Cei mai mulți sunt tot timpul în preajma noastră și unii dintre ei chiar par niște oameni normali ca toți ceilalți. Până într-o zi când unul va ridica privirea din calculator și te va întreaba exact când ai intrat în încăpere, folosind un ton neutru și degajat: ai venit?

Tot el va rămâne absolut supefiat dacă-i răspunzi că ești mândru de spiritul lui de observație, de inteligența-i sclipitoare și că nu-ți explici cum naiba și-a dat seama așa dintr-o privire că într-adevăr ai venit.

Ești la un party pe care-l așteptai de ce ceva vreme, party unde îți dorești la maxim să dai bine în peisaj, dar ghinion, tocmai ai reușit să-ți torni cu real succes o jumătate de pahar de vin roșu ca sângele voinicului pe cămașa aia mișto. Iar acum doar asiști neputincios cum se întinde pata sângerie pe jumătate de piept ca o epidemie de gripă aviară scăpată de sub control. Nici n-ai terminat bine înjuraturile la adresa tuturor sfinților și strămoșilor celor care au inventat paharele cu picior înalt, strugurii și vinul roșu, că unul dintre ei se va uita scrutător la tine și apoi va formula sec: auzi, vezi că te-ai pătat pe piept.

Să moară mă-ta! Serios? Ce noroc am avut cu tine. Dacă n-ai fi existat, n-aș fi realizat c-am stat în toaletă aproape o oră încercând să repar dezastrul. Deși n-are cele mai rele intenții, ghinionul lui este că s-a apucat să dea din gură exact în momentul în care ți-au cedat nervii. Așa că nu reacționează tocmai bine când îi spui pe un ton nu tocmai relaxat unde să-și bage observația cea inteligenta. Adânc de tot. După care te faci că n-auzi când scheaună: da’ ce-am făcut, doar ți-am atras atenția.

Ești femeie și tocmai ai păţit nişte chestii nasoale. Atât de nasoale că ai plâns toată noaptea cu capul în pernă, dinții înlcleștați și pumnii strânși. A doua zi la muncă se observă și din avion că ai pățit ceva, dar preferi să taci și toți ceilalți aleg să-ți respecte tăcerea doar bârfindu-te în treacăt pe la colțuri. Atunci, dintre cele douazeci și două de persoane care te înconjoară, va răsări el, el cel care te va privi cu un ochi critic și va concluziona sec: ai plâns, nu mă duci tu pe mine.

Nu, boss, ți se pare, a fost maratonul desenelor animate pe Duck TV și am stat pănă dimineață să urmaresc aventurile lui Pluto și ale prințesei din Narnia că prea mă țineau cu sufletul la gură.

Tocmai ți-a dat cântarul vestea proastă că trebuie să mai lărgești cureaua cu încă o gaură după cea deja făcută acum două săptămâni. Încerci să te răcorești înjurând toată ceafa de porc, cartofii prăjiți și shaorma de pe lumea asta, când apare unul dintre ei. Te analizează în trecăt, cu o jumătate de ochi închis, apoi te întreabă seinin și retoric: te-ai îngrășat?

Coae, să mor io dacă nu ai o privire de uliu ieșit după pradă. Pe bune, chiar ți se pare ție că șuncile astea care-mi atârnă dizgrațios pe șolduri sunt de la îngrășat? Cum plm ți-ai dat seama atât de repede? Și mai ales de ce căcat crezi că eu n-aș avea ochi, cântar sau măcar oglindă? Vrei să fii prietenul meu cel mai bun? Simt că nu mai pot face un pas fară tine.

Hai, ziceti-mi că voi n-aveți măcar un “el” din ăsta prin preajmă ca să mă roadă invidia ca o gheară în gât.

mihai_vasilescu_captain_obvious