Ia stați așa că m-am enervat. E plin internetu’ de articole stupide despre „cum să-i arăți partenerului tău că-l iubești”. Articole pe care, dacă faci imprudența să dai click, nu știi cum să le închizi mai repede, după ce te-ai prins că sunt doar o înșuruire de clișee penibile. Așa că m-am hotărât să reglez rapid și scurt de tot treaba asta cu arătatul iubirii. Ia fiți atenți aici.
Se dă următorul scenariu. Tu și cu partenerul tău de viață/lumina ochilor tăi/sufletul tău pereche hălăduiți pe coclauri într-un concediu prelungit pe care l-ați visat multă vreme. Cum s-ar zice, ați plecat să vedeți lumea și s-o umpleți cu iubirea voastră împărtășită. Toate bune și frumoase, doar că exact pe când vă era plimbarea mai mișto, sunteți capturați de un grup de teroriști care vor să obțină cașcaval mult în schimbul eliberării voastre. De la statul român, evident.
Atâta doar că, după cum bănuiți și voi, minunatul nostru stat se mișcă foarte greu spre deloc. Treabă care le cam dă peste cap socotelile răpitorilor. Așa că, după ce sunt îndrumați a treia oară să depună regulamentar cererea de răscumpărare, în dosar cu șină, la ghișeul de la etajul doi, după ce vorbesc la telefon cu tot felul de funcționari care le sugerează să ceară o răscumpărare mai mare și diferența s-o facă pe din două, exasperați, se hotărăsc să-l execute pe unul dintre voi ca să demonstreze că nu glumesc și că dacă nu primesc banii e groasă.
Well, de-aici se complică oleacă lucrurile. În sensul că vi se spune foarte clar că nu vor hotărî ei pe cine omoară, ci vă lasă 24 de ore la dispoziție ca să decideți singuri. La expirarea timpului, dacă nu v-ați hotărât, se va trage la sorți și cel care pierde va fi executat prin decapitare.
Mno, din acest moment, întrebarea mea este una singură: ai alege să fii tu cel/cea care se oferă să moară? Nu de alta, dar dacă nici asta nu este dovadă supremă de iubire, nu știu care mai e.
Cred că e de prisos să vă mai spun că prefer niște răspunsuri sincere (și cinice la o adică), în locul unor minciuni sforăitoare. Dacă vă e târșă că citesc partenerii voștri pe-aici, mai bine le dați anonime (schimbați numele și email-ul sub care comentați de obicei).
Acum să vă văd. Că așa, cu floricele, bombonele, cine romantice și ursuleți drăgălași de pluș, e mega-simplu.
Mno, îmi pare rău c-am uitat să scriu explicit în text că nu se pune problema să existe copii. Sunteți doar voi doi, acasă nu vă așteaptă nimeni în afară de rude și prieteni, desigur. Dar copii nu există!
Acum văzui partea cu lipsa copiilor. Păi și ăștia care avem deja copii ce facem? Zicem pas subiectului de azi sau chiar vrei să ne imaginăm că n-am avea copii?
Se dezbate încă. Ce zici?15
Misule,eu as alege să trăiesc eu,ea probabil la fel,sa traiasca ea.Alea 24 de ore schimba totul.Poti sa te faci scut in fata mortii doar daca se intampla atunci,adrenalina etc.Cu sau fără copii existenti.Sunt un supraviețuitor nu un erou.
Cu atâția miei ai Domnului dispusi la sacrificare România are un viitor maret si multimilenar.Se stie ca românu’ are Miorița in sânge si o apetență pentru sacrificări pe net.
@Vera,legionarul are o sotie cu 13 ani mai tânără ca el.Eu doar cu 11.
O să mă abtin de la comentarii o perioadă.Îmi este rusine de atâta umanitate care clocotește pe net si eu sa o ard cinic ca dracu’.Sacrificare plăcută vă doresc.
Comentariu beton!29
Cred că zic și eu pas subiectului atunci, eu una nu pot să-mi imaginez că ne prind teroriștii acum, la momentul prezent, ne pun în fața acestei dileme, dar nu avem copii. Pe mine, pe noi, copiii ne-au schimbat enorm, am crescut odată cu ei, și îmi place să cred că am evoluat din toate punctele de vedere. La fel și sentimentele noastre, unul față de celălalt.
Într-un fel aș fi procedat acum 17 ani, în alt fel acum.
Oricum, lăsând la o parte bravura, eu una probabil că într-un astfel de context utopic și atipic aș fi paralizată de frică. Sau nu. E ceva ce n-ai cum să știi până ce nu ești pus în acea situație,
Comentariu beton!20
@edelweiss, n-am înțeles-o p-asta cu renunțatul la comentarii. Ce legătura au alții cu ce simți tu și cu modul în care alegi să răspunzi tu?
@edelweiss, eu n-am înțeles-o pe-aia cu umanitatea clocotindă pe net.
Tare aș vrea să văd și eu cum e asta.
Bine ca ai precizat, ca deja am facut cu nervii la raspunsuri! Deci cititi enuntul problemei! Fireste ca, daca era vorba despre copii, v-o dadeam exemplu chiar pe pisica mea care, daca avea de ales, ii distrugea pe toti teroristii numai frajuri insangerate si le facea si cariera si fata zdrente in cam 3-5 minute daca se luau de un vreun pui de-al ei! Asta e un instinct ancestral. Problema pusa era alta.
Statu’ român nu o să plătească.
Așa că ii spun că oricum o să murim amândoi, dar dacă se duce el primul, măcar are cine să îl plângă și să-i dea de pomană un colț de lipie ( bănuiesc doar că talibanii nu stiu de covrig).
Comentariu beton!49
@Miki, nu citește pe-aici, nu?
@Mihai
Ba da.
Nu stiu dacă zilnic.
Stai chill… Fiecare are propria filozofie despre viață și moarte… Amândoi am păcălit-o de câteva ori la milimetru… Singura mea grijă e să se întâmple cat mai târziu să fie copilul ‘zburat’. In rest… Contează cum trăiești, nu cum mori.
Comentariu beton!49
Profiți de faptul ca știi sa faci coliva?
Comentariu beton!13
@un sas
Și știu și obiceiurile… :))
Păcat că ajută cu nimic. Noi suntem mai ‘răi creștini’ sa zic așa. Amândou suntem pro donare de organe și pro incinerarea resturilor rămase.
Așa că arpacașul ăla… merge hrană la porumbei :))
Comentariu beton!20
Nu. Doar pentru copii aş alege să mor.
Comentariu beton!28
@GabiI, fair enough. Despre răspuns zic.
Cine este într-o relație serioasă și-a pus deja problema și si-a dat răspunsul sincer, pozitiv sau negativ. Indiferent sau independent de ce va scrie pe aici. Părerea mea 🙂
Comentariu beton!11
@catalin fdd, și care e ăla?
Depinde de fiecare.
Și sunt mai multe de luat în considerare. poate exemplul dat de tine e prea brutal, să presupunem că, pentru a-i salva viața, numai tu îi poți ceda un organ vital, dar asta ar însemna moartea ta.
Poate să îți fie frică, indiferent de cât de mult zici că o iubești. Până nu ești efectiv în situația respectivă, doar speculezi ce ai face.
Să presupunem că o lași să moară. Cum te întorci în lume? Cum te uiți în ochii copiilor? Cum te mai uiți tu la tine în oglindă? probabil că ajungi la sinucidere oricum.
Comentariu beton!25
Așa la prima strigare aș spune fără ezitare, da. Deși e greu de presupus ce iei în calcul când te vezi în fața ultimelor 24 de ore.
Comentariu beton!14
@Mona, fericit bărbatul ăla.
@Mihai, este doar meritul lui pentru răspunsul meu.
Comentariu beton!28
Dacă era vreun trib de canibali, aș înțelege faza cu răpirea 🙂
Dar să zicem că sunt teroriști și nu se poate nici fugi de acolo și nici negocia.
E o ditamai dilemă morală. Dacă te oferi, e simplu, mori și aleluia. Dacă nu, posibil să ai ulterior niște mustrări de conștiință greu de gestionat.
Cred că treaba aia cu „vă las pe voi să decideți” e doar un joc psihologic.
Aș lăsa zarurile să decidă. Asta pentru că țin la mine, dar nici n-aș vrea ca partenerul meu să aleagă să moară.
Ar fi mișto să fie o fază de camera ascunsă. După ce-i fierbi puțin și îi observi, le spui c-a fost o farsă. Fie merg împreună acasă, fie la terapeut, fie la notar să divorțeze 😛
Comentariu beton!28
@miha s, și totuși nu e farsă.
Nu cred și motivul e simplu. Omul de lângă mine mi-a dovedit în repetate rânduri că mă iubește într-un mod în care n-am să-i pot răspunde vreodată în egală măsură. Nu m-ar ierta dacă m-aș sacrifica pentru el.
@Anonimă 2.0, nu știi până nu-l pui la încercare.
You always know the right thing to say. Thanks. 🙂 P.S. fă-mă să râd mâine. 😉
Dacă am avea copii probabil că și eu aș alege să mor. Dacă nu, e greu de spus, dar probabil că decizia ar fi aceeași.
@Alin, nu, n-ați avea copii. Îmi pare rău c-am uitat să menționez asta în text.
@Misu după cum am afirmat mai jos într-un comentariu pentru @Edelweiss, oricum bărbatul ar muri așa că ce rost mai are.
@Mihai, acum e prea târziu. Toți am răspuns in funcție de copii pentru că îi avem. Iar ca să scoți din capul unui părinte copilul este IMPOSIBIL.
Comentariu beton!22
@Vasilescule ai stricat scenariul, l-ai făcut ghiveci. ? Cum zice și @Elena, n-am cum să-mi scot odorul din cap. Te-a zăpăcit de tot primăvara asta, ești random (vorba fiică-mii).
Comentariu beton!13
@didino, io cred că nici el nu mai știe ce-a vrut să afle????.
Eu zic să o luăm în stilul nostru și să o dăm în glume.
Comentariu beton!14
@Eleno, cred că n-avem de ales. Scenarii apocaliptice cu talibani nu pot face din vârful canapelei. Eu n-am habar ce ciorbă să fac mâine, de unde naiba să știu ce-aș face dac-aș avea cuțitul la gât.
Comentariu beton!16
Greu Vasilica, greu…as alege ca el sa ramana in viata , nu pentru ca nu mi-as dori sa traiesc dar categoric e mai puternic din toate punctele de vedere ( e o treapta mai sus dpdv profesional,material si se descurca cu absolut orice : gradina,reparatii, mancare, curatenie, nu sta cu telecomanda in mana ) asa ca imi dau seama ca as alege sa mor dar din interes. Stiu ca el (in viata) si-ar ajuta mai mult decat mine copiii/parintii carora nu le trebuie doar iubire ci si un ajutor fizic . Iar acolo de sus, m-as intoarce sa-l musc de cur doar daca pupaza cu are m-ar inlocui , i-ar suci capul astfel incat ar uita de ce l-am lasat in viata. In cele 24 de ore i-as motiva de ce aleg ca eu sa ma sacrific. Dar aici de la tastatura e totul extrem de simplu, in spatele tastaturii lipseste frica si adrenalina care te-ar coplesi intr-o astfel de situatie . Iar daca puneai intrebarea asta intr-o zi in care eram certati oare mai dadeam yo raspunsul asta de Oscar ( stiti voi, momentele alea in care iti vine sa-l oparesti pentru ca nu a dus gunoiul ???)?!
Comentariu beton!59
Pentru partener categoric NU, aș lăsa soarta să decidă! Pentru copil, chiar dacă biologic nu e … , categoric DA, oricând, oriunde, la orice oră din zi și din noapte.
Comentariu beton!20
Eu am mâna ușoară,stau martore animalele măcelărite de-a lungul vieții când cădeau ca secerate.Câteva spasme si gata.As omorâ-o eu pe ea,nu ar trebui să o omoare ăia.Si probabil m-as da si cu talibanii.Si as face tot posibilul sa-i ard.Si ca un bun cruciat crestin as face tot posibilul sa le duc in pragul extinctiei tot neamul adult.Sangele cere sange.Copiii mei,copiii in general,sunt punctul meu vulnerabil.
Comentariu beton!35
Trei sferturi de aici nu sunt în stare să sacrifice un animal,sa-i simtă ultimele zvâcniri,dar cum plm să nu se sacrifice.Pentru dragoste,cum plm să nu.Stiu,treceti pe partea ailaltă dacă-i de scandal sau va încuiati in mașină dar când dragostea o cere ne sacrificăm ce plm.Pentru dragoste si Mircea Radu cupidonu pi.zdii,oricând.Ecaterina Teodoroiu,much?Vorbiti de dat viata ca de un pisat la baie.
Comentariu beton!30
@edelweiss mulţi nu sunt în stare să taie o găină, mor de foame cu orătăniile în bătătură. Mie-mi place supa de pui. Punct.
Si da mă te-ai fi sacrificat,sigur.Fix cea mai ușoară decizie,să iti dai viata.Câti ati avut un cutit la coaste sau la gât?Plm,studiu de fariseism ar trebui făcut.Scoate o cio.ra briceagu la voi si se lasă cu rect lărgit dar cum plm să nu ne dăm viata.Noi?Pentru dragoste oricând si să scăpăm de gura lumii.
@edelweiss csf, oamenii ie loveri, nu fighteri 🙂
Sunt doar farisei.
@Edelweiss corect sunt oameni care nu pot taia o gaina. Am un prieten caruia i s-a pus arma la spate, care a primit paturi de pusca de la un desuchiat de somalez care daca nu avea arma în mana nu cred că rezista 2 secunde in picioare, care a fost taiat de o cioara cu briceagul miseleste pe la spate. Cioara respectiva a mancat cu paiul cred ca vreo 2 luni.
In situatia de fata ambii ar fi murit, unul la propriu si altul la figurat. Hai sa nu mai facem cat de cat pe eroii, cand nu este cazul, ca statul roman nu ar fi facut absolut nimic pentru ei. Nu stiu daca ai intrat vreodata in contact cu un arab, eu am facut-o și crede-ma ca un arab terorist este mai ceva ca un pensionar adus de pesedei la poarta institutiei prezidentiale care l-ar vedea legat fedeles pe Iohannis. Pe tine te-ar executa indiferent de ce ati fi ales voi, iar pe femeie ar fi facut-o poșta toti.
Comentariu beton!20
Alin,unul din cei patru prieteni de o viață,cetățean francez după un contract de cinci ani de legiune si încă doi ca privat in Africa si Orient.A plecat înainte sa dea bacu in 94.Ilegal.A fost unul din cei trei din oraș care au plecat până in 2000 si au dus un contract până la capăt.Misiuni fără număr outre mer.Ar râde de s-ar caca pe el de eroi care se sacrifică pe net.Si eu la fel.
Comentariu beton!13
@edelweiss un nr de telefon pentru legionar se poate?
@Edelweiss raman la parerea ca oricum barbatul ar muri indiferent de decizie… Degeaba vrei tu sa traiesti si ea sa moara cand decizia in mod cert nu e la tine sau la ea chiar daca ti se lasa impresia asta.
mwahaha edelweiss e cel mai pa felie
si uite de asta baietilor alora care „mananca coranul” dar nu l-au citit niciodata merita sa le dam ceva bataie dar nu aici….ci la ei acasa….asta ca sa nu se mai intrebe unul si altul de ce soldatii nostrii sunt „mercenari”… frumos exemplul @edelweiss cu legionarii….dar ti-am mai spus …ai in Crang …langa tine baieti de 10 ori mai pregatiti….doar ca sunt de 10 ori mai anonimi….i-ai jignit candva dar te-au iertat…
..ei sunt cei care ar veni dupa tine sau sotia ta……sa va scoata din dilema….sigur ca nu ar veni cu bani…
@sorin aurolacul, nu știu ce probleme ai, dar pentru mine e clar că ai. Comentariul ăsta e deja prea mult. Sincer, dacă aș fi în locul lui @edelweiss m-aș interesa ce se poate face din punct de vedere legal. Sper s-o facă. Râdem-glumim, dar astea cu familia sunt chestii care nu se fac și nu se spun. Mai ales așa sub formă de amenințări voalate. Da, știu, n-ai zis nimic, doar ai făcut o glumă…
@Sorin aurolacul boss sunt 1000% ca fiecare la noi in zona in care stam avem persoane nu de 10 ori ci poate de 100 de ori mai pregatite ca noi. Eu recunosc la capitolul pregatire, stau cam prost. Am inceput sa fiu pufos.
Dar de cand sunt eu pe aici, tu esti singurul care o arde pe amenintari. Dar mai mereu o arzi pe gasca, pe amici, pe prieteni, niciodata singur. Acum esti si tu vreo trupa speciala si in cazul tau ai stabili singur intalnirea si chiar te-ai duce la o „cafea” sau esti si tu unul care stie si cunoaste din auzite, de la un porumbel calator, ca in Buzau sunt 10 tipi pe care @edelweiss i-a jignit si care abia-l asteapta la cotitura dintr-un giratoriu ca sa il bage in spital.
Boss baietii daca sunt anonimi, nu sunt anonimi degeaba. Vor sa ramana anonimi!
Hai termina gargara ca te baga asta batranul la colivie. By the way am vazut ca in ultimul comentariu ti-ai dat seama de ceva. Poti face acelasi lucru si poti renunta la vendetta asta personala cu @edelweiss ca nu isi are rostul si nu face obiectul blogului pe care suntem. Putem avea pareri diferite fara sa se umfle tarata in noi si sa ne jignim. Eu unul asta te rog. Puppy dog eyes!
Comentariu beton!12
Laic A lin ?
Coane aka meteorologule, parsiv mod de-a ne deturna atentia de la zapada de-afara! Decapitati???
Dar fie voia ta!
Dac-ar fi dupa mine, l-as lasa pe el sa se sacrifice si io ma mut la tara 🙂 Am stat treij’ de ani impreuna, ia sa vedem cum ar fi urmatorii treizeci!
In plus, io-s mai miloasa-asa, stiu sa fac si coliva si cu ce-mi lasa as putea sa fac si niste pomeni.
Totul e sa plateasa astia rascumpararea ptr mine.
ps/ edit/ ce-o fi, ptr omu’ meu: sa stii ca am fost constransa de teroristi sa scriu asta, ca io nu-nu!
Comentariu beton!23
amandoi sau nici unul.simplu. teroristii habar nu au ce-i aia dragoste (sa nu mai zic de dragoste suprema sau te miri ce dovezi) never ever nu ar pune un terorist pe cineva sa aleaga, tot ca ei fac.
@mada, hai să nu facem analiza teroriștilor, hai să presupunem că ăștia sunt atipici.
ok, atunci eu. sa vada si el ce a pierdut
Daca mi-ar fi fost sotie ca-n Lumea Veche m-as fi sacrificat eu, multumindu-i pentru tot ce mi-a daruit, povatuind-o sa uite tot fara sa se gandeasca o clipa inapoi, fara sentimente de culpa, si cine stie, poate chiar e adevarat, ne-om candva Dincolo, on the other side of the deep waters, dar asa, cum ar veni in Lumea Noua si cea in care traim, „saay whaaat, beeeatch ?”, ca deja trageai stanjenita cu privirea la umflatura din pantalonii teroristului aluia balos.
Se dezbate încă. Ce zici?13
Nu e grea alegerea asta. As alege sa mor. Poate par prea slaba, poate par dependenta, dar fara el mi-ar fi mult mai greu decat, cred eu, lui fara mine. Asa cum spune si MAS, el e mai puternic. In cazul meu e dovada de lasitate, poate, dar asa as alege. Nu simt ca m-as sacrifica, simt ca m-as salva de la o viata goala fara el, in care nu cred ca as mai avea a doua oara norocul sa intalnesc un al doilea el. Nu avem copii. Ne avem doar unul pe celalalt. Si nu, el nu citeste pe aici, deci nu am scris pentru el.
Comentariu beton!21
Egoism. In orice varianta am alege.
DA.
M-am gândit la scenariul ăsta de „ţi-ai da viaţa” şi era o vreme când răspunsul era DA. Răspicat şi irevocabil. Dar alea erau vremurile când eram doar noi doi, eu m-am implicat 1000% şi soarele răsărea din ochii lui. Boy, oh boy, am I happy că n-a fost nevoie! :))
Acum aş face gestul ăsta strict pentru copii. Nu-mi voi permite niciodată să pun pe altul mai presus de ele şi apoi de mine. Şi NU, nu mă interesează ce ar zice, dacă ipotetic aş avea pe cineva. Take it or leave it, honey! 😉
P.S. da, i-aş ceda ultima felie de pizza şi păturica mea dacă îi e frig, sunt romantică şi generoasă like that. Dar viaţa mea nu!
P.P.S m-ai cam deprimat, @Miguel, mi-am luat gerbera pentru birou azi ^^
Comentariu beton!19
Eu zic că într-o situație ipotetică și pe partea teoretică dintr-un colț de tastatură e ușor de zis. Chit că e pe da, chit că e pe nu. Va fi infinit mai dificil și mai imprevizibil la proba practică.
Comentariu beton!15
Exact! Nu ai de unde sa stii cum vei reactiona!
Un exemplu – verisoara mea s-a trezit intr-o noapte, pe o strada mai intunecata din USA (era in vizita), ca doi indivizi ii cer banii. Si au scos si un pistol, ca sa fie mai expliciti!
Ce ar fi raspuns oricine la proba scrisa: „banii sau viata?”
Numai ca ea s-a blocat la vederea pistolului si i s-a inclestat mana pe poseta. Ii era atat de frica, incat nu a putut sa reactioneze in vreun fel. Norocul a fost ca tipii au tras de poseta pana au trantit-o la pamant pe vara-mea, iar in cadere i-a dat drumul, instinctiv.
Asa ca „practica ne omoara” (pun intended).
Comentariu beton!16
Păi pentru mine, viața fără cei dragi ar fi mai rea decât moartea. Răspunsul e simplu, aș alege calea ușoară, aș prefera să mor prima,fără ca asta să fie un sacrificiu, ci mai mult un gest egoist!
Comentariu beton!11
Nu știu ce aș face…..
Eu, dacă mor azi, am socotelile încheiate și aș fi împăcată cu mine.
Totuși, eu am o familie care probabil ar plânge nițel, el nu prea are pe nimeni…..
Dar trăgând linie, cred că instinctul de supraviețuire mă va împidica să aleg să mor eu.
Eu m-as oferi sa mor eu. Nu pentru ca-l iubesc asa de mult, ci pentru ca nu vreau sa primesc de la viata o ultima smetie in care el isi scapa viata ca un misel si sa traiesc cu inca o respingere la activ ar fi greu, daca s-ar intampla la sorti sa traiesc eu! Ai zis sa fim cinici, mie mi-a ajuns cate am patimit de cand eram copil! Cu o moarte tot suntem datori!
Mai nene, in afara de copilul meu pt care mi-as da viata, nu ma sacrific pt nimeni. Doar daca ai 16 ani si urla hormonii in tine iti poti imagina ca exista o asemenea dragoste intre doi oameni incat sa iti pui tu viata la bataie pt el/ ea.
Si daca talibanii aia m-ar rapi pe mine cu al meu copil, nenica…nu ar ramane nici urma de ADN din ei.
Comentariu beton!12
@Ana, serios? Deci dragostea aia mișto e doar la 16 ani? Eu aș fi zis ca dimpotrivă, dar ce știu eu?
@Mihai, viata imi tot da peste bot. Cand am impresia ca l-am gasit, imi lipeste metaforic cate o palma de 3 zile sunt chiauna.
Eu as alege sa mor eu, el sa moara el, ne-am certa ca disperatii pana dimineata, niciunul dispus sa il aleaga pe celalalt, si intr-un final teroristii ar trage la sorti.
Eu am o nelamurire. Decapitare asa ca in Game of Thrones la inceput, cu sabia, intr-o secunda sau ca aia din videou’ ala ce circula pe net in care ii taia capu’ la unu cu un cutit ruginit si ascutit ca o scandura? Nu de alta da mie mi-e frica de cutite ruginite, sa nu care cumva sa se infecteze.
Comentariu beton!16
@MuciFICATorU, cu cuțitul, boss.
Frica de moarte nu e chiar asa mare, da sa go out like a pig, de Craciun, guitand si chinuindu-te, parca as lasa pe altcineva. Da cine stie cum as reactiona in situtia respectiva, de obicei socoteala de acasa nu prea bate cu aia din targ.
După ce că mi-e frică în ultimul timp că mor în casă singură (am citit adineauri și despre Andrei Gheorghe), vii și tu cu articolul ăsta! M-aș oferi eu să mor, clar! Nu pentru că îl iubesc nespus, deși îl iubesc, ci pentru că el ar fi un părinte singur mai bun pentru copiii noștri. Mai calm, mai echilibrat, mai puternic! Cu treburile casnice poate nu s-ar descurca de minune, dar din copii știu c-ar face oameni.
Băi, dar eu nu vreau să moară nimeni! Să moara ăia de la 85+, criminalii, violatorii, corupții.
Comentariu beton!15
Asta da întrebare întrebătoare! Iar răspunsul este simplu: nu știu.
Știu doar sigur că nu aș merge în concediu cu iubirea vieții mele în zone cu teroriști. Atât de tâmpiți nu suntem, orișicât!
Comentariu beton!40
Viața e mult mai sus de ursuleți drăgălași și dulcegării așa că n-aş muri pentru el ,numai pentru copiii mei aş face-o.?Bun articol.
Sincera sa fiu…in contextul asta nu stiu ce as alege.. .banuiesc ca as muri de frica inainte sa se ia o decizie, poate nici nu as mai apuca sa o aud din cauza ca ma gandesc prea mult si dupa atacul de panica pe care sigur il voi avea, mi-ar exploda inima si Dumnezeu cu mila , DAR daca am schimba povestea si l-am situa pe o trecere de pietoni sau ceva de genu’ atunci da, din instinct , cred , as sari sa il salvez fara sa stau pe ganduri si nu doar pe el…cred ca pe oricine ar fi si asta din cauza ca atunci cand sunt sub presiune…nu prea gandesc 🙂
Da! Am copiii mici și îmi place cum are grijă de ei! Ș-apoi peste puțin timp(10 ani) fi-miu poate deveni capul familiei!
Vreau să spun și eu un banc…pot?….pot?….te roggggg!
Scapă un violator de la pușcărie, ajunge le doi tineri proaspăt căsătoriți, îi sechestrează, pe ea o leagă de pat și pe el îl leagă de scaun…..se apropie de urechea ei și șoptește ceva apoi pleacă la baie.
Discuție între ei:
El -Dragă, să știi că orice s-ar întâmpla eu tot te iubesc, dar pentru a nu îl supăra mai rău te rog să faci ce îți cere!
Ea -Dragule, m-a întrebat dacă avem ceva creme în casă…îi plac bărbații…și eu te iubesc!
Comentariu beton!27
Nu. Pentru simplu motiv ca el imi spune ca nu poate trai fara mine. Prin urmare, oricum ar muri si el. Deci, la un calcul simplu, mai bine doar el, decat amandoi ?
p.s. serios vorbind, habar nu am cum as reactiona, pentru ca oamenii nu se comporta normal in conditii extreme.
Nu-mi plac filmele cu scenarii proaste asa ca nu pot sa joc nici in asta. As alege sa fac tot posibilul sa scap de acolo sau as muri incercand, inainte sa ma puna ei sa aleg.
E destul de greu sa iti continui viata stiind ca cineva s-a sacrificat pentru tine. Doar in cazul in care ai copii si atunci unul trebuie sa supravietuiasca indiferent cum.
Comentariu beton!12
Măi, @Vasilescule, ce-ai avut cu ursulețul ăla? Era simpatic, săracul. Și vezi că dosarele se depun la etajul 3, te-ai zăpăcit de tot de la clătitele alea.
Comentariu beton!15
@Mihai Vasilescu (ca să fii sigur că mă adresez ţie), tu ce ai face în scenariul asta? Vreau răspuns. Clar.
Comentariu beton!16
Mihai, nu uita ca e cu un cutit scandura si ruginit, decapitarea va dura asa aproximativ jumatate de ora.
Ar alege să trăiască ca voi toti.Este usor sa iti dai viata pe net.Plm a slăbit 100 de kile ca sa moara pentru dragoste?
Comentariu beton!42
instinctul de conservare e puternic, nu știu cine, pus în fața alegerii, ar avea puterea să se sacrifice. eu nu m-aș sacrifica sigur, până copilul nu e pe picioarele lui. presupunând că nu ar mai exista grija creșterii copilului, nu știu ce aș face, dar cred că mai degrabă aș lăsa lucrurile la mâna sorții. e greu de ales, frica de moarte e mare, rămâne de stabilit dacă e mai mare decât frica de a trăi fară celălalt.
Ce subiect!
O să fiu extrem de serioasa azi și o sa zic : da. Pentru că avem un copil împreună și pentru că este singurul om în care am încredere totală că ar face orice ca să-i fie bine copilului. Și câteodată face lucrurile mult mai bine decât le fac eu.
Comentariu beton!20
@Elena, referitor la un alt comment al tău de azi, nu aș generaliza totuși (mă gândesc la atâtea cazuri de copii lăsați de părinți pe drumuri/în orfelinate/tomberoane/scări de spital etc, sau abuzați fizic și verbal. Mi-e greu să cred că acești oameni acționează cu binele copilului în cap, sau că își pun măcar problema asupra a ce e bine pentru un copil), dar și eu cred că multor părinți le este imposibil să mai scoată kinderul din ecuație (chiar și pentru o situație ipotetică precum cea de azi ), odată ce-l au. Mă includ aici, cel puțin până vor fi capabili copiii să se autogestioneze, ei sunt prioritari pentru mine. Abia apoi suntem noi doi. Și aș fi fost tentată să răspund și eu ca tine, mor eu mai bine, că el este mult mai calm, descurcăreț, cerebral și capabil în a lua niște decizii importante (și bune) în ceea ce-i privește și nu numai.
Totuși, a trebuit să rămână la un moment dat singur cu copilul (pe vremea când aveam doar 1 bucată) vreo 2 săptămâni, eu trebuind să plec urgent din țară cu tatăl meu pe motive medicale. S-a descurcat exemplar 5 zile (grădiniță copil, job full time și extrem de solicitant și cu multă responsabilitate umană, mâncare, curățenie și ce-o mai fi făcut el). În weekend s-a dus și l-a lăsat la mama la Vaslui (era înainte de vacanța de Paște) și apoi a venit după mine (din proprie initiativă, lucru pe care l-am apreciat enorm), să-mi țină companie vreo 2 zile, cât a putut să-și ia liber. Mi-a zis atunci că nu și-a putut imagina cât de greu e să fii ”mamă” și am observat că după această experiență a devenit mult mai atent și receptiv la ceea ce presupun responsabilitățile unei femei (nu doar ale mele) într-o familie, mai ales cu copii.
Ca să încerc s-o dau puțin pe glumă, să-mi revin puțin (că mi-am cam răscolit niște amintiri urâte referitor la treaba cu tata și problema medicală) nu m-ar mira să ne certăm și noi cu AKM-ul sau cuțitul la tâmplă, pe ideea ”ba io, ba io” a @Laurei, de groază că ar trebui să învățăm să ne descurcăm cu toate unul fără celălalt. Eu una recunosc că am perioade când simt că clachez cu toate câte sunt de făcut și probabil că aș face-o, dacă nu ar fi el să intervină mai lucid cu soluții concrete care să mă/ne ajute.
PS știu că sunt indiscretă acum și, dacă nu te simți confortabil să-mi răspunzi, voi înțelege. Tu cu tatăl băiatului tău mai sunteți împreună?
@AKzen, nu generaliza că nici eu n-am generalizat. Am răspuns fix ce aș face eu luând în considerare TOT.
În primul rând că tre să fii taaare prost ca terorist să sechestrezi romani…pierdere de vreme și au și limba…greu de învățat.
Acum, dacă totuși s-a intamplat…se zice că la un barbat este 7 femei pe lumeee…iar gena masculină e pe ducă…păi nu-i păcat de Allah să scurtezi de țeastă frumusețe de cărător de lichid mișcător ?
Am dat bine răspunsu’ ?
Comentariu beton!18
@Ananas, aptsolut.
@Ananas te rog sa ne spui cati copii ai. Ca poate oi fi vreun animal de prasila si nu stim noi. Sau poate nici macar nu-ti functioneaza jucaria. In care caz, esti perfect inutil pentru alea 7 femei. ^^
@Ananas
Io zic să nu fii așa sigur… O fi vreun taliban școlit la Iași sau Timișoara, ori antrenat in taberele din tunelele dacice.
Imposibil să nu știe vreunul româna!!
@Vera..știi cum e…până nu încerci… 🙂
@Miki…există așa ceva ?
@Ananas aaa, am înţeles, eşti virgin. Ah well…
@Ananas, a fost azi o știre cum că, în ultima perioadă de timp s-a cam egalizat numărul de băieți cu numărul de fete nou născuți. Ba chiar raportul e undeva de 105 băieți la 100 de fete. dăcât zic :)))
In primul si primul rand, daca statul roman este cel care negociaza cu rapitorii, ai cam belit-o. Original Benson cartonat!
O sa spuna ca nu el e responsabil, ci statul paralel. Sau Soros.
Insa, revenind la dilema noastra… M-am gandit destul de mult, fara rezultat insa. Si foarte sincer spun: nu stiu ce as alege. Probabil ca instinctul de supravietuire va fi mai puternic si atunci n-o sa ma ofer in locul lui. Insa nu as alege nimic inainte sa epuizez toate optiunile, inclusiv sa il musc de jugulara pe rapitor. Sau de carotida, depinde pe care parte vine spre mine…
@ Micas pai poti sa il musti si din stanga si din dreapta, fie de carotida ,fie de jugulara, ca sunt pe ambele parti?. dar cred ca e mai eficace de carotida ca e o arteră si daca o nimerești, moare ala destul de repede si in chinuri!!☠
Problema mea e alta: dacă eu mor și ea scapă și s-apucă să-mi vândă echpamentul de pescuit la prețul la care i-am spus eu că l-am plătit….
Comentariu beton!56
@Sebi, am râs cu muuuuuuci. L-ai luat ieftin, ă? A fost o ocazie pe care n-o puteai rata.
@ Sebi
Sau la juma’de pret… Că nu e nou din magazin..
Sau poate il dă de pomană… Stii cum se face cu lucrurile defunctului, cică să se bucure de ele pe lumea cealaltă.
:))
Comentariu beton!19
Ușor, ușor, se deteriorează esența întrebării tale!
Apar niște zmei p’aici care s-ar bate , s-ar împotrivi, ar fwte tot islamu’n gât și ar ieși ca uleiul deasupra!
Comentariu beton!20
Eu acum zic nu, că nu mă știu prea curajoasă din fire. Chinurile morale de după sunt altă mâncare de pește. Atât că am impresia că el s-ar sacrifica…
Sorry but nope. Am un copil de crescut, inclusiv în scenariul tău.
Da, mă ofer. Dar se oferă și el. Și eu nu mă las: ba eu! Ba eu! Ăla e cu arma-n mâna și privește debusolat. Pa-pa-pa-pa-pam! Focuri de armă! Teroristu’ cade la pământ. Chuck Norris: hi, guys, I could not stand without doing anything ?
Comentariu beton!15
@Laura, până la Chuck Norris, nu uita că doamna Dăncilă ar fi cea care hotărăște dacă plătește sau nu.
@Mihai, am zâmbit la ideea că dna Dăncilă ar avea vreo putere de decizie în Guvern. Probabil teroriștii ar trebui să-l sune direct boss-ul mustăcios.
Plătește, plătește ? Va fi amenințată că, dacă nu o face, va fi abuzată cu placa de păr.
M.ar omorî el. Pentru că.mi știe cea mai mare frică…pentru că știe că asta aș cere eu. Nu, n.am avut experiențe neplăcute, doar că undeva în mintea mea…s.a născut o teamă cruntă, inexplicabilă de înec și de viol. Într.o astfel de situație, m.aș teme de o astfel de agresiune, nu de moarte. Deci…da. Așa mi.ar dovedi că mă iubește. Nu e sacrificiu din partea mea, e doar egoism, recunosc…
@Cătălina, sunteți legați. Ar putea să te omoare cel mult agresându-te psihic.
Normal ca da.
@Bogdan, normal că da, ce?
Nu am habar cum se plătește întreținerea, nu știu unde se achită gazele, lumina, telefonul, de câte ori am o problemă la mașină îi dau cheile și i-o iau pe a lui, așa că m-aș oferi, numai să scap de bătăi de cap… Dar când știu că el e (oricum) un om mort fără mine, îi dau întâietate! Găsesc eu un fraier care să mă învețe cum fac cu facturile… și s-a inventat taxiul 😛
Comentariu beton!22
@AM, unde mai pui că acum avem și Uber. Oricum, să știi că-ți apreciez sinceritatea.
@Mihai, avem și Uber…..care te omoară în caz că te-au ratat teroriștii. :)))
Bah, m as sacrifica. Dar daca e sa dau din casa, n ar fi asa mare chestie pt ca oricum am tendinte nihiliste. Ar fi prea mult pragmatism ca sa fie dovada de iubire.
FYI, m as baga sa te scot si pe matale dintr o masina in flacari desi nu ne stim. Fmm apatie
@Bucifer, și io m-aș băga să te scot pe tine dintr-o mașină în flăcări. Dar asta e altceva. Acționezi pe loc, mânat de adrenalină. De-aia am menționat cele 24 de ore în text, ca să ai timp să realizezi ce faci.
Da. Atat spun.
Scuze, dar eu nu pot fi prea serioasă acum, m-am trezit super bine dispusă, am mâncat o banană cu cuțit și furculiță la micul dejun (traumă pe viață după articolul de ieri) și uitându-mă la feeria de afară, m-am felicitat că nu am strâns încă bradul.
@Mihai voi încerca să răspund și eu serios mai pe seară, pentru că moartea unuia dintre noi (accident de mașină, boală incurabilă,etc chestii de-astea mai realiste) este una dintre cele mai mari temeri ale mele. Că rămân copiii fără mamă/tată, nu de alta.
Așadar, dacă am înțeles bine scenariu tău, suntem capturați de niște teroriști atipici, pasionați de decapitare, dar îndeajuns de generoși încât să ne ofere posibilitatea de a decide în cuplu care cum să moară, da?
Ce aș vrea totuși să te întreb, întrucât contează destul de mult în formularea răspunsului meu, ăla serios- dacă decidem să mor eu, după decapitare, cu el dau noroc, beau o bere, apoi fiecare merge la treaba lui? Și dacă decidem să moară el, cu mine vor fi perfect gentlemen, mă vor lăsa să plec frumușel și nebatjocorită acasă la copii? Eventual mă și escortează la primul avion?
Eu nu cred ca as fi in stare… Cred ca as lasa la noroc… Sotul meu are probleme cu rinichii si ii voi da unul daca va fi cazul, dar chiar viata… Nu stiu ce sa zic. Dar am dubii ca as putea… Si nu mi se pare ca il iubesc mai putin pt asta
Zici că fără copii? Hmm…..
Aaa, păi oricum influențezi când spui, citez „Nu de alta, dar dacă nici asta nu este dovadă supremă de iubire, nu știu care mai e”.
Mai bagă un later edit, ceva!
La mine ar fi simplu:
Eu: plm asta e, o mierlesc acuma
Ea: bine
Comentariu beton!13
Sa mori pentru el nu cred ca este un mod bun de a-i demonstra.
Comentariu beton!11
mbon
1. varianta prezenta: sa moara el, ca nu e in stare sa creasca plozii singur.
2. varianta fara plozi sau cu ei stabili: mor eu ca e simpatic si capabil sa se bucure de orice fleac in viata. (doar ca n-o sa-i mai tihneasca nimic, muhahahaha…f
DA. Si daca am avea copii tot as alege sa mor in locul lui. E mai sanatos si mai bun decat mine:), desi eu-s mai „descurcareata”. Cred ca copii l-ar iubi mai mult :))).
Ps: sunt sigura ca el nu ar alege sa moara in locul meu, probabil ar zice sa dam cu banu’ si ar pune si un pariu cu teroristi :)))..
Am mancat un i :)))’..* copiii
*teroriștii ?
@HabarNam, multumesc. Era penibil sa mai adaug comment la comment. Asa am fost toata viata, grabita. Sa ma fi vazut la Bac. Am rezolvat o problema pe figura geometrica gresita pt ca am citit prea repede enuntul :))).
Stai așa, acum pricep că singurul răspuns corect era „nu”. Ăștia care am răspuns „da”, argumentat sau nu, suntem farisei, ipocriți, nesinceri. Cum să zic, unii își aleg consortul/consoarta și după alte criterii decât frumusețe. „Nu mă interesează inteligența. Punct. Nu mă interesează sufletul. Punct.” am încheiat citatul. Păi eu pe ăsta al meu l-am căutat mult și bine, să avem ce transmite genetic și unul și altul copiilor noștri. Așa că îmi mențin poziția.
Oricum, toți am răspuns ipotetic, poate la fața locului ne-am răsuci la 180°. Să fie pace!
Comentariu beton!14
Blanche, dar nu e nicio supărare, niciun război. E normal să gândim diferit, sunte atât de diferiţi…La fel cum e firesc să gîndim altfel într-o situaţie limită.
@Gabi, absolut. Dar eu nu mă supăr că au răspuns unii diferit. Aici chiar trebuia să ne limităm fiecare la răspunsul propriu sau să o dam în glume. Dar nu să ne luăm capul că alții ar face altfel decât noi.
@Blanche, nicidecum. Singurul răspuns corect nu era „nu”. De unde-ai tras concluzia asta?
Mihai,
presupunand ca nu cunosti povestea lui Maximilian Kolbe, nici ca ar trebui, am sa ti-o relatez eu in stil telegrafic. Preot catolic de rit franciscan ajunge datorita datorita ostilitatii fata de regimul nazist si faptului ca salvase 2300 de evrei la Ausschwitz in 1941, el care in tinerete lui fusese aprig activist anti-semit (n.b. fapt care i se si reproseaza pana in prezent). Pe data de 29 iulie 1941 se sacrifica pentru Franciszek Gajowniczek, un evreu polonez, casatorit si tata a doi copii, incheiand un deal cu nazistii, „viata mea pentru viata lui”. Dupa incheierea razboiului singurul tel pe care l-a urmat Gajowniczek a fost sa umble prin toata lumea spre a povesti sacrificiul lui Kolbe, iar in 1982 Papa Ioan il sanctifica, ceremonie la care participa si el.
Vezi tu, Mihaie, aici nu e vorba de a te sacrifica pentru o femeie, ci pentru oricine altcineva, chiar si pentru unul pe care nu-l agreezi in mod deosebit sau poate chiar deloc. Cine stie, poate tocmai expusi unei asemenea situatii redevenim egali, cu una si aceiasi teama si intelegere fata de moarte si poate de aici si curajul unora de a spune ca-i totuna cine pleaca dintre noi. Daca ai reformula intrebarea astfel poate ar fi luata si in serios. Caci vezi tu, femeia e ca si familia, nu ti-o alegi tu, ti-e data in sensul ca esti preconditionat de orientarea heterosexuala, un motiv temeinic de sau de asa-zisa iubire nu prea ai. Adica, n-ai niciunul. Nu ma astept la un act bravissim de sinceritate, ca lumea s-o si recunoasca si netinand mortis sa jignesc asistenta feminina de fata ma rezum la a spune ca femeile sunt placute pentru orice altceva nu mai pentru firea lor nu. Asta-i conditionare, Mihaie, nu libera optiune (ca spre ex. in cazul lui Maximilian Kolbe) si poate de aceea lumea iti si raspunde sincer ca fututul (las’ ca te mai excita si o alta in afara de aia) nu-i un motiv suficient sa-ti dea de gandit.
WHAT-THE-ACTUAL-FUCK?!
Nu pot gandi altceva. Decat „Ce mama dracu’?!”
@ Vera
Same here ! Adica tu-i spui lui Ananas ca viata lui nu valoreaza nimic daca nu-ti (nu va) slujeste intereselor tale (voastre) si te mai astepti la ce ?
@Faiantare aia era o gluma (ok, rautacioasa, recunosc), ca raspuns la raspunsul lui dat in gluma.
Anyway, am vrut sa intru intr-o polemica despre issues (e clar ca ai. Am si eu, nu-i problema), dar ma abtin. Tot raspuns de WTF ai dat. Ah well…
Da mai, vad, restul raspunsurilor au fost o fabulosenie. (1) „Ipocritilor !” (2) For the greater good (copiii; ce scarbos sa-ti faci pavaza din ei !) m-as salva pe mine”.
Aia care a scris ca viata mi-a facut-o tot timpul, o singura data sa-mi rad si eu de ea, sa-i fac in ciuda, a fost singura meseriasa.
@Faiantaru’ Pai daca ma refer strict la situatia mea, logic ca NU vreau sa mor. Am copii de crescut si n-am incredere in idiotul ala cu care i-am facut. Si, datorita aceluiasi idiot si a idioteniei mele de femeie proasta si slaba, m-am ars si am ajuns acum in punctul in care nu mai pun pe piedestal niciun alt barbat. O sa iubesc din nou (sper, chiar sper), dar nu orbeste, ci constienta fiind de toate defectele si calitatile lui si de faptul ca soarele rasare din Est. Dar sa-i consider pe toti doar niste p.uli nedemne de nimic altceva decat tavaleala… e(sti) trist. Rau.
Este o întrebare al cărei răspuns nu valorează nimic. Pentru că este o mare diferenţă între a te închipui într-o situaţie de viaţă şi de moarte şi a fi cu adevărat acolo.
Aşa că, pot spune doar ce aş face în teorie (şi doar în ipoteza că nu aş avea copii, deşi îmi e cam greu să mă pun într-o astfel de piele acum că îi am):
Deoarece ştiu că nu am toate ţiglele pe casă iar cu moartea am cochetat uneori şi cum sentimentele mele faţă de soţ sunt năvalnice şi se aseamănă cumva cu un cocktail Molotov – aş alege să mor eu. Dar să fim înţeleşi: nu prinsă de talibani! şi nu în decorul din text! Pentru că mi se pare un cadru foarte nesigur şi nimic nu pare să garanteze că alegerea mea nu va fi în zadar. Iar mie nu îmi place să fac lucruri fără rost.
P.S. Recitind teoria mea, constat că sună foarte siropos.
Eu zic să trecem la alt exerciţiu de imaginaţie, mai puţin macabru.
Şi să ne dorim să nu fim puşi niciodată în faţa unei alegeri de genul.
Comentariu beton!11
Io nu vreau să rămân cu talibanii.
Nu-mi înțeleg limba și tâmpiții n-ar pricepe să-mi aducă urgent niște țigări. Iar eu, fără țigări, oricum mor…
Comentariu beton!26
@Laura,
Gând la gând. Mie ciocolată nu ar şti să-mi aducă.
@Laura, le faci semne ceva.
@Elena,
Eu zic că e riscant să le facă semne mimând cum fumează o ţigară…
Comentariu beton!13
Sau să le arăţi prin semne că ai vrea o banană. 🙂
@Solandi, stai, soro, că duce doar două degete la gură, nu pumnul făcut căuș?.
@Laura G, și dacă totuși ți-ar aduce țigări? 🙂
@Vasilescule, dar ce plini de empatie sunt teroriștii ăștia ai tăi. Nu numai că-l lasă pe unul să scape, mai aduc și țigări. În ce poveste i-ai găsit? ?
@didina, la mine până și teroriștii sunt empatici, bă, ce știi tu.
@Mihai, dacă ajung cumva pe mâna lor și zici că-s așa de empatici, poți să-i rogi să-mi aducă o friptură? Eu nu pot gândi pe stomacul gol și cu țigările n-am ce face. A, să nu uit, friptura să fie medium rare, cu cartofi prăjiți și mujdei de usturoi, dacă se poate.
@didina, dac-o vrei medium rare înseamnă că e vită. Dacă e vită, nu merge cu mujdei.
@Mihai, să fie de miel, ca să fie toată lumea mulțumită. ?
@Mihai,
Dacă mi-ar aduce țigări… aș încerca să fumez cu ei pipa păcii 🙂
Serios vorbind, scenariul tău e un coșmar. Chit că unul moare (sacrificat), celălalt va trăi cu psihicul franjuri și va fi marcat câte zile o mai avea. Nu cumva asta-i mai rău/grav?
@Elena P
Nu știu la ce filme te uiți tu, dar eu am văzut și delicat așa cu două degețelele. Bine, era police si arătător, dar n-a bufnit râsul cand mi-am adus aminte de fază, la fel cum am râs și atunci când am văzut scena respectivă in film.
@Laura G…pai in talibania nu e tara hashisului?!?…ca altfel cum pot ei sa convingă indivizi sa ucida alti indivizi doar asa de flori de mar?!!(unii nu au nici dupa ce bea apa, asa ca o cutiuta cu hashis si 10$/luna sunt o plata mai mult decât buna?)…”iarba aia” da halucinatii de harap alb ca nici ciorba nu-ti mai trebe!
@Camilla,
Io am auzit că-i conving pă indivizi să ucidă alți indivizi fluturându-le enșpe mii de fecioare printr-un creier cu juma’ de neuron stafidit 🙂
Zar, moneda, sorți, orice!
Și asta după ce aș încerca toate modalitațile de evadare. Deși 24 de ore reprezintă un interval care poate schimba multe. Oricum, vom lua hotărârile de comun acord. Sau nu?
Un dragnea la schimb se pune? Mă gândesc că el are bani și i-ar fi mai ușor să scape. Ar putea să ne scape și pe noi. Poate oferi și un bonus, o măslină, un foton de lumină, o acadea.
Un irakian si un kuweitian stateau fata in fata in transee si se impuscau de zor.
La un moment dat irakianului i se blocheaza mitraliera :
– La bisda-bisdii matii de bushc imbuzit! injura irakianul in cea mai pura romaneasca de care era el in stare.
Kuweitianul il aude si il intreaba intr-o romaneasca la fel de pur stalcita :
– Bei bork de gaine, de inde stii la tine rumanejte, bei?
– Ieu facut jgoal la Rumania, bei gegule goglit!
– Zeu? Ji unde fecut la tine jgoal?
– In Biucresh.
– Ei! Ji ce jgoal fecut tu, bei?
– Bolitehnica. Da’ di ge?
– Pei ji eu fecut jgoal la Romania.
– Daaa? Ce jgoal?
– Eu fecut Medigin la Targu Murej.
Irakianul intre timp isi reparase mitraliera si incepe sa traga mai indarjit dupa kuweitian.
– Ia bei glonz, la bizda ma-tii de ungur !
Comentariu beton!37
@Ananas
Q. E. D
Teroriști vorbesc româna.
Comentariu beton!12
@Miki esti geniala, in sfarsit s-a prins cineva.
Bancul era pentru @LauraG.
Nu.As alege sa fiu eu cea care vine acasa si creste copiii nostri.Si nu pentru ca el nu ar putea ci pentru ca cred ca i-ar fi mai greu. Imi place sa cred ca inainte de copii as fi zis da, dar si daca tu crezi cu convingere ceva nu inseamna ca e si adevarat.Cu alte cuvinte nu cred ca poti fii sigur decat atunci cand esti pus in situatia asta. In mod ciudat eu ma intreb asta de fiecare data cand se lucreaza la ceva electric prin casa; am citit eu undeva demult ca daca e cineva electrocutat si il iei de mana, il poti salva si te prajesti tu in schimb.
@Andra,
? ? ?
Ce atâta terorism și talibani. La voi panoul electric e piatra de încercare…
Moamă ce adâncă e întrebarea asta 🙂
Ideea în sine este destul de simplă… în condițiile date, cu siguranță murim amândoi (statistica spune destul de clar că în astfel de cazuri nu prea se pune problema eliberării unuia dintre ostatici).
Așa că, eu unul aș face tot ce-mi stă în putință să încerc măcar să iau cu mine și unul dintre băieții din tabăra adversă. Că așa am învățat când mergeam cu galeria și/sau când mai făceam nefăcute prin adolescență… dacă tot e să te duci în Valhalla e păcat să mergi „cu mâna goală”.
Pe de altă parte, mi-a fost dat să văd cum reacționează oamenii în situații limită și, crede-mă sentimente d-astea înălțătoare cu iubirea și sacrificiul pentru cel de lângă tine funcționează doar de la tastatură, unde ipocrizia poate răbufni liniștită. Singura excepție (dar și aici cu limite) apare atunci când vine vorba de copii…
Ahaaaaaahaaaa.???.Dacă e marți,avem ,,Un minut de sinceritate”cu Dr.Mihai V.
Ai grijă ,șefu ,că pui oamenii pe gânduri,spargi familii,rămân copii pe drumuri.
Comentariu beton!22
@Paco, constat, cu surprindere, că spiritele s-au încins rău. De la prea multă iubire, cred.
Bine că nu ai pus în scenariu că teroriştii i-au pus pe cei 2 să se lupte între ei cu mâinile goale până la moartea unuia dintre ei.
Comentariu beton!11
Shoric, ca şi restul de aici, ştiţi bine că teroriştii nu contează în exemplul lui Mihai, puteau fi orice, extratereştri sau zombi. Ideea era dacă te sacrifici sau nu.
Aşa dacă despicăm firul în patru că şi aşa nu scăpa celălalt, că teroriştii bla-bla, de fapt ne eschivăm de la un răspuns şi mutăm conflictul ( căci ar fi un conflict interior, sunt convinsă) în plan secundar.
Comentariu beton!14
FBI angajează asasin. Primul candidat, un bărbat.
– Înăuntru este soția ta. Aici ai un pistol. Arată că ești asasin adevărat, omoar-o si jobul e al tău.
Intră ăsta, trec 5 minute, iese plângând:
– Nu pot să fac asta, e sotia mea….
Se repetă cu al doilea bărbat, numai ca acesta rezistă inăuntru 10 minute.
Al treilea candidat, femeie.
– Înăuntru este soțul tău. Uite pistolul, omoară-l si primești jobul.
Femeia inșfacă pistolul, inchide ușa. Se aud 6 focuri, apoi tărăboi, urlete, gemete slabe și in final, liniște.
Iese femeia transpirată:
Nu știu ce dracu are pistolul, cred că ați pus gloanțe oarbe din greșeală, așa că a trebuit să îl omor cu unul din picioarele de la scaun…
Comentariu beton!27
@GabiI, un pic de bășcălie n-a omorât pe nimeni. 🙂
Eu, de exemplu, nu pot lua în serios subiectul de azi, pentru că orice scenariu făcut în liniște, cu tastatura în brațe, are valoare zero în situații extreme.
Comentariu beton!11
@catalin, ahahahaaaa Bun așa, ne mai descrețim frunțile :))))
@didina, glumă ( şi foarte bună a fost aia cu echipamentul de pescuit), restul au fost eschivări glumeţe. 😛
Comentariu beton!12
@GabiI, nu neapărat. Lângă „da” și „nu” există și „nu știu / nu pot să decid acum”. La problema tramvaiului doar 75% dintre participanți au putut răspunde într-un sens sau în celălalt, același lucru este și aici.
Ca s-o dau iar pe glumă, dacă @Vasilescu ne-ar fi dat termen de 24 de ore pentru răspuns, sub amenințarea unei cafteli cu poșeta, poate ar fi stat altfel lucrurile. 🙂
Si.unu din culise sa strige : ” fute.o băăăă !”
Articolul ăsta a venit intr-un moment în care dezbăteam subiecte profunde cu fratii mei de suferință (colegii de birou). Unul din ei are copii și clar mi-a spus că ar alege sa moară el pentru că: „sa ai grijă de 4 copii e cam greu de unu singur” (îl suspectez că de fapt asa vrea să se razbune pe soția lui. Să o lase singură cu inamicii :)) ) și inca o colega intr-o relație la distanță care fară sa clipească a spus ca ar prefera să fie ea cea care trăieste) Revenind…. clar aș alege să fie el cel care trăiește. Și nu pentru că aș fi eu vreo eroină, doar pentru că mi s-ar părea că ar fi foarte greu să mai trăiești dupa asemenea experiență în care să iți pierzi partenerul. Deci poți sa mai faci o categorie…ăia care se sacrifică din lașitate
Grea intrebare…Nu am cum sa gasesc raspuns in confortul si caldura caminului propriu. Primul impuls e sa zic da,as prefera sa mor eu, fara probleme. Dar daca ar fi chiar sa traiesc un asemenea scenariu, habar n-am…Si cred ca e si cam nasol sa stii exact cand o sa mori…
Dar bancul cu cei trei absolventi ai scolii de spionaj care dau testul final, il stiti?Pe scurt, primesc o arma si ordinul sa intre intr-o incapere unde pe un scaun se afla o persoana care trebuie omorata.Intra primul, o gaseste pe nevasta-sa, iese in lacrimi ca nu poate s-o omoare, al doilea la fel, vine si randul tipei. Inauntru, sotul.Balamuc, strigate, ce sa mai. Iese aia si zice: a trebui sa-l omor cu scaunul, mi-ati dat o arma fara munitie!!!
Ce bine a căzut subiectul de azi…. pe lângă faptul că aflu care e fariseu, care e Războinicul Luminii stinse, știe cineva cu ce se servește untul de arahide? Mersi!
@Gigi,
Mai multe variante: pe pâine – prăjită sau ne-, pe biscuiți, pe gofre. E tare bun 🙂
uns pe paine prăjită și cu niște dulceață peste….mmmm..
Aha @LauraG. Tre’ să ajung pe lângă Didina, că pe acolo găsesc gofre la 79 cenți 8 bucăți!
@Andreea, sau un pic de miere.
@Gigi, în Ro, la Lidl, găsești la 79 cenți 12 bucăți!
Glumă random: if cats could text us, they wouldn’t!
În varianta „cu copii” m-aș fi sacrificat eu, că mi-e frică de ei, lor de mine, și cred că ne-ar mănca câinii pe toți trei dacă nu ar fi soția. Da’ nu-s prea sigur, fiindcă sunt destul de egoist de fel.
În varianta fără – clar nu m-aș sacrifica. Și nu cred că există cineva care s-o facă, oricât de puternică ar fi iubirea. Cum am zis mai sus, sunt egoist.
În realitate – eu, nefiind nici luptător de gherilă, nici viteaz și neînfricat, neluând contact cu nici o armă, nici de partea greșită, nici de partea corectă a ei (cu excepția lanțului și bâtei), fiind și cam emotiv din fire (mă înroșesc când vorbesc în public), având mâinile mici și delicate, pielea albă și fină și ceva afecțiuni la ficat și colecist, având o fobie față de ace și sânge (leșin des), probabil că n-aș mai ajunge la momentul alegerii, ci aș muri de groază cu mult înainte.
Comentariu beton!15
Boss, aș alege s-o mierlesc eu. Oricum șansele ar fi destul de mari și dacă aș trăi după o asemenea experiență nu aș mai fi nimic altceva decât o carcasă umblătoare. Prefer să mor stupid dar onorabil decât să trăiesc ca un vierme toată viața.
De la tastatură, pot să zic că sunt pe Lună…ce naiba?
Atât pot zice despre postarea de azi, citez: ” Fără îndoială, cel mai tare banc din ultimii ani”…(M.V., făcător de blog și, ocazional, scriitor de SF)
A, da, și: „Trăiască teroriștii care stârnesc dragostea adevărată!! De trei ori Ura!!”
Da.
Cum nu am avut noroc niciodată la tragerile la sorți, am decis să-i ajut pe teroriștii lu’ @Mihai și le-am facut eu treaba. Norocul ți-l faci cu mâna ta zicea o vorbă…
Acum raportul femei/bărbați rămas 6,99:1.
ps:măcar nu a suferit, că am văzut că eram cam tocite cuțitele, gloanțele le țineau în cutii mizerabile…risc mare de vreo infecție…
@…..zis și fey
și ce îți mai faci cu mâna ta? Hai nu sta sfios, spune-ne!
I-aș dona orice din mine sau de pe mine, dar viața nu mi-aș da-o.
Nici pe el nu l-aș lăsa să moară pentru mine, deși sper ca n-ar face-o!
Tocmai l-am sunat pe barbatu-meu sa il intreb ce ar face. Dupa cateva momente de liniste am spus amandoi in acelasi timp: mai bine ne-am sinucide impreuna…
Nu stiu cum as putea sa imi iert nici alegerea mea in defavoarea lui si nici a lui in favoarea mea.
Aș alege să mor eu. Așa sunt eu de fel, mai găină. Dacă mă întâlnesc cu ursul, mă întind pe jos și mă prefac moartă pentru că oricum ursul aleargă mai repede decât mine și în final tot în ghearele lui ajung; dacă mă prinde tsunami pe undeva, mă las plutind, nu m-aș chinui să mă salvez doar dacă am mai mult de 80% șanse de reușită, altfel prefer să îmi scurtez chinul și să mor mai repede; dacă mă rătăcesc în junglă și am epuizat toate opțiunile de salvare, prefer să mă întind la rădăcina unui pom și să aștept să mor nu să lupt și să beau apă contaminată sau să mănânc scoarță de copac sau hoituri de animale și să lupt pentru viața mea ca în final să mor oricum sfâțiată de vreun animal sau de vreo bacterie.
La fel și în cazul cu teroriștii, prefer să mor eu decât să trăiesc toată viața cu așa ceva întipărit în memorie, cu o astfel de tragedie prin care persoana iubită moare în fața mea când eu am avut posibilitatea să îl salvez și nu am făcut-o. Aș fi mentally damaged toată viața. Nu neapărat din romantism & shit, aș face la fel pentru orice persoană de suflet. Când a murit mama mi-am spus că prefer să fiu eu cea care moare decât să îmi mai moară cineva drag să sufăr în halul ăla.
As vrea sa fiu capabilă azi sa o dau in bascalie macar putin,dar nu pot…pentru ca am vazut victime nemilitare ale unor situatii similare( din tari unde sunt lupte in ultimii ani) si povestile lor nu mai lasa spatiu imaginatiei mele. In mintea mea sunt fețele lor cand imi povesteau despre ce au simtit cand a cazut prima bomba in zona (cateva case mai incolo de a lor), despre reactia spontana cand au fugit „in familie” tinandu-se de mână si adapostindu-se pe sub ruine(nici nu stiau de ce fugeau, stiau doar ca trebuie sa se salveze cumva),dar vad si linistea chipurilor lor cand au aflat ca sunt intr-un spital in europa(un drum cu peripetii spre o casa nestiuta). Acesti pacienti mi-au demonstrat ca exista un pattern pentru stresul post-traumatic, dar ca influenta fiecarei experiențe asupra singurului individ e unica. Daca ar fi sa ne luam dupa cazurile reale cu răpiri, schema de azi nu prea e aplicabila(ba…imi vine in cap cazul a 2 americani eliberati dupa cativa ani, timp in care au avut si niste copii ?, dar cine stie pe unde era iubirea la cei 2)…oricum procesele psihologice care se dezvolta in conditii de stres sunt destul de complexe.
Pentru ca ieri ,pe aici, pe la mine, era ziua Taților? mai bine va zic :La mulți ani si sanatate si sa va bucurati de copii! (mai mici sau mai mari)ca sa termin intr-o nota pozitivă
1. Scoatem copiii din ecuatie
2. Categoric mi as dori sa traiesc, daaaaarrr….Faza e ca ma gandesc ca e mai nasol sa traiesti cu asta toata viata decat sa mori. Probabil ca oricum m as sinucide dupa, doar gandindu ma cum a murit el pentru mine. Deci nu stiu.
Îţi place sau nu:
0 
0
Mi-am lăsat răgazul celor 24 ore și mi se pare chinuitoare tema asta….
Mă pot gândi la situația descrisă și aș vrea să cred că pot să aleg să mor eu. Să mor eu în locul unui EL pe care l-am așteptat o viață și nu vreau să mă gândesc cum ar fi să-l pierd iar.
Și mă chinuie teribil gândul că dacă aș fi pusă în realitate în situația asta poate că n-aș alege așa. Poate că instinctul de supraviețuire m-ar salva și aș trăi doar ca să mor apoi încet fără EL.
Îţi place sau nu:
0 
0
Am ajuns destul de tarziu pe aici, mult dupa inchiderea editiei, dar daca stau sa ma gandesc, uneori iti zici ca e mai usor sa alegi sa mori intr-o clipa, decat iti este sa stai 60 de ani langa aceeasi persoana, incercand sa o iubesti zi de zi, unde iubire (mai) inseamna si sa te duci la serviciu si cand n-ai chef, ca altfel stai dreak un santz, sa strangi masa dupa ce mananci, ca amandoi sunteti la fel de obositi, sa inveti sa spui nu la ce iti placea si pe celalalt il obosea si multe, multe, multe alte kkt-uri din astea de genul 100 pe zi * 365 zile * 60 de ani faceti voi socoteala (si am zis cumva scutece sau 2 ore pe zi scoala copilului?).
Deci da, uneori e mai simplu sa „iubesti” „DECAT” o clipa – dar e aia vreun mare semn de iubire?
In cunostinta de cauza (avand in vedere chiar si articolul ce l-a precedat pe acesta), pot spune cu mana pe inima ca intrebarea nu e demna de un blog cu o asemenea anvergura.
Si inca ceva, ca mi-a sarit acum in neuronul stingher … si daca ar fi sa intri in jocul acestei intrebari low level, alegi clar sa traiesti frate, ca e iadul mai mare sa ramai singur pe pamant, cu amintirea mortii persoanei dragi, si intr-un asemenea fel. E chestie de logica, mai ales la atei: moartea doare o singura data, viata doare in fiecare clipa. Gie …
daca e reala povestea ,ma ofer (sacrific) eu , si rezolvam problema f. simplu, jur ca aceasta nu e o gluma. 0742493089
ps. din motive personale o fac.
@d.r., șerif, ești bine? Zic să suni pe cineva apropiat să te ajute sau ceva. Și nu fac mișto. Ia legătura cu cineva în care ai încredere și stia de vorbă ca să te ajute.