ăla în care îți place ce faci, dar mai ales cu cine faci 🙂