O dată la câteva zile citesc pe Facebook câte o postare deosebită despre vreun șofer de taxi care face macar una dintre următoarele chestii cool:

– Ascultă muzică clasică (ceva la alegere între Verdi, Bach și Mozart);

– Filozofează pe tema apariției vieții pe Pământ și are păreri bine documentate despre Bossonul Higgs;

– Coboară de la volan și ajută o bătrânică să treacă strada. După care, în timp ce se întoarce spre mașină, ajută și o gravidă să nască. Mută de admirație și recunoștință, proaspăta mămică promite să-și boteze copilul “Logan”, chiar dacă e fată Și să-l îmbrace până la optișpe ani doar în galben.

– Nu numai că nu vrea niciun ban pe cursă și s-ar simți profund jignit dacă ar fi plătit, dar oprește mașina lângă prima florărie și cumpără un buchet uriaș de trandafiri roșii pentru pasagera din spate, rămasă în stare de șoc;

– Folosește în conversație termeni precum “diseminare antagonică” și pe scaunul din dreapta are un volum de Jung, mega răsfoit, cu pasaje subliniate cu markerul. Poate să susțină, cu citate și argumente, de ce Eminescu este un poet futil;

– Între două semafoare pe roșu rezolvă mental integrale și ecuații matematice de gradul cinci, iar în portbagaj, lângă instalația de gpl, are un perpetuum mobile inventat de el și două picturi în maniera lui Dali pe care le-a executat scurt în timp ce aștepta, la vulcanizare, să-și schimbe cauciucurile de vară.

– În tinerețe l-a cunoscut pe Neagu Djuvara (o cursă la aeroport, de unde a fost nevoit să se întoarcă “pe gol”, dar n-a pus la inimă) căruia i-a explicat cum stă treaba cu viața și filozofia. De-atunci au rămas prieteni și se vizitează, cu familiile, în fiecare duminică. Mai mult, ușor îl bănuiește pe Djuvara că de la el se inspiră;

– Nu numai că nu folosește telefonul mobil, dar când îl sună Limbă, tovarăsul lui ăl mai bun, să-i spună că pe Mihai Bravu au apărut “prospături”, i-o taie reverențios: “Domnule Limbă, am să vă rog să nu mai folosiți un astfel de limbaj. Vă sun eu puțin mai târziu, acum am un pasager în mașină”. Și-i închide;

Ce voiam să-ntreb. Bă, norocoșilor, unde dați frate de ei? Că eu cea mai cultă frază pe care am reușit s-o scot de la un taximetist a fost:

– Bosulică, zi merci că nu te bat, ‘re-ați ai dreacului cu șpaga voastră dă doi lei!

mihai_vasilescu_taximetrist

sursa foto – Cătălin Abagiu