Zilele astea oriunde te întorci, nu auzi decât despre micro, macro, nano, mega, hiper, ultra, giga [plm, insert here ce prefix d-ăsta culeanu mai vreți voi] influenceri. Ce să mai, în orice direcție întorci capu’, dai de minim doi-trei influenceri pe centimetru pătrat.

Practic, orice cetățean care are un cont de facebook sau de instagram și strânge câteva zeci de like-uri la o postare, devine automat măcar un micro-influencer. Iar dacă dă ăl de sus și face niște sute/mii de like-uri, în secunda doi devine un macro-influencer. Adică un fel de unsul domnului pe rețelele de socializare. Pe cine influențează, și în ce fel, are prea puțină importanță.

Dar nu asta ar fi cel mai funny, nici pe departe, partea cea mai amuzantă este că toți cetățenii ăștia, de ambele sexe, se recomandă ei înșiși ca fiind influenceri. Motiv pentru care se simt îndreptățiți să cerșească diverse chestii de pe la companii sau agenții. Oferind în schimb, ce? O tonă de influență, desigur. Serios, no joke, am văzut cu ochii mei o grămadă.

Well, pe foarte scurt, că încă sunt în semi-depresie din cauză de frig și zăpadă, uite cum cred io că stau lucrurile. Niciun influencer adevărat n-ar spune despre el însuși, vreodată, că e influencer. Serios, așa cum nici pe Cabral n-o să-l auzi recomandându-se drept “negrul ăla simpatic de la tv” sau pe Victor Rebengiuc prezentându-se ca “actor”. Nu de alta, dar dacă ai dat vreodată drumul la tv sau ai călcat printr-un cinematograf ori prin vreo sală de teatru, o să știi cu siguranță cine sunt cei doi cetățeni despre care facem vorbire.

Ei, tot așa stau lucrurile și cu influența asta, boss. E fix ca erecția, dacă o ai se vede.

mihai_vasilescu_influencer_erectie