Bătrânii sunt încăpăţânaţi sau proști?

Hahahaha . Vasilescule esti bătrân dacă ai ajuns să nu mai înțelegi atașamentul oamenilor de lucrurile și mai ales de rezultatele muncii/chinurilor lor. Să fie oare simțul exacerbat al proprietății la români? Lasă-ne blogul că îți dăm plicul ?… cu felicitări…

Pentru unii e greu să facă schimbări. Odată cu vârsta devine și mai greu.
După ce le pleacă copiii, le mor prietenii, singurul lucru de care se pot agăța, care nu se schimbă, pe care îl cunosc de-o viață e apartamentul ăla.

Eu cred că nu sunt proști. Sunt încăpățânați, da, dar mai ales sunt speriați de schimbare. Apartamentul ăla e oaza lor de siguranță, sau suma amintirilor. Toate lucrurile sunt la locul lor, îi cunosc zgomotele noaptea. În plus, ce să facă cu banii? Nu cred că este în tipicul român ca pensionarii să se ducă să cutreiere lumea, că nu au altceva mai bun de făcut la pensie.

P.S: experiență personală: i-am renovat complet apartamentul bunicii, acum câțiva ani. Nici până în ziua de azi nu mi-a iertat că șifonierul ei din anii ’60 a „dispărut”, că era al ei, deși chiar nu mai putea fi folosit. Cel nou e ”meh, două scânduri”…

Unu. Bătrânii de azi sunt tinerii comuniști de până-n ’89. Așa au fost învățați: vecinii sunt a doua familie. Participau împreună la toate evenimentele din familiile lor. Se știu între ei cu bune și rele. Zahărul ăla împrumutat într-o ceșcuță de cafea a legat prietenii pe viață. Eu m-aș muta și mâine. Dar știi de ce? Pentru că atașamentul meu față de vecini și de ‘locul meu”este zero.
Doi. Lăsatul la copii este meteahna noastră. Noi, copiii comuniștilor, n-am fost învățați să ne trăim viața. Decât prin copiii noștri. Perpetuăm starea asta între generații. Nu știu dacă e bine sau rău, dar și eu am sentimentul că dacă-i las copilului meu ceva, viața lui va fi mai usoară. Măcar dintr-un punct de vedere. Și chiar fac lucruri pentru asta.

Eu m-am mutat de pe acum la tara ca sa fiu sigur ca mai apuc 🙂 .In ceea ce priveste pensia nu imi fac probleme, daca ne uitam la rata mortalitatii nu cred ca incasez mai mult de 5 – 6 pensii .

Zilele trecute spălam geamurile. Am geamurile mai înalte decât mine. Atunci când am comandat geamurile termopan, m-au întrebat ăia dacă am măsurat bine și dacă nu vreau uși nu geamuri. În fine…
Acum încă mai pot să le spăl dar la 70 ani ce-o să fac? Copiii sunt amândoi la București. Ei vor să nu vând. În cazul ăsta ce spui?

Nu ma atasez de pereti/sifonier/tablouri, ci de oameni. Sunt foarte transanta cand e vorba de mutat, daca e musai, ma mut in 2 timpi si 3 miscari. Daca e nevoie sa las in urma obiecte, le las fara regrete. Am grija sa-mi pastrez obiecte mai mici si cu aceeasi insemnatate afectiva. Adica, in loc sa pastrez „patul unde-a murit nevasta-mea”, ii pastrez rochia de mireasa sau sticla ei de parfum etc.
Daca as fi o batrana singura sau ai carei copii/nepoti sunt departe, as face schema cu mutat in garsoniera, tocat banutii pe Strongbow si tort Nedelya.

Dacă e vorba de prostie, soacră-mea e dovada vie. S-a mutat acum 5 ani la țară lângă Ploiești și a lăsat apartament mare de 3 camere, gol și nici nu vroia să audă de închiriat, pe motiv că-l fură chiriașii……
Acum e dată în judecată de asociație pt că are o datorie imensă la întreținere, ea crezând că dacă nu stă nimeni nu trebuie să plătească întreținerea.
În concluzie, asta e prostia, restul poate să fie sentimentalism.

Ei doamne sfinte ! Cum sa se desparta de un apartament cand ai mei nu se pot desparti de sacii cu haine si incaltaminte de cand eram noi, cei trei frati, mici de tot. La o curatenie generala ne-am ambitionat si le-am dus la gunoi numai ca le-am regasit aranjate frumos de unde le-am luat. – Lasa dragii tati ca doamne ce bine vor prinde copiilor vostri ! Culmea ca au uitat sau au crezut ca inca sunt interzisi, de o punga cu cocosei de aur ascunsa sub stresina casei. Le-am renovat casa, baie, saltele/ nu de paie sau panusi/ sobe noi de teracota etc. Comentariile lor – noa gandesti ca tot mai bune erau celelalte- sa ne facem treaba mare in casa este rusinos – sobele cu gaz fac mancarea sa nu aiba gust – culoarea casei este prea alba / era mai fain un mieru / – apa de la chiuveta este lalaie – gresia o sa ne rupa picioarele – amu parca nu mai stam la tara ci la oras. Si tot asa de cate ori ne intalnim. Si tu vrei sa-si vanda apartamentul sau casele ? Feri-ta cel de sus de asemenea gand, ptiu, ptiu !!!

Stai (ne)linistit, Mihai! Si altii ne vor judeca si corecta pe noi cand va fi sa vie batranetea. Posibil sa ne faca reprosurile inverse…

Cand si daca voi ajunge la varsta asta tot discutata mi-ar placea sa stau undeva aproape de copiii mei, nu conteaza daca va fi o camera sau mai multe, nu cred ca un anumit spatiu m-ar face mai fericita…mi-ar placea sa imi vad copiii si nepotii, sa fie aproape de mine dar in nici un caz in aceeasi locuinta…si mi-ar placea sa fiu sanatoasa, sa nu am foarte multe boli cronice.Dar nu pot sa ii judec pe batrani, in ultima perioada toata lumea ii judeca , ca sunt comunisti, ca ii dor toate dar devin sprinteni cand urca un autobuz si vaneaza un loc liber,ca devin mofturosi,ca miros urat din nus ce motive, ca sunt tafnosi si ca nu isi fac un update la viata , la comportament, la toate…sincer, ma sperie faptul ca ma indrept spre acolo si imi spun mereu ,,sa nu uit sa nu fac si eu la fel, sa nu uit ca nu trebuie sa imi chinui copiii cu cerinte, sa nu uit ca sambata cand imi doresc sa vorbesc cu copiii/nepotii astia vor sa doarma ca deh, e wekend, sa nu uit…DAR DACA O SA UIT? Daca maine o sa fiu o alta care nu mai poate gandi ca eu cea de azi, daca nu voi putea evada din bula mea, ha?

Planul este frumos numai ca punerea in practica este extrem de dificila. Compara, pentru aceiasi zona, preturile la garsoniere si apartamente de 2 camere cu cele la apartamente de 3-4 camere. Diferenta abia daca merita deranjul. Nici vorba de castig. Iar problema accesului la piete/magazine/spitale/farmacii este mult subestimat (da, e o problema imensa pentru batrani). In plus, de la o vrasta chiar nu te mai adaptezi nicaieri, nu mai legi relatii (nu zic prietenie, dar cunostinte … cu care sa mai schimbi o vorba alta…). Asa ca mutatul intr-o zona mai „linistita” iese din calcul complet. Batranetile sunt foarte grele. Au probleme adultii de 40-50 ani cu schimbarile, darami-te unii trecuti de 70 de ani. Parerea mea este ca, intradevar, esti exagerat bine cu usurinta punerii in practica a unui astfel de plan. Chiar si in cazul in care respectivii au copii care sa se ocupe de tranzactii si presupunand ca sunt niste batranei cu mintea inca tanara.

tu pui problema ok din punctul tau de vedere. din puntul de vedere al uni batran, gresesti.
cand ai 70-80 de ani nu-ti mai arde de dus sa vizitezi lumea. da, acum merge, cat esti tanar. apoi, incet incet ti se face lehamite sa te duci pana la frate-tu in constanta, daramite sa mergi in franta, iran sau insula pastelui.
deci plimbatul pe bani nu-i o solutie pentru majoritatea dintre ei. desigur sunt unii cafe fac exact asta, pe principil mai bine mai tarziu decat niciodata.
multi nu stiu cui vor lasa casa. o lasa aceluia care are grija de el la batranete. c-o fi nepotul sau vecina. de aia tin casa si n-o dau.
plus ca dupa 30j de ani de stat in casa aia, unde sa te mai muti la batranete „din casa ta”.
nu sunt nici prosti nici egoisti. pur si simplu asa s-au obisnuit si nu ar trebui blamati pt. asta.
privind din exterior, cu minte de tineri, e usor sa ne dam cu parerea. dupa aia, la batranete, vom gandi aproape la fel

Din ciclul,,Am întălnit și bătrâni psihopați”astăzi episodul ,,Ca tata nu -i nimeni”.Nici nu se pune problema să plece,evental le face zile fripte la alții să se mute.În anii 80 cănd ne-am mutat ,blocul nou construit,apartamente de trei camere mari spațioase.Toți vecinii se cunosc între ei ,bătrănul e preșdintele asociației.Genul ăla de securist care trebuie să știe tot ce mișcă pe stradă.Un vecin si-a scos apartamentul la vânzare,etajul 1 la un preț foarte bun,se muta definitiv în Germania la fiul său.L-am întrebat pe bătrânu de ce nu vinde ,ei stând la 4 și îl ia pe asta de la 1 sau să facă un schimb și rămâne și cu bani ,o să le fie mai ușor odată cu vârsta.,,Eu nu fac afaceri cu bozgori”.Un alt apartament a fost a fost cumpărat de o familie din Sibiu cu doi copii mici.Atâtea zile fripte le-a făcut ,că e zgomot,că trântesc ușile ,că parchează nu știu cum,că au ajuns săracii să plătească taxă de protecție:de câte ori merg la Sibiu,îi aduc vin ,țuică,brânză ,ouă.Toată ziua stä în grădina din fața blocului ,sapă,taie copaci,,plantează ,mută bolovani ,cioplește și urmăreste tot ce mișcă.Și hrânește toate mâtzele din cartier.Mută-l dacă poți de pe domeniul lui.A reușit inclusiv ca strada care trece prin fața blocului să devină cu sens unic.Atâta i-a bătut la cap pe aia de la Urbanism(adevărul că are relații peste tot,boșorogul)pâna au venit aia cu semne și panouri și au schimbat sensu.Ar ma fi multe de povestit ,cum de exemplu l-a mâncat în fund să taie crengile groase și uscate de la un nuc și crengoiul a picat exact pe un Audi A6 al unui vecin care tocmai îl scosese la vânzare.Bine creanga am tăiat-o eu la indicatiile lui,,taie mă liniștit acolo că nu e problemă,prind eu creanga!!”

Daca batranii s-ar atasa doar de case si locuri treaca mearga.
Dar cand se ataseaza de un sistem politic de o seama cu ei…pe principiul „stiu ca ne pacaliti si ca nu o sa mariti pensiile dar eu va votez ca m-am obisnuit cu voi”…imi creste tensiunea….Scuze daca ce am scris are iz politic.