Am vorbit pe-aici despre obiceiurile enervante ale partenerilor de viață. Dar astea ar trebui să fie niște false probleme, rezolvabile extrem de ușor. Mă rog, ne place nouă să ne dăm cu fundul de pământ mai mult decât e cazul, dar când e vorba despre persoana cea mai apropiată, practic ai soluția la două vorbe distanță.

Adică ce te poate opri să nu-i repeți ăluia de lângă tine de cinci sute de ori, până-i intră cu forță în cap „ridică, bă, colacul la veceu când te piși, de câte ori să-ți mai spun?”. Sau ce te poate împiedica să te uiți drăgăstos la ea și să-i zici tandru în timp ce-ți dai costumul jos și te schimbi la loc în șortul decolorat de casă: „iubito, acum trei ore ai zis ca ești gata în cinci minute, nu mai mergem nicăieri”. Atât de simplu. Pâna la urmă ține doar de noi și se rezolvă problemele.

Dar ce te faci când nu poți să-i spui nimic ăluia care te enervează? Ce faci când ești în public lângă un necunoscut care te scoate din minți? Sau lângă cineva căruia nu-ți permiți să-i atragi atenția? Ha? Cum faci? Că ăluia nu mai poți să-i zici „dragule, nu mai lăsa pâinea pe masă că te trimit înapoi la mă-ta.”. Sau „iubire, ia-ți laba de pe cartofii mei prăjiți, ai zis ca nu vrei să mănânci când am comandat”.

La ce mă refer? Păi ia gândiți-vă de câte ori nu v-a enervat vreunul care cioflăia zgomotos gumă. Sau sorbea voios o ciorbiță de văcuță. Sau vreun cavaler care puțea a transpirație de-ți muta nasul din loc și lângă care ati fost nevoiți să stați de la o jumagate de oră în sus. Sau cocalarii care vorbesc tare la terasă. Sau foratul în nas după biluțe proaspete. Sau, sau, sau. Completați voi cu ce vă trece prin cap. Ei, cu ăștia cum procedezi?

Mno, în ceea ce mă privește, am trei chestii care mă scot din minți.

Unu. Telefoanele care suna la film sau la teatru. În timpul spectacolului, desigur, nu la pauză. Pot să număr pe degetele de la o singură mână dățile în care s-a întâmplat să nu sune nimic în timp ce eram la film sau la teatru.

Doi. Grașii care halesc în metrou sau, mă rog, în mijloacele de transport în comun. Boss, am văzut toți cât ești de bine făcut. Chiar trebuie să și semnalizezi?

Trei. Preferata mea, cea care mă poate face să mă dau liniștit cu capul de pereți sau să pot ucide cu sânge rece, fără nicio o urmă de remușcare: suptul dinților. Cu zgomot. Mi se ridică părul pe mâni și acum când scriu doar imaginându-mi sunetul ăla odios care-mi scoate sânge pe urechi.

Ei? Cum e? Aveți ceva care vă aduce în pragul de a va tăia venele mai ales pentru că sunteți în postura de a nu putea reacționa? Sau reacționați?

mihai_vasilescu_ros_unghii