Știți voi momentele alea în care reporterii aflați la “fața locului” simt în organism nevoia de nestăvilit de a pune întrebarea AIA care o să le aducă premiul Pulitzer? Well, în realitate, când încep să scoată cuvinte pe gură, lucrurile stau un picuț altfel, cam ca în exemplele pe care le-am strâns io mai jos.

Unu. Reportaj despre doi tineri al căror copil a murit la naştere.

Din studio se dă legatura la spital. Reporterul e acolo, pe fază, și aruncă degajat primele întrebări spre săracii părinți care nici nu mai știu cum îi cheamă: Cum vă simţiţi? Ce nume i-aţi fi pus copilului dacă trăia? Sunt curios cum ar fi reacționat dacă-i dădea tatăl un cap în gură și-i răpundea “ca pe mă-ta”. Dar n-o să aflu niciodată.

Doi. Mascații tocmai săltaseră un individ acuzat că a violat o femeie și-l cărau cu spor spre dubă.

Reporterița se repede ca rața la muci: De ce-ai violat-o pe femeie, nu ţi-a fost milă de ea?

Trei. Sezon estival pe litoralul românesc. Plaja plină de oameni. În mod evident, toate televiziunile și-au trimis cei mai destoinici oameni la fața locului. Întrebarea reporterului pentru un grup de turiști vine ca un fulger: Aţi venit la mare? De ce?

Patru. Sat românesc în care viitura a lovit năprasnic și-a luat toate casele. Peisajul este bacovian spre morbid, în sensul că în locul în care se aflase satul, acum totul este acoperit de nămol şi ape. Ghiciți ce-l întreabă reporterul pe unul dintre țărani. N-aveți cum, dar las’că vă zic io: Unde este casa dumneavoastră acum? Vă jur că în locul ăluia răspundeam: “în pulă, bată-te sa te bată de prostan”

Cinci. Operațiune DIICOT cu traficant de droguri prins în flagrant. Mascații îl încătușaseră pă nenea traficantu’ și-l duceau spre locul în care urma să-și trăiască următorii câțiva ani buni din viață.  Când, de nicăieri, apare Colombo cu microfon: Unde ai ascuns drogurile? Mi-e prea jenă să vă spun ce i-aș fi răspuns. Plus că o puneam pe mama reporterului în situația ingrată de a fi percheziționată în dos.

Șase. Subiect de interes național. Dar ce spun eu “national”, planetar am vrut să zic. Un beţiv fusese lovit cu o rangă în cap la birtul din sat. Reporterul aruncă o privire profundă spre drojdierul pocnit, după care: Ce-aţi simţit când aţi fost lovit?

Șapte. Adolescent mort în accident de mașină. Ajung la locul faptei și părinţii aproape leşinaţi de durere că şi-au pierdut unicul copil. Idiotul cu microfon și creier cât nuca lovește din nou: Cum vă simţiţi? Credeţi că ar trebui pedepsit autorul?

Opt. Simțiți-vă liberi să continuați. Sunt convins că aveți ce.

Nu, serios, îmi explică și mie cineva pe ce bază sunt angajați ăștia? Adică există vreo exlicație logică pentru care ai oferi un job unui cetățean fără creier?

mihai_vasilescu_reporter