După cum vă spuneam, am oleacă de concediu și umblu mult zilele astea, deci nu-s foarte prezent pe-aici (poate v-ați prins când ați văzut că nu prea răspund la comentarii). Azi v-a mai scris Elena câte ceva. După ce citiți poate dați și voi vreo sugestie despre cum îi găsim fetei ăsteia un prinț ca să nu mai sărute degeaba pe rât bot toți broscoii. 🙂

Până pe la vârsta de 3 ani fiu-meu nu și-a dat seama că este un copil singur la părinți. Asta probabil și pentru faptul că a dormit cu mine în pat în toată această perioadă și credea că sunt soră-sa mai mare. Habar n-am. Cert este că la ziua lui, soră-mea ne-a anunțat că va avea al doilea copil. Atunci a început teroarea pentru mine. S-a declanșat în fiu-meu o dorință nebună de a avea un frățior.

O bună perioadă de timp a mers să-i cumpăr câte un ou kinder de fiecare dată când începea discuția cu frățiorul. Doar o bună perioadă. Atât! În final a trebuit să-i explic că povestea ăleia care susține că a ramas gravidă pentru că a facut baie după un bărbat e o mare vrăjeală. Și că pentru a face un copil ai nevoie de mai mult. Muuulllltttt mai mult, în cazul meu. După ochii pe care i-a făcut, când io îi explicam procesul tehnologic al facerii unui copil, mi-am dat seama că a înțeles tot. Și fix așa a fost că n-a mai pomenit săracu’ nici de frățior, nici de surioară. Dar, a început cu “un animal, mami, te roooggg”.

Well, fiule, aici mama ta e profesoară. M-ai nimerit la fix. Eu la animale mă pricep maxim. Așa că am luat un papagal. Nu, nu eu. Că de un papagal n-am avut și io noroc în viața asta. Doar de porci. Mă rog, să nu deviem de la subiect. După ce am luat papagalul m-a omorât cu zile să-i iau și o papagaliță. Că stă ăsta micu’ singur în colivie, că hâr, că mâr. Am cedat, normal. Dar cum eu nu mă pricep deloc la papagali cred că pe ea am luat-o cam bătrână pentru ca a murit după câteva luni. Papagalul, că doar d-aia-i spune “papagal”, a murit și el la scurt timp. De dorul ei, așa mi-a spus medicul care avea cabinet la scara ailantă. Bă, cât de papagal sa fii să mori de dor? Când piața de papagalițe este atât de bogata și variată iar papagali nu prea mai găsești în ziua de azi. Cel puțin io n-am găsit niciunul. Deși am fost și sunt într-o căutare continuă. Bun! Credeți că am scăpat? Nu!

Am cumpărat o pereche de hamsteri. P-ăștia i-am ales după același principiu ca pe papagali: să stea în cutia lor cuminți până vin eu de la serviciu, să mănânce puțin și ieftin. Toate lucrurile mergeau normal în casă. Seara când ajungeam, făceam din cuburi un fel de țarc și le dădeam drumu’ să se joace. După ce ne amuzam, îi puneam la loc și toată lumea mergea la somn.

Până într-o seară când m-am trezit în niște țipete ascuțite, cam cum e unghia pe geam sau creta pe tablă. M-am trezit cu părul măciucă în cap (de altfel singura măciucă din casă), cu ochii cât cepele și inima să-mi sară din piept, nu alta. Tipetele astea se auzeau din dormitorul unde era cutia hamterilor. Aprind lumina pe hol cu frica cât casa pe mine și tiptil m-am apropiat de cutie. Mă gândeam cu groază că s-a prins vreunul în rotița pe care o aveau acolo ca să se joace. Aș! Dă unde, fratele. Făceau sex. Adică FĂCEAU SEXXX!!!! La mine în casă. Pă banii mei și pă somnul meu. Păi, ‘tu-ți ceapa mă-tii de hamster, băăă, în casa asta nu face nimeni sex. Că d-aia n-are fiu-meu un frațior și v-am cumpărat pe voi. Șobolanilor! Că dacă făceam sex nu vă mai luam pe voi! E complicat să înțelegi asta?

Mno, plină de draci am intrat pe net să vad cum potolesc “animalul” care se trezise în șorichetele ăsta mic. N-am găsit nimic, în schimb am găsit ceva ce m-a îngrozit. M-a luat leșinul. Ce să vezi? Bagaboantele astea de hamsterițe după ce nasc trebuie să separi puii de ele, că o dă într-o depresie d-aia criminala și-i mănâncă. Ia gata! Până aici! Că faci sex sub ochii mei, mai treacă-meargă, mai un duș rece, mai o țigară, uit io cumva. Dar să adăpostesc o criminală, cu asta nu-s de acord. Așa că a doua zi i-am dus înapoi fără nicio pretenție financiară de la Animax.

Am continuat cu un câine. Buldog francez. O frumusețe de cățel. Băiatul de la magazin mi-a spus să-i dau ficăței și orez. Totul pasat. Bă, a-nnebunit toată lumea? Vreau un câine care să mănânce oase. Nu să stau cu blenderul în mână toată ziua. L-am luat totuși și când am ajuns acasă am avut o discutie serioasă cu cățelul.

L-am pus pe blatul de la bucătărie și i-am spus: coiete, fă-te mare repede și treci pă oase că io nu l-am crescut pă fiu-meu până la 2 ani. L-a crescut mama. Așa că blenderul la mine în mână, nu prea. În plus, te-am luat pe tine că vrea ăsta micu’ un frățior. Dacă voiam un copil și să pasez mancare, făceam sex. Așa că hai să sărim repede peste etapa cu pasatul mâncării. Nu știu cât a înțeles bietul cățel, cert este că a doua zi toată casa era plină de pipi. Lucea parchetul din loc in loc. Cred că am văzut vreo 40 de pete. Așa că am sunat la magazin și le-am spus că mi l-au dat bolnav de rinichi. Ăștia nu și nu. Că trebuie să cumpăr niște aleze și să-l învăț să facă acolo. Cam cât durează până învață, am întrebat. Vreo 3-4 luni. Păi, ce-am făcut Costele? Noo, e prea complicat. Așa că francezul a aterizat  la soră-mea la curte de a doua zi.

Ultima achiziție acum este o broască țestoasă. Asta stă în apă toata ziua. Schimb apa la două zile și manancă niște creveți uscati. Cinci bucăți de două ori pe zi. Iar o cutie costa 19 lei și-i ajunge șase luni. Noroc că a venit iarna și hibernează. Iar când hibernează nu mănâncă deloc. Partea proastă cu broasca e ca am luat-o mică și doctorul nu i-a putut stabili sexul. Iar fiu-meu nu știe ce nume să-i pună. Zilele trecute mi-a spus să mă uit io între picioarele ei să văd dacă e băiat sau fată. M-am uitat, dar n-am văzut nimic relevant, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Ce voiam să vă întreb, că-mi păreți niște oameni deștepți: dacă pup animalul în bot s-o tranforma într-un prinț sau într-un porc?

mihai_vasilescu_print