Certurile și diferendele referitoare la religie, la familie tradițională, la politică, la veganism, la grași sau la eutanasierea câinilor sunt apă de ploaie atâta vreme cât pe internet poți să întâlnești indivizi care n-o suportă pe madam Firea, dar nu pentru că nu e în stare de nimic, ci pentru că-s ferm convinși că duamna primar este un reptilian sub acoperire. Și ăsta e doar așa, un exemplu minor. De-aia ziceam să vă las mai jos cele patru tipuri de concetățeni care la o primă vedere par sănătoși la căpuț, dar care vă vor surprinde când vă e lumea mai dragă.

Românii care cred că Pământul este plat. Știu, o să râdeți și-o să-mi spuneți că ăștia nu există cu adevărat sunt doar la nivel de zvon. Well, o să vă contrazic. Am (mă rog, aveam) un prieten foarte bun care era absolut convins de chestia asta. Și nu doar ca să mă enerveze pe mine. Omul pur și simplu studiase „fenomenul” (dați un search pe google după „Pământul este plat”, o să vă speriați) și în cele din urmă s-a convins că da, Pământul chiar e plat. Practic stăm pe o farfurie imensă acoperită cu un clopot de gheață și suntem doar niște șoricei pe care-i manevrează EI. Nu mă întrebați care „EI”, amănuntul ăsta este lipsit de importanță în fața oricărui cetățean serios care crede că Pământul este plat.

Românii care cred că dacii liberi sunt întemeietorii lumii moderne și în general miezul din dodoașca universală. P-ăștia nu știu de unde să-i apuc. Serios, chiar sunt curios în ce moment al vieții lor se trezesc dimineața și se dau jos din pat convinși fiind că dacii (acești traci extraordinar de viteji care se războiau mai mult cu vița de vie) aveau niște excavatoare micuțe cu care săpau tunele pe sub Bucegi, de la Sarmizegetusa până pe plajă la Mamaia, cu trei benzi pe sens. Lucru care n-ar fi neapărat rău dacă ne găndim cât am așteptat după pârlita asta de Autostrada Soarelui. Treaba se împute abia când dai de câte unu care ține musai să-ți demonstreze că Atlantida s-a scufundat într-o seară când s-a încordat Burebista mai tare. Înainte să ardă viile, desigur.

Românii care cred că medicina alopată (adică asta care presupune mersul la doctor, rețete, operații etc) și big-pharma sunt un complot mondial a cărui unică menire e să-i omoare pe ei. Ăștia sunt de două feluri. Cei care cred asta doar la nivel teoretic, dar mai bagă din când în când câte un paractetamol sau triferment. Și cei fanatici, adică cei care țin morțiș să demonstreze că au dreptate și medicina modernă vrea să ne extermine, uneori chiar cu pretul înmormântării vreunui membru al familiei. Victime colaterale, csf, ncsf.

Și, da, și ăștia există. Acum niște ani buni am cunoscut o familie din asta extremisto-fanatică, familie care era anti tot ce înseamnă medicină modernă. Aveau doi copii. Ghinonul naibii, unul dintre ei răcise și-i curgea nasul urât de tot. De vreo două luni așa. Vă dau cuvântul meu că ăla micu’ făcuse șanțuri între nas și buza de sus de la râurile de muci care se scurgeau pe acolo, dar mă-sa nici nu voia să audă de vreun medicament de sinteză. Îl trata cu zeamă de ferigă virgină și polen de albine crescute în libertate sau ceva. Încă mai sper că a supraviețuit. Scuze, că AU supraviețuit.

Totuși, știința n-a dovedit cum reacționează fanaticii în momentul în care, să zicem, și-ar tăia accidental piciorul cu o drujbă. Teoria spune c-ar trebi să se repeadă la bucătărie și să toarne repede o mămăligă vârtoasă pe care s-o aplice peste ciotul sângerând. Dar practica ne arată că nu știu cum să sune mai repede la Salvare. Da, da, din aia care vine cu un medic alopat.

Românii care umblă cu chakrele la vedere. Sincer să fiu, nu prea am dat de români, ci mai mult de românce convinse că există un fel de bețișoare de urechi (spirituale, desigur) cu ajutorul cărora din timp în timp îți cureți chakrele ca să nu umbi cu ele murdare pe stradă. Și asta n-ar fi din cale-afară de deranjant, până la urmă e treaba fiecăruia cum și cu ce își desfundă chakrele, chestia e că uneori și le curăță atât de adânc că-și ating și creierul. Ei bine, din momentul ăla vor vorbi/scrie numai în citate motivaționale despre regăsirea sinelui și puterea mobilizatoare a gândului. Abia de-aici încolo devine un calvar să-i spui unuia din ăsta că aberează voios. Pur și simplu nu va înțelege ce vrei de la el.

Bun, lista e deschisă, dacă e să fi uitat ceva.