Uneori mă apucă așa din senin un dor nebun de culturalizare. Și-atunci mă duc la teatru. Relația mea cu teatrul este specială, am vrut să dau la fostul I.A.T.C. dar n-am făcut-o, n-am avut curaj. În plus, îmi place atât de mult acolo, în sală, că m-aș duce în ficare zi dacă ar fi posibil. Sunt fascinat de oamenii ăia care lasă-și lasă viața sau grijile la cabină și vin în fața ta să joace. Îmi place și la film, că n-are cum sa nu-mi placă, dar la teatru este cu totul și cu totul altceva. Poți sa vezi de cinci ori la rând același spectacol, va fi de fiecare dată altfel.

Dar, pentru că în București se joacă peste tot cu sălile pline și este aproape imposibil să te hotărăști subit că vrei la teatru și să și găsești bilet la unul dintre cele consacrate, când mă apucă, mă duc la câte un spectacol de teatru independent. Uite-așa am ajuns aseară la Aglaja. Târâș-grăpiș, prin ploaie am nimerit Centrul Cultural European UNESCO „Nicolae Bălcescu”, locul unde s-a jucat.

Ah, era să uit, mai am un fix, îmi place să stau în primele rânduri, să simt cum respiră actorii spre mine, să le aud inimile bătând să mă pot uita în ochii lor. Numa că tanti de la casă mi-a dat aseară loc în fundul sălii. Când am văzut, m-a luat amețeala. M-am întors frumușel la ea și-am rugat-o, cu duhul blândeții, sa mă mute mai în față. Well, ce vă ziceam eu nu de mult? Nu s-a născut încă funcționara care sa mă refuze. Ia ghiciți cine a văzut Aglaja din primul rând? Exact!

Acu’ sper că nu vă așteptați sa vă povestesc piesa. O să vă zic doar câteva vorbe, poate vă stârnesc curiozitatea și mergeți s-o vedeți. Pentru că, una-peste alta, merită. So, pe mine m-a spart tipa care joacă rolul principal, Alina Petrică. N-am mai văzut niciodată atâta expresivitate. Practic, cred că poate sa joace doar cu fața ce stări își dorește. Și ieri cred că a trecut prin toate. În plus a dansat într-un mod care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva e dansatoare devenită actriță sau invers. Pentru că, da, există câteva scene de dans și coregrafie bune, bune de tot, cu ea în prim-plan. E bună, bună de tot. Sper s-o mai văd și în alte spectacole. Al doilea lucru care mi-a plăcut, și m-a pus și pe gânduri, este subiectul: lumea circului. E ofertant, pentru că, din păcate, știm atât de puține despre asta.

Ah, uite, ca să vedeți că sunt sincer până la capăt, a fost și o chestie care… hmm… m-a dezamăgit. Tipul care-l joacă pe tatăl Aglajei, mi s-a părut că nu are forță, că nu transmite. Mă rog, o fi prins o zi proastă sau o fi din vina mea, că mi-e frică de clovni.

Gata. Vă recomand să mergeti, dac-o prindeți pe undeva. Garantez eu că n-o să plângeți după bani. A, iar dacă a văzut-o cineva dintre voi, aș vrea să-mi confirmați dacă am dreptate sau sunt în eroare. De protagonistă vorbesc, dacă vi s-a părut la fel de bună cum mi s-a părut mie.

P.S. Din ce-am înțeles, se joacă, în aceeași distribuție, duminică (mâine) la Iași, de la ora 19.00 la Teatrul Luceafărul. Așa că, dacă avem ceva ieșeni pe aici, v-am făcut program mâine seară.

mihai_vasilescu_aglaja