Mă plimbam liniștit când, de nicăieri, au apărut niște animăluțe pe care le purta în picioare o domnișoară, dar „purta” era doar o chestie relativă. Sunt convins că blănoșii aveau propria lor viață și doar printr-o fericită întâmplare se deplasau în aceeași direcție cu domnișoara. Sau erau foarte bine dresați.

Oricum, pentru că păreau blânzi, am vrut să-i mângâi și să mă joc oleacă cu ei, să le fac „ghigi-ghigi-ghigi”, dar s-a uitat stăpâna cam urât la mine și-am renunțat. Pâna la urmă e de înțeles, nici mie nu-mi plăcea să-mi mângâie câinele toți necunoscuții.

Acum, ce voiam să întreb, dacă am pe-aici ceva specialiști veterinari, înainte să-mi iau și eu o pereche, m-ar interesa să mă documentez un pic ca să nu m-arunc așa cu capul înainte.

– De unde se achiziționează? Mă duc la orice pet-shop sau trebuie luați direct de la crescători?

– Pot să am încredere în crescătorii din România?

– Cu ce-i hrănești? Sunt pretențioși la mâncare sau scapi cu bobițe și apă?

– Dacă-i lași singur în casă rod mobila sau fac pipi pe canapea?

– Lasă păr mult?

– Sunt agresivii cu copiii?

– Dar cu pisicile?

– Se înmulțesc în captivitate? Și dacă da, cum? Fac pui vii sau depun ouă? Nu de alta, dar ar fi drăguț să vii acasă și să sară pe tine o grămadă de șlăpuți din ăștia blănoși. Parcă-i văd colcăindu-mi printre picioare când mă uit la meci.

– Și nu în ultimul rând cam cât trăiesc? Că e nasol să te desparți de ei după ce te-ai atașat și au devenit adevărați membri ai familei.

Rog seriozitate când răspundeți.

sursa foto