Și o sa cred doar când o să văd în jur oameni care chiar vor să se schimbe. Până atunci, o să iau o pauza de la la ce se întâmplă în România din afara bulei mele.

Până când n-o să mai aud claxoane de la birou. Da, pe strada unde avem biroul se circulă bară la bară de dimineața până seara. Nu vreți să știți de câte ori pe zi aud disperați claxonând prelung, cu speranța că după ce ridică mâna de pe claxon toate mașinile din fața lor vor fi dispărut ca prin minune.

Pâna când n-o să mai văd căcații de câine care efectiv au umplut orașul. M-am plimbat puțin mai mult zilele astea că a fost cald. Practic trebuie să faci slalom printre ei. Și nu, nu erau de la maidanezi.

Până când o să reușesc să merg la primul film sau la primul spectacol de teatru în timpul căruia n-o să sune niciun telefon în sală. Da, oricât de greu vă vine să credeți, n-am reușit încă.

Până când …………………………………………. (Completați voi linia punctată cu ce vă vine prin minte. Aveți de unde alge, trebuie doar să ieșiți din casă și vă năpădesc exemplele.)

Pentru că e ușor sa mergi la protest în Piața Victoriei să ceri de la alții să respecte legi și reguli, iar după ce-ai plecat de acolo să intri înapoi în modulul de nesimțire al fiecărei zile. E cel mai usor să cer schimbare de la alții, uitând că TU ești primul care trebuie să se schimbe.

Pot să pun pariu pe orice că măcar unul dintre toți ăștia din videoul de mai jos a fost în piață și-a zbierat că vrea respectarea legii și o „țară ca afară”. Well, e mișto cu corupția, cu psd-ul și cu înaltele deizderate morale, dar totul până la liftul de la metrou. P-ăla trebuie să-l prinzi, dă-le în plm de persoane cu dizabilități.

Așa că de săptămâna viitoare ne întoarcem la „ce mi-a plăcut”.

Atât.

De aici

mihai_vasilescu_parcat_loc_handicap

sursa foto