Nu-s pe aici că am nește treabă zilele astea. Da’ mă mănâncă degetele să spun câte ceva.

Scrolam pe Facebook după atentatul de la Londra și-am tot văzut shareuit videoul postat de băiatul ăla, român care muncește în Londra. M-am îngrozit. După care m-am speriat și mai rău. Băbăiatule, vă spun cât de poate de sincer că nu mai suntem sănătoși la cap. Am dat peste internauți viteji, rupți din filmele cu karate, care până și pe omul ăsta l-au luat la mișto din ăla prost și l-au terfelit în fel și chip.

Înțelegeți? Niște băieți care o freacă pă net aici la românica, între două râgâituri de la mici și-o labă, l-au luat la mișto pe săracul omul ăla care avea groaza morții întipărită pe față, pe motiv că, în loc să fugă mâncând pământul, a aruncat cu naveta de pâine în jegoșii ăia după care a pus mâna pe bâtă și-a început să-i caute.

Well, vitejii dă net bineînțeles că știau mai bine cum trebuia procedat și în general ar fi făcut ei mult mai  bine o grămadă de chestii pe care le-au văzut în documentarele dă pă iutiub.

Sunt fascinat, vă spun, de cât de departe au ajuns prostia și răutatea dublată de prostie. Și ca întotdeauna cei mai curajoși și cei mai viteji sunt exact bășinoșii care n-au curaj să deschidă când le sună cineva la ușă, de teamă să nu fie administratorul venit după întreținere.

Habar nu am cum aș reacționa într-o situație de genul ăsta. Îmi place să cred, dar nu sunt sigur, că măcar aș reuși să nu fac pe mine de frică. Dar vă zic extrem de sincer că n-aș avea în vecii vecilor tupeul să mă duc după ăia înarmat cu o bâtă. Spre disprețul internauților vandammi, desigur, care i-ar fi bătut p-ăia lejereanu cu un singur deget. Ăla cu care apasă tasta „enter”.

Sictir!

Aici aveți videoul, dacă nu l-ați văzut deja:

mihai_vasilescu_razboinic_internet