Mă gândeam c-aș emigra. La cum se prezintă situațiunea în minunata țară numită România, cred că este o soluție de luat în seamă sau asupra căreia măcar merită să chibzuiești serios. După care lași chibzuitul, te urci în primul avion și pleci unde vezi cu ochii. Vedem, mă mai gândesc, că la cei douășopt de anișori ai mei e greu s-o iei de la capăt printre străinii ăia reci și neprimitori.

Până atunci, ce voiam să vă rog pentru joia asta care se anunță mirobolantă. Știu că mulți care citiți pe-aici sunteți deja stabiliți prin cele negre străinătăți. Nu ne povestiți și nouă (pe scurt sau pe lung, după cum vă lasă timpul și inspirația) ce v-a făcut să luați deciza de a lăsa în urmă tot? Ce v-a îndemnat să plecați să vă căutați norocul prin lume? Și, mai ales, dacă aveți de gând să rămâneți pentru toată viața sau e doar o chestie de moment, de câțiva ani. Hai, curaj, nu fac mișto, chiar mi-ar plăcea să vă aud poveștile. Poate chiar se brodește vreuna mișto și o public. Sau mai multe.

Stați, stați așea, că am câte ceva și pentru colegii de suferință din spațiul Carpato-Danubiano-Pontic. Pe voi voiam să vă întreb ce v-ar face să emigrați. Care ar fi impulsul sau ce v-ar determina să luați calea țărilor cu apă caldă? Da’ vreau să-mi ziceți pe bune care-s motivațiile ce v-ar face să luați hotărârea asta, nu că vă mai lipsesc 2-3 milioane de euro ca să vă vedeți stând într-o căsuță de pe lângă Barcelona. Că la banii ăștia emigrez și io azi, plec în pauza de prânz și nu mă mai întorc.

Asta, desigur, dacă aveți astfel de gânduri. Dacă nu, simțiți-vă liberi să ne povestiți ce vă face să râmâneți aici.

mihai_vasilescu_emigrare