Am așteptat să treacă valul de fierbințeală declanșat de întâmplarea dementă de la metrou ca să-mi las și eu cei doi cenți aici. Pentru că am văzut valuri de indignare spumegândă pe motiv că de ce n-a intervenit nimeni și de ce n-a reținut-o nimeni pe femeia care a împins. Pe scurt, că de ce nu mai există spirit civic?

Știți, există o vorbă din strămoși care spune că „peștele de la cap se-mpute”. Iar în societatea asta în care trăim, capul peștelui s-a împuțit de ceva vreme. S-a împuțit încă de când suntem conduși de o șleahtă de impostori care ne-au lăsat să ne descurcăm pe cont propriu. Adică de niște decenii bune. E acolo, împuțit, miroase ca dracu’, dar noi ne prefacem că nu știm de unde vine mirosul.

Poate vă întrebați ce legătură are asta cu ce s-a întâmplat la metrou. Păi are, are pentru că spiritul civic se educă, nu te naști cu el. Și cum se educă spiritul civic? Păi, se cultivă în societatea în care trăiești, societate care face în așa fel încât să ți-l dezvolte și să te facă să fii conștient de el și să-ți pese și de cei din jurul tău. Cum se întâmplă treaba asta în România noastră dragă? Păi, nu se întâmplă. Aici încă de la naștere trebuie să fii conștient că ești pe cont propriu. Tu pentru tine și-atât. Prin urmare, dacă vă imaginați că cetățenii din țara unde ești pe cont propriu vor interveni vreodată pentru un alt cetățean din aceeași țară, well, atunci sunteți într-o mare eroare.

Da, știu, la nivel individual toți suntem grozavi, toți am fi făcut și-am fi dres dacă am fi fost noi acolo, uitând că și la locul faptei au fost tot niște „noi” ca noi. Doar că spiritul civic se manifestă la nivel de grup. Iar la nivel de grup suntem doar o masă amorfă și amorțită care trăiește în așteptarea zilei de mâine. Fără reflexe, fără speranțe, fără nimic, doar cu priviri goale. De ce? Tocmai pentru că am înţeles de mult că suntem pe cont propriu și că la o adică nu te ajută nimeni

Nu credeți? Faceți un efort de memorie și încercaţi să vă amintiţi când v-a ajutat total dezinteresat cineva, o persoană complet necunoscută, ultima oară. Acum extindeţi exercițiul de imaginaţie spre autoritățile statului român. Când v-au ajutat cu ceva ultima oară?

Așa că înainte să-i învinuim pe cei care au fost pe peron și n-au intervenit, cred c-ar trebui să-i învinuim pe cei care ne-au adus în halul ăsta. În halul în care nu ne mai pasă de nimeni și nimic în afară de noi înșine. Să-i învinuim pe toți cei care au fost, sunt și vor fi capul care împute acest pește numit România.

mihai_vasilescu_romania