Când eram mititel, abia aşteptam să vină sfârşitul lui decembrie, cu mirosul lui de brad, coji de portocale şi zăpadă. Sfârşitul, înţelegeţi? Nu începutul lui octombrie, nu jumătatea lui noiembrie, nu, frate, strict sfârşitul lui decembrie. Pentru că abia atunci simţeam cu adevarat ca a venit Crăciunul. Mă rog, treaba cu cojile de portocale era relativă, că de la un moment dat nu prea mai aveai de unde, da’ zic așa ca idee.

Dar chestia asta care se întâmplă azi, nevoia asta de a împinge imaginea acestei sărbători cât mai spre lunile octombrie-noiembrie a devenit de-a dreptul stresantă. Personal, am rămas cu gura căscată acum vreo două săptămâni când deja am văzut în supermarket primii moși crăciuni și stivele de bomboane de pom pe rafturi. Iar afară era soare de stat la terasă și eu o ardeam la mânecă scurtă. Sinistru, vă spun.

Bun, înţeleg că toţi producătorii şi advertiserii vor să genereze nevoia de consum cât mai devreme, să bage fraieru’ mâna în buzunar şi să cumpere “cele cuvenite” pentru Crăciun cât mai devreme posibil. Pentru că de ce să nu-i iei bizonului banii încă din octombrie, dacă pune botul şi dacă se poate? Dar, zău, în ritmul ăsta vom ajunge să facem cumpărăturile pentru Crăciun de pe la sfârşitul lui august. Vom fi încă pe plajă când se vor auzi pentru prima oară jingălbelşii sunând. Şi e straniu, pe cuvânt, pentru că se duce naibii tot farmecul. Parcă uşor-uşor, în loc de bucurie, devine o obligaţie. Tare mi-e să nu se transforme într-o corvoadă până la urmă. Şi zău dacă nu e păcat.

Ah, și dacă tot am deschis subiectul, mai am o nedumerire. De unde moda asta tămpită să împodobeşti bradul încă de la începutul lui decembrie? Chiar de pe întâi, dacă se poate. Nu, serios, nici asta nu vi se pare frustrant? Ştiu, aveţi copii şi înţeleg perfect că la presiunea sau la dorinţa lor se face bradul aşa de devreme. Sau nici măcar, poate doar vreţi să le faceţi o bucurie şi nu mai aveţi răbdare. Dar cu atât mai mult mi se pare frustrant. Pentru că toata treaba asta, care ar trebui să aducă a magie, se diluează îngrozitor de mult. Ştiţi cu ce îmi seamnă mie? Cu black friday-urile astea care durează câte o lună (no joke, Altex mai are puțin și-o să aibă black friday de un trimestru). Cine naiba se mai bucură de aşa ceva? Unde mai e de a vâna produse cu preț beton, unde mai e adrenalina?

Cam la fel văd lucrurile şi cu bradul ăsta împodobit cu aproape o lună mai devreme. Unde mai e emoţia, unde mai e magia, unde mai e senzaţia aia de aşteptare înfrigurată a unui lucru mişto, când tu vii de la şcoală sau de la grădiniţă şi te împiedici de trei ori pe zi de pomul ăla prin casă? Păi atunci de ce să nu-l facem chiar din septembrie, de pe 15, când începe şcoala? Măcar le mai îndulceşte tristeţea săracilor copii.

Mno, de-aia am vrut să zic: fie-vă, bă, milă şi daţi-ne Crăciunul înapoi!

P.S. Râdem, glumim, dar aş reglementa prin lege difuzarea reclamelor cu tematică specifică sărbătorilor de iarnă, vânzarea brazilor și a produselor conexe. Pe toate le-aş permite abia după 15 decembrie. Şi sunt convins că aşa aș salva măcar parțial spiritul celei mai mișto sărbători a anului. Da’ n-ai cu cine, dom’le.

mihai_vasilescu_craciun