Mă distrează teribil cum prezenţa unui copil într-o cameră plină de adulţi impune automat reguli de folosire a limbajului. Şi mă amuză pentru că eu, personal, nu mi-am controlat niciodată cuvintele în prezenţa fie-mii. Şi să vezi ce, nu s-a întâmplat nimic, dar absolut nimic. Nu am auzit-o niciodată folosind vreun cuvânt nelalocul lui. Oi fi fost eu mai norocos sau cum?

Mno, de fapt voiam să zic că nu înţeleg absolut deloc motivaţia părinţilor care-şi feresc copiii să audă cuvinte “urâte”. Personal, mi se pare mult mai important să-i înveţi că nu au voie să le folosească. Dar să te uiţi reprobator la mine, pe motiv c-am scăpat un “să-mi bag p*la” sau un “f*tu-l în bot” şi să te strâmbi tot pe motiv că “aude copilul”, mi se pare absolut inutil.

Și voiam să știu ce-i mână în lupta asta disperată? Vor să amâne cât mai mult momentul în care vor fi întrebați cum se citește „tuf” invers sau cum? Pentru că de învăţat expresii licenţioase, cei mici vor învăţa încă din prima zi în care vor ieși din casă (dacă au ajuns la vârsta la care înțeleg cuvinte, evident). Ca să nu mai zic de momentul în care vor păși pe porțile școlii. Și-atunci nu mai bine iei tu copilul de-o aripă şi-i explici că “pula” (sau oricare altul de acelaşi gen) este un cuvânt pe care îl pot folosi doar oamenii mari? Şi faci asta cu prima ocazie când l-ai auzit folosindu-l, indiferent că are doi, trei sau cinci ani.

Ok, ok, îmi veţi spune că le intră pe o ureche şi le iese pe alta. Să admitem că, în ciuda explicaţiilor tale savante, lu’ ăla micu’ tot îi scapă o înjurătură când ți-era lumea mai dragă. Așa, și? Ce s-a întâmplat, se face gaură-n cer? E copil, în plm, exact așa învață ce e bine și ce nu. I-a scăpat porumbelul? Bun, poate că e cel mai nimerit moment să-i explici încă o data că nu se face aşa ceva.

Ah, iar dacă o mai aud pe aia cu “lasă, mai bine să nu ştie, că poate îl scapă gura când suntem în public şi mă face de ruşine”, mă voi căca pe mine de râs. Te face de ruşine? În ce fel şi în faţa cui? O să bârfească lumea că fiu-tău/fie-ta a folosit cuvinte al căror înţeles nu-l ştie? Ok, şi? De ce te-ar interesa asta? Serios, dacă nu eşti în mijlocul unei recepţii la Ateneu, unde fie-ta scăpată la microfon urează un dulce “futu-vă în gulă” tuturor celor prezenți, eu zic că n-ai de ce să-ţi faci probleme. Copiii sunt inteligenţi şi vor înţelege întotdeauna ce vrei de  la ei. Cu condiţia să le explici. Altfel…

Mdeci, ce e mai important? Că ăla micu ştie toate cuvintele licenţioase din limba română (şi practic ar putea să înjure patruşcinci de minute fără să se repete) sau că, deşi le cunoaşte, nu le foloseşte? Aş vrea sa vă ştiu părerea, indiferent dacă sunteţi parinţi sau nu, la un moment dat tot veţi fi (ăăă, cel puțin așa cred).

mihai_vasilescu_copil_expresii_licentioase