În urma câtorva comentarii de la textul care ne reamintea dulcile vremuri ale Epocii de Aur, colega noastră @didina s-a indignat teribil și-a hotărât să le explice nostalgicilor, pe înțelesul lor, cam ce-a însemnat comunismul. Părerea mea e că-și pierde timpul, n-ai cum să-i explici unui individ care consideră că până în ’85-’86 s-a trăit bine în România, pe motiv că mai găsea din când în când de mâncare, ce înseamnă nouăzeci de milioane de victime sau că libertatea n-are preț. 

Stimate aplaudac al creierelor roșii comuniste, am citit cu uimire (și niscai amărăciune, recunosc, însă contează mai puțin) pleiada de aberații înșirată prin comentarii. Nostalgie? Mă doare la bască, n-am dureri d-astea, consider că fiecare etapă a vieții are farmecul ei. Sindrom Stockholm? Puțin, pe ici pe colo, dar nu-s psiholog să te repar eu. Ignoranță? Multă, desigur, dar n-a omorât pe nimeni. Mă rog, poate pe câțiva, dar numărul este irelevant când vine vorba de statistici.

Referitor la comunism, însă, relevante sunt două numere. Notezi, da?

– Peste 1 milion de victime directe ale comunismului, în România

– Peste 90 de milioane de victime la nivel global

Nu, nu au murit din cauze naturale, nici de boli și nici în accidente. Au murit pentru că aveau alte preferințe.

Cum ar veni, dacă eu devin șef de haită și ajung la conducerea țării, aș putea da ordin să fie maziliți toți cei care cred că rozul e o culoare mișto. Nu mi-a plăcut niciodată rozul, ce să fac? La groapă cu ei, că strică peisajul.

Sau i-aș putea băga la pușcărie / i-aș chinui pe toți cei care nu ascultă rock. Ah, nu-ți place rock-ul? Nasol, ce să spun… O să-ți placă, crede-mă. O să îți îndes pe gât un manual de istorie a rock-ului, o să te culturalizez, și o să asculți zilnic, la TV și la radio, fără să ai acces la altceva, ce vreau eu. Și te pun să-mi cânți pe stadion “We will rock you”, împreună cu tot orașul. Vreau și coregrafie. Nu-mi pasă că te miști precum un elefant anchilozat, într-o lună devii gazelă. Repeți zilnic, până îți iese. Coregrafia, că limba îți iese, oricum, d-un cot. Cum de ce îți iese? De chin și de căldură, că io vreau să asist vara, în august, la circul ăsta. Și, să nu uit, toată lumea trebuie să fie îmbrăcată în negru, cu bocanci în picioare și geacă de piele pe cocoașă.

Zici că tu asculți ce vrei acasă, iar eu n-am de un’ să știu că tu preferi Smiley? Păi îl pun pe vecinu’ să tragă cu urechea și să te dea pe goarnă. E ok, stai calm că se descurcă. De ce crezi că-am construit blocuri cu pereți așa subțiri? Dublă utilitate, dacă luăm în considerare și economia financiară, că doar nu suntem în zonă seismică să ne temem că ne trezim cu farfuriile vecinului de la etajul superior la noi pe masă.

Așa, că tot veni vorba de economie de bani și de construcții. Băi, nene, am fost în vizită prin străinătățuri și ce-am văzut acolo… păi vreau și eu palate d-alea. Noi suntem mai săraci? Stai așa, cum adică nu avem resurse să le facem? Te-ai lovit la cap, Titele? Mâncați mai puțin, băi, că vă crește glicemia. Cum ce? Pește marinat și gheare de pui, că restul le dăm la export, să facem rost de cașcaval.

Acum că am rezolvat-o cu finanțele, să trecem la resursa umană. Toți cei care nu ascultă rock s-o ia în mână. Mistria, cazmaua, roaba și ce o mai fi nevoie și să pună osu’ la treabă. Nu, nu-i pe alese și nici nu-mi pasă că tu lucrezi la remaiat ciorapi, nu în construcții. N-auzi că vreau și eu palat d-ăla? Ah, a crăpat Gogu de la cazane când căra BCA? Păi cin’ l-a pus să care BCA, când eu am zis că vreau din cărămizi de aur? Gata, jos șandramaua și luați-o de la capăt. Și să fie gata repede, nu-mi pasă câți vă dați duhul pe-acolo. Hai, mișcați-vă mintenaș, că-mi trebuie și-o șosea asfaltată până-n orașul de baștină. Nu, nu prea mă duc pe-acolo, dar să fie și amărâții ăia mândri că suntem conțărani.

Da, știu, mă alint, ei sunt mândri oricum. Nu că n-ar avea de ales, dar e musai. Rocker la rocker trage, știi ce zic? Păi nu le-am luminat eu calea, nu le-am pus eu megafoane peste tot, la muncă, pe străzi, în școli, ca să asculte muzici? Bine, le-am adus niscai portocale de import și mentosane, am auzit că dragostea trece prin stomac și n-am vrut să risc nimic.

Ăăă?!? Cum îți sună scenariul ăsta? Parcă începe să-ți placă rock-ul, nu? Ce Smiley, bagă-ți mințile-n cap, că poate ajung șef de haită ș-ai belit-o.

Acum hai, lăsăm gluma la o parte. Scoate capul din dos și conectează neuronii. Între ei, nu la genunche, ca să ne facem bine.

P.S. În mod normal aș fi lăsat link-uri către documentele care atestă milioanele alea de victime, dar, dacă tot ești fan comuniști (na, că era să zic pesedeu) tre’ să pui osul la treabă singur, c-așai în capitalism, posmagii ți-i ‘moi singur(-ă), că ai cu ce. Mai elegant spus, dacă poți utiliza internetul să aberezi aici, îl poți utiliza și ca să afli informații utile. Spor la săpat!