Cei patru asasini plătiți stau cu capul plecat în fața lui Soros. Nici nu îndrăznesc să respire când moșul începe să zbiere aprig:

– Bă, netrebnicilor, nu de-aia v-am angajat pe toți patru? Ca să fiu sigur că-l lichidați p-ăla? Și voi, ce căcat ați făcut voi?

Unul dintre ei încearcă să spună ceva:

– Să vedeți…

– Niciun „să vedeți”, incompetenților! V-am făcut și membri psd, bă. V-am băgat și la Congres. DE-GEA-BA! Mai bine angajam un clovn, poate murea ăla de râs.

Moment de liniște grea. Soros încearcă să se calmeze. Se uită crunt la asasinul aflat cel mai aproape de el.

– Ce taci așa? Zi cum s-a întâmplat!

Omul începe să turuie ca un școlar la tablă:

– Am plecat de la Athénée Palace și-am intrat toți patru la Congres. Ne-am plasat, strategic, fiecare în alt punct al sălii. Ținta stătea chiar în prezidiu lână o femeie cu freză oribilă. Eu eram primul care trebuia să lovească. Am scos arma, l-am luat în catare, eram gata să apăs pe trăgaci, când toți cei din jur au început să tragă de mine, să mă înghiontească și să-mi spună la ureche: Și pe ea, și pe ea!

Soros oftează lung.

– Și?

– Și tot așa de patru ori.