De ieri a început examenul de bacalaureat și mă gândeam cam ce motivație ar putea să mai aibă adolescenții din ziua de azi să învețe, să ia bac-ul, să facă o facultate, să facă tot ce mai știam noi c-ar trebui să faci dacă vrei să-ți „fie bine în viață”. Practic, aproape niciuna. Și nici măcar nu-i poți învinui, atâta vreme cât în spatiul carpato-danubiano-pontic nimeni și nimic nu te încurajează spre așa ceva, dimpotrivă, sunt promovate numai nulitățile, non-valorile, hoții, analfabeții și șmecherii.

Mă pun în pantofii stiletto pielea unei proaspete absolvente de liceu și mă întreb cam care ar fi motivația pentru care ar trebui să se apuce să rupă cartea-n două. De ce să facă așa ceva când, dacă dai drumul la televizor, vezi tot felul de botoxate și siliconate care nu știu să lege două vorbe, în schimb par să fi reușit din plin în viață? Și-atunci de ce să alegi hard way, când e limpede că funcționează atât de bine și easy way?

La băieți e și mai simplu. Pentru ce să te chinui cu tot felul de materii imposibile când nu auzi în jur decât despre cetățeni care „s-au descurcat” fără să fie nevoiți să pună mâna pe vreo carte în viața lor? Păi ce, tu ești mai prost? Să te chinui patru-cinci ani în facultate ca să ce? Ca s-ajungi să muncești de la nouă la șase în vreun birou obscur de multinațională și nu afli niciodată cum e să ai masă rezervată la Loft? Păi viață e asta?

Iar dacă vreunul dintre ei mai are vreo îndoială și din când în când îl mai încearcă câte-o pornire rătăcită către învățat, o să fie rapid de tot alungată de câte ori se vor uita la toată clica de analfabeți care conduc țara de treizeci de ani: dacă lor nu le-a trebuit carte, de ce mi-ar trebui mie?

Dacă nu e suficient de clar că mai sus eram ironic, o să închei spunând că mă înclin în fața părinților care reușesc să-și educe sănătos copiii și să-i îndrume spre singurul drum care contează cu adevărat: acela al acumulării de cunoștințe prin ceea ce noi, oamenii de rând, numim “a învăța carte”. Mă înclin în fața părinților care reușesc să-i facă să înțeleagă că gigi becali e doar un oier care a avut noroc și că epoca banilor făcuți prin șmecherie și a parvenirii prin combinații dubioase trebuie să apună și în România. Și poate chiar ei vor fi cei ce-o vor face să apună.

La final o să las aici gluma aia veche, dar atât de bună, care zice că până și Bill Gates a renunțat la școală și uite ce bine a ajuns. Da, dar a renunțat la Harvard, nu la Liceul de Mecanică Auto din Filiași.