Am tot văzut pe-aici discuții referitoare la șpăgi și la, din păcate, necesitatea lor în România zilelor noastre.

Discuții în urma cărora am stat și m-am gândit o grămadă, dar jur că nu reușesc să-mi amintesc când am dat ultima oară șpagă. Serios, nu am nicio amintire recentă despre cum aș fi dat cuiva bani sau vreo „atenție” ca să mă ajute cu ceva.

Poliția nu m-a mai oprit de nu mai țin minte când și oricum nici nu cred c-aș mai avea curajul să le-o servesc pe-aia cu „hai să ne înțelegem” sau să le bag niște bani în certificatul de înmatriculare (chestie care ar fi de domeniul fantasticului, având în vedere că în majoritatea timpului nu am cash la mine).

În spital, din fericire, n-am fost nevoit să calc, pe la administrația financiară sau pe unde se mai practică acest străvechi obicei, la fel, n-am mai ajuns recent.

Ce știu sigur e că le dădeam portarilor de la Marie Curie câte 5 lei, când era fie-mea internată, ca să mă lase să intru în spital în afara orelor de vizită. Dar asta se întâmpla în 2008. De atunci încoace, nu-mi amintesc să mai fi dat vreo șpagă.

Atenție! În niciun caz nu mă refer la bacșiș. Ce vreau să las la cârciumă, sau băiatului care-mi spală mașina, e plăcerea mea, banii ăia nu condiționează nimic. Nu de alta, dar mi-au venit odată acasă niște cetățeni să-mi tragă net și i-am chinuit ca pe hoții de cai vreo juma’ de zi. Numai că nu-i puneam să stea prin colțurile casei cu routerul în mână ca să văd unde e semnalul mai bun. Evident, la final le-am dat niște bani de bere. De multă bere. Și exemple d-astea mai am, dar nu fac obiectul discuției de azi.

Considerăm șpagă orice dăm cuiva pentru a beneficia, acum sau în viitor, de vreun avantaj, ori pentru a obține ceva ce n-am fi putut altfel. De la buchetul de flori și cutia de bomboane pentru doamna educatoare sau învățătoare, de la ciocolata strecurată unei tanti de la ghișeul vreunei instituții, până la sumele indecente băgate pe ascuns în buzunarele doctorilor sau polițiștilor și până la examenele luate pe bani, toate pot fi considerate șpagă. Corect, da?

Și-acum, acestea fiind stabilite, voiam să vă întreb cât se poate de limpede: când ați dat ultima oară șpagă și pentru ce? Dar cea mai mare pe care ați dat-o vreodată?