Mdeci să vă povestesc.

Sâmbătă am făcut o haiducească la volan. A trebuit s-o aduc pe mama în București pentru un examen rmn. Niște dureri de spate a căror sursă nu reușește s-o depisteze nimeni în toată Vâlcea aia. A propos, mi se pare foarte cool că în toate clinicile private un rmn costă de la 1000 de lei în sus (mama a avut de examinat două zone, prin urmare a plătit „modesta” sumă de 1800 de lei), dar interpretarea vine abia după zece zile. Lucrătoare. Femeia aia moare de dureri de spate, dar abia după două săptămâni poate să afle și de la ce i se trag, deși stă cu rezultatele de la rmn în mână. Și asta la privat. Șmecheră treabă.

În fine, revenind, cum ziceam, sâmbătă am făcut patru drumuri a câte 200 de kilometri, dus după mama, adus mama la rmn, dus mama înapoi, întors în București și vârât la somn. Băi, oameni buni, cred c-am făcut traseul ăsta de mii de ori în această viață. Îl știu pe de rost, îi visez fiecare curbă și fiecare denivelare, l-am făcut și vara și iarnă, l-am făcut și primăvara și toamna, dar eu aglomerație ca sâmbata asta N-AM MAI VĂZUT NICIODATĂ.

La primul dus spre Vâlcea, la ieșirea de pe autostradă, la Bascov, era coadă de câțiva kilometri. Era atât de lungă că m-am speriat că nu ajung la timp la programare, așa că după vreo douăj’ de minute în care am parcurs circa 500 de metri, am făcut dreapta și-am luat-o pe Curtea de Argeș, cu toate că waze-ul îmi arăta disperat c-o să fac cu o jumătate de oră în plus. Dar am preferat să știu că merg, că mă deplasez, nu că stau într-o coloană muribundă care nu se știe dacă și cum are de gând să înainteze.

Chestia e că, fiind vorba despre o sâmbătă normală (fără „punte” de zile libere sau ceva), am crezut că execută drumarii vreo lucrare care a creat ambuteiajul. Aiurea, am văzut la întoarcere că nu era absolut nicio lucrare, era agolmerat doar pentru că oamenii avuseseră proasta inspirație să circule într-o sâmbătă oarecare pe autostrăzile șoselele inexistente din România. Mno, tot așa s-a prezentat situația și la celelalte două drumuri. Și asta în condițiile în care juma de țară era deja pe litoral și la Untold. Well, aștept cu interes modul în care se vor prezenta șoselele patriei săptămâna viitoare când bugetarii au cinci zile libere. Cred că va fi care pe care.

În altă ordine de idei, cum așteptam eu, pe holurile de la clinică, să iasă mama de la rmn, am văzut un cuplu de fete gay, frumușele, care așteptau să intre la o ecografie. Una dintre ele era gravidă. Wow, mi-am zis, ce mișto, în sfârșit văd și la noi așa ceva. Două femei care se iubesc și-au găsit soluția să aibă un copil. Eram, efectiv, fascinat și nu-mi puteam lua ochii de la ele. Deja îmi imaginam cum ăla micu’ va crește frumos si deștept și le va da peste nas tuturor ălora din coaliția pentru famile. După care, cea care nu era gravidă s-a ridicat în picioare și s-a dus să-și pună un pahar cu apă. Moment în care am constatat cu stupoare că era… un el.

Well, csf, ncsf.