Dacă nu trăiești într-o peșteră, cu siguranță ai constatat că țara asta este împărțită în jumătăți, multe jumătăți.

Jumătatea care susține psd-ul versus jumătatea cealaltă. Jumătatea care a ieșit la vot versus jumătatea care n-a ieșit. Jumătatea care susține #fărăpenali versus jumătatea care zice că e o prostie. Jumătatea care crede că #muiepsd e o tâmpenie versus jumătatea care-l aplaudă pe cetățeanul cu numere de Suedia. Oriunde te-ai uita, orice subiect s-ar aborda, o să constați că oamenii se împart automat în jumătate.

Și tot așa, ca și cum ai tot rupe la o coală de hârtie, continuă înjumătățirea permanentă. Până când, dacă te duce capul, începi să-ți pui întrebarea dacă nu cumva ești și tu pe jumătate vinovat? Și ești.

Ești vinovat pentru jumătatea care n-a ieșit la vot. Ai fi putut să faci ceva s-o scoți din amorțeală. Dar n-ai făcut. Zici c-ai făcut? Înseamnă c-ai făcut prost.

Ești vinovat pentru jumătatea care se uită la antena3.

Ești vinovat pentru jumătatea care citește doar titlurile articolelor și pentru jumătatea de analfabeți funcțional.

Ești vinovat pentru jumătatea care a votat cu cine nu trebuie. Știai de ani de zile că psd-ul e votat în general de oamenii fără studii sau cu o condiție socială modestă. Ce-ai făcut ca să-i lămurești că n-au ales bine?Nimic sau aproape nimic. Iar dac-ai făcut, nu ți-ai atins scopul, deci din nou ai făcut prost.

Ești vinovat pentru pentru bula în care trăiești și în care lași să pătrundă doar jumătăți de adevăruri.

Eșți vinovat pentru că nu vezi jumătatea plină a paharului. Iar dac-o vezi, ești vinovat pentru jumătatea goală rămasă.

Așa că hai să nu mai căutăm vinovați în altă parte, pentru că ei există în fiecare dintre noi. Măcar pe jumătate.