Pentru că ultima oară când am fost acolo, la protest anunțat cu surle și trâmbițe, la French Revolution și 5ensi (ambele localuri sunt chiar în Piața Victoriei) era plin. No joke. Erau terasele pline, lumea stătea relaxată la un burger și-un ecler, în timp ce la doi pași se scandau chestii ca „pesede ciuma roșie”. Semn că revolta socială trece prin stomac mai dihai ca iubirea. Sau că protestatul în stradă îți scade glicemia ca dracu’ și trebuie să bagi repede un caramel sărat.

Pentru că prostestele țin, dacă țin, de lunea până vinerea. Sâmbăta avem treabă, boss, că trece vara pe lângă noi și n-am ajuns în Vamă decât de două ori. Duminică seară revenim în Piață, că face bine o ieșire pe răcoare după toată fierbințeala aia de pe plajă. Plus că mai vezi un cunoscut, mai dai o bârfă, mai faci un selfie sau un live.

Pentru că Piața a devenit așa un fel de rampă de lansare pentru tot felul de mălini boți și florini bădiți sau alți cetățeni pe același calapod care, într-o țară normală, și-ar câștiga pâinea onest la muncile câmpului.

Pentru că, tot ultima oară când am ieșit, la microfon (sau megafon, ce-or fi avut ăia acolo) vorbea tare un cetățean care se plângea că l-au dat afară de la muncă. No fucking joke!

Pentru că așa, protestând pe model „hipsteri din toată țara uniți-vă”, este absolut clar că nu se va întâmpla absolut nimic.

Pentru că, da, protestele au devenit un soi de adunare semi-hipsteriș culeanu unde dă bine să fii văzut. De dansat s-a dansat, de cântat s-a cântat, de oferit flori jandarmilor s-au oferit, mai avem să aruncăm cu quinoa, roșii uscate la soare, ienupăr și ghimbir murat spre clădirea guvernului ca să fie tacâmul complet.

Pentru că, în aceste condiții, pentru mine personal, prostestele din Piața Victoriei au devenit doar o chestie care mă obligă să ocolesc când plec seara de la muncă spre casă.

Pentru că, e limpede pentru toată lumea, pe cetățenii din interiorul clădirii Guvernului îi doare fix în pwlă de toți ăia care se agită în față.

Pentru că, până n-o să se întâmple ceva pe modelul Greciei sau Franței, până n-o să văd în Piață zi de zi 100.000 de oameni disperați care rămân acolo chiar dacă a început meciul sau a apărut un serial nou pe Netflix, până n-o să văd protestarii forțând porțile Guvernului ca să-i facă pe șobolanii din interior să iasă în Piață, eu o să stau frumușel acasă. Treabă am, slavă domnului.