Dacă în astea trei zile care urmează nu scrii pe Facebook cel puțin trei statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit, practic nu exiști.

Dacă n-ai de gând să urezi nimănui zile senine, sărbatori tihnite și inegalabilul “fie ca”, dacă de duminică încolo nu răspunzi măcar o săptămâna la telefon cu “Hristos a înviat”, indiferent că te sună mătușă-ta de la Dâlga care e adventistă de ziua a șaptea,, unchiul Titi care e catolic, un operator de callcenter sau vecinul musulman căruia i-ai blocat mașina.

Dacă nu vii în sâmbăta mare cu o poveste plină de har, tâlc și pilde adânci despre cum se naște lumina călăuzitoare a credinței înlăuntrul fiecărui om, n-ai dreptul să vorbești despre înviere. E ca și cum pentru tine n-ar fi sărbătoare.

Dacă nu postezi fotografii random, luate de pe internet, cu mieluți, ouă și iepurași, în care tăguiești minim douășcinci de prieteni virtuali, sau dacă nu faci tu cu mânuța ta și cu telefonul din dotare (că doar d-aia ț’-ai luat d-ăla cu cameră blanao) mimim treij’ de poze cu ouăle roșii, drobul, friptura de miel și cozonacul primit de la soacră-ta, poți sa zici c-a trecut Paștele pe lângă tine ca intercity-ul prin halta de la Măciuca.

Cam asta e. Atât pentru azi.

P.S. La ora când voi citiți înțeleptele rânduri de mai sus, fratele vostru ar trebui să fi aterizat cu bine la Paris. Aruncați și voi un ochi pe programele de știri și dacă n-auziți despre nicio prăbușire de avion care se deplasa într-acolo, puteți să începeți să mă invidiați pentru o mini-vacață de Paște pe care o aștept de fro douăj de ani.

Desigur, asta nu mă împiedică să vă urez Paște fericit, fie ca și tot tacâmul. Dar cel mai important e să vă odihniți cum trebuie astea trei zile, că mai e o groază până la concedii. 

A bon entendeur, salut!

mihai_vasilescu_iepuras_paste