Vreau să las și eu treaba asta aici ca să nu mai fiu nevoit s-o explic (degeaba, de altfel) iar și iar, la nesfârșit. În toți cei aproape cinci ani de când ființează acest blog, unul dintre cele mai frecvente reproșuri pe care le primesc este exact ăsta: “bă, tu scrii pentru trafic!”

Pe lângă că mă pufnește râsul de câte ori îl aud, pe lângă că eu nu cred că există vreo “rețetă” miraculoasă pentru trafic (alta în afară de muncă, desigur), știți în ce fel mi se pare mie acuzația asta? Fix ca și cum te-ai duce la un cântăreț și i-ai spune: “Pe mine nu mă duci, tu vrei să cânți pentru cât mai mult public”. Sau ca și cum te-ai uita chiorâș la patronul unei cârciumi pline și te-ai stropși la el: “Coaie, crezi că nu m-am prins? Vrei să ai cât mai mulți clienți”. Sau ca și cum te-ai duce la un publicitar și i-ai atrage atenția că nu e frumos ce face, că și-a propus deliberat să lanseze o campanie care să atingă o grămadă de oameni din traget-ul produsului pe care vrea să-l vândă. Păi e frumos așa? Dăăă.

Parțial, pot înțelege când acest gen de reproș vine din partea lui Gheorghe de pe stradă, din partea unor oameni care n-au nimic în comun cu publishing-ul și care cu greu își pot opri scuipatul care le curge din gură. Dar nu-l pot înțelege când vine de la oameni care știu (sau ar trebui să știe) cu ce se mănâncă treaba asta cu scrisul “pentru trafic”.

Pentru că da, inclusiv unul dintre marii guru ai online-ului (personal nu înțeleg de ce e guru și nici ce-l certifică pentru chestia asta) mi-a spus, în momentul în care ne-am cunoscut, citez cu exactitate: “Nu-mi place de tine, scrii pentru trafic”. Rețineți, era exact momentul în care dădeam mâna pentru prima oară (și ultima, între noi fie vorba) și luam act unul de existența celuilalt în real life. Am regretat și încă mai regret că, fiind la un party, nu m-am îndurat să-i dau atunci pe loc singurul răspuns care mi-a venit în minte și pe care-l merita din plin:

– Da’ pentru cine plm ai vrea să scriu, pentru mă-ta?

Ah, să nu uit să fac o paranteză înainte să închei. Mă mai amuză strașnic și “publisherii” care cântă prohodul contentului scris. Iar eu cred că fac treaba asta doar pentru a se justifica față de ei înșiși și ele însele. Mno, e mult mai usor să te minți că moare contentul scris, decât să-ți asumi că lumea nu vrea să te citească și să te întrebi de ce. Pentru că, până una-alta, sunt convins că Andrei și Victor au dreptate, mai trebuie să curgă ceva apă pe Dâmbovița până n-o să mai vrea nimeni content scris.

Gata pentru azi. Acum mă duc să mă gândesc ce naiba să mai scriu pentru traficul de mâine.

P.S. Oare cum se face că de atâția ani există doar câteva bloguri/publicații cu trafic real, internetul fiind practic împărțit între ele și restul lumii? Te pomenești că și pe ele s-o scrie pentru trafic?