Am cam citit tot ce s-a scris azi în urma tragediei provocată de avalanșa din Retezat. N-am de gând să comentez nimic pe subiect. Ce rost ar mai avea? În schimb, sunt siderat de cohortele de proști care au tăbărât pe cei ce-au îndrăznit sa susțină că tatăl alpinist este singurul mare vinovat pentru ce s-a întâmplat. Cohorte de proști care s-au împărțit în două tabere.

Prima tabără sunt „empaticii”. Adică ăia care lăcrămează duios pă net: nu mai răscoliți tragedia, lăsați părinții să-și plângă durerea, nesimțiților!

Pentru ăștia am și eu o ușoară, foarte ușoară, problemă de logică. Să presupunem că fie-ta sau fiu-tău pleacă în excursie cu clasa. La munte, să zicem. E frumos la munte primăvara. Aer curat, natură, chestii. Îl lași cu inima ușoară. Ei, și ce să vezi, din cauza inconștienției unui profesor pasionat de alpinism, îți moare copilul ucis de-o avalanșă. Cam nasol, nu? Ce face diferența între asta și cazul din Retezat? Că acolo era copilul omului? Păi atunci e foarte simplu, ia presupune că era al tău și că acum nu mai e! Ia vezi, mai ești la fel de empatic?

A doua tabără e și mai sinistră. Sunt cei care susțin: nu mai dați vina pe tată, poate și copilul și-a dorit mult să meargă pe munte.

În acest caz problema de logică e și mai simplă. Să presupunem că fie-ta/fiu-tău vrea sa meargă la mare. Își dorește copilul atât de mult că n-ai cum să-l refuzi. Te urci în mașină și direcția litoral. Pe plajă, ignori suveran steagul roșu pentru amenințarea de valuri mari sau atenționările slavamarilor și intri la o baie. Cu copilul, evident, doar își dorește atât de mult. În plus, tu înoți atât de bine că n-are ce sa se întâmple, ce naiba. Ce să vezi, se întâmplă și se îneacă fie-ta/fiu-tău. Crezi că o sa le poți spune polițiștilor: știți, își dorea atât de mult să facă o baie, că n-am putut să-l refuz. În plus, avea aproape 13 ani, lua singur hotărările importante. Eu, părinte, n-aveam nimic de zis. Ei, ce crezi? O să te bată procurorul compătimitor pe umăr sau faci niște pârnăiță?

Cohorte de proști, vă spun.

Da, sunt total de acord cu ce spune Vlad aici. Tatăl trebuie să facă pârnaie grea și să-și cam plângă copilul de după gratii. Multă vreme.

P.S. Mai are rost să vorbim despre fotografia de mai jos? Da, sunt Ovidiu Popescu, tatăl alpinist, și una dintre fiicele lui. Dacă mai e ceva de zis, ziceți voi.

mihai_vasilescu_7_munti

sursa foto