Am citit cândva o poveste care mi-a rămas în creier ca un exemplu perfect despre cum funcționează mintea umană. Mai precis despre cât de diferit ne funcționează mințile. Din păcate nu mai știu nici autorul, nici cartea, nici nimic. Îmi aduc aminte perfect doar povestea.

Un tip îi povestește unui prieten despre coșmarul care-i revine noapte de noapte. Omul visa că e pe un vapor de croazieră care se scufundă în urma unei furtuni, dar reușește să se salveze în ultima clipă cu una dintre bărcile de la bord. După care navighează așa, fără țintă, până ajunge pe o insulă pustie. Dar complet pustie, fără nicio urmă de vegetație, doar nisip și-atât.

Well, în coșmarul tipului, după ce cobora pe insula asta și făcea câțiva pași, dintr-o dată apa îi lua barca de la mal si omu’ rămânea acolo singur cuc fără nicio provizie și fără nicio speranță c-ar mai putea pleca vreodată sau c-ar putea supraviețui doar cu nisip.

Moment în care prietenul îl întrerupe și-l întreabă de ce n-a legat barca de cocotier. Ăstuia cu coșmarul îi pică fața și-l întreabă ce cocotier. Cum adică ce cocotier? Nu există insulă fără un cocotier. Și dă-i și lămurește-l pe om că în coșmarul lui insula e cu adevărat pustie și că nu există nici urmă de cocotier. Doar că n-avea cu cine, ăla o ținea pe-a lui cu cocotierul. Până la urmă, ca să-și poată continua povestea, ajung la un compromis: prietenul închide ochii si-și imaginează un întreg scenariu în care vin unii pe insulă, taie blestematul ăla de cocotier și-l iau de-acolo ca să-l pună pe foc. Gata, acum, în sfârșit, insula era pustie.

Pentru reintrarea în atmosferă, se reia povestea coșmarului de la început. Așadar, vas de croazieră, furtună, barcă de salvare, navigare în derivă, insulă pustie, apa care ia barca, tot tacâmul. La care amicul îl întrerupe din nou pe povestitor și-l întreabă la fel de candid ca prima dată de ce n-a legat barca. Urmează o față consternată și un urlet prelung:

– De ce plm mai puteam sa leg barca acum?

Răspunsul a venit sec:

– De ciotul cocotierului.

Azi n-o să trag nicio concluzie. Le trageți voi singuri dacă simțiți nevoia. Dacă nu, o să ridicați din umeri în timp ce vă spuneți în barbă: “s-a dilit și Vasilescu ăsta”.

mihai_vasilescu_insula_cocotier