Yup, I’m up. Dar, din nefericire, pentru că viața este complexă și prezintă multe aspecte, lucrurile nu sunt chiar cum ar trebui să fie. În primul și în primul rând din vina mea, pentru că n-am înțeles încă, până la vârsta asta, că în această țară un contract are valoarea unei căcăreze de oaie și că providerii de servicii îți fac un SERVICIU luându-ți banii și tu trebuie doar să mulțumești cerului în fiecare zi pentru că ai privilegiul să-i plătești.

Bref, e vina mea că nu mi-am făcut măcar căte un backup lunar, bazându-mă pe faptul că băieții care-mi furnizau hostingul, PE BANI (și nu puțini) erau obligați, prin contract, să-mi facă ei backup. Well, probabil pe undeva prin contractul ăla scria, dar n-am fost eu atent, că au dreptul și să-și tragă serverele din priză într-o dimineață și să dispară unde vrea mușchiulețu’ lor de băieți întreprinzători și deștepți. Acesta fiind și motivul pentru care ultimul articol pe care-l vedeți este din data de 17.05.2017, o zi în care probabil adminul meu se plictisea de moarte și, pentru că chiar nu mai găsea nimic de făcut prin casă, s-a gândit să-mi facă un backup. Altfel, acum probabil ați fi văzut un text de prin 2014. Adi, să-ți dea ăl de sus sănătate și inițiative d-astea oleacă măi des, măcar o dată la trei luni așea.

So, la ora asta am două posibilități. Prima, să mă rog la tatăl tâmplarului să-i mai văd porniți măcar o oră pe cei de la Webfactor (așa-i cheamă pe băieții întreprinzători cu hostingul) ca să-mi recuperez instant textele care lipsesc (dar am speranțe să se întâmple asta cam cât am să mă agațe Angelina Jolie mâine dimineață la coadă la megaimaj).

Și a doua, să le recuperez bucată cu bucată din google cache și să le rescriu de mână. Muncă de Sisif, pen’că sunt mai bine de 300 de texte. Și dacă tot am ajuns aici, țin să-i transmit colegei noastre de comentarii, @didina, că pălaria mea se află în colbul de la picioarele dumneaei. M-am trezit aseară că mi-a trimis un email care conținea nu mai puțin de TREI luni (martie, aprile, mai) de texte recuperate în acest mod. Ceea ce, dacă e să se ajungă totuși la varianta cu rescrisul de mână, mă ajută fantastic. Mai trebuie să zic că în acest caz se vor pierde comentariile voastre. P-astea, oricât mi-aș dori eu, chiar n-am cum să mă apuc să le rescriu. M-ar prinde anul 2035 buchisind la ele. Moare nen-tu Iliescu și eu tot n-aș apuca să termin.

Mno, acestea fiind zise, țineți-mi pumnii să-și mai revină ăia macar o oră și rezolv pe loc.

Ah, încă ceva. Iar m-ați făcut să mi se ridice părul de pe mâini de emoție. Da, da, voi. Cred că n-aveți idee câți oameni care nu sunt în bula mea de facebook (sau care nu aflaseră de mizeria asta cu hostingul) mi-au scris și m-au întrebat ce se întâmplă. Am primit sute de mesaje, sute. Ceea ce mă face, din nou (a câta oară?), să mă înclin.

Gata! Sunt aici, pe turci că vin caii.

Și nu uitați, în țara asta ești pe cont propriu, nimeni și nimic nu-ți garantează că, pe banii tăi, n-o vei lua în mână original exact de unde nu te aștepți.

mihai_vasilescu