Nu știu să fac desosebirea între „înalte”, „acute” și „vocea de cap”. Nu am ureche muzicală și, evident, nici voce. Sunt, așa, ca un fel de om. Și omul ăsta vă spune că nu i-a mai plăcut niciun concert, niciodată, cum i-a placut ce-a cântat fata asta, Sia, ieri seară, în centrul Bucureștiului. Nu am crezut că o voce live poate să sune mai bine decât prelucrările înregistrate. Acum cred.

M-a întrebat lumea dacă a fost mai mișto ca la Rihanna. Am ridicat din umeri pentru că nu am cum să răspund la asta. A fost altceva. De Rihanna m-am bucurat, dar la Sia am simțit că vreau să încremenească timpul în loc.

Nici măcar nu mă ajută vorbele să vă spun cât de mult mi-a plăcut. Am avut pielea de găină de la început până la sfârșit și îmi venea să mă pun pe jos într-un colț, să stau așa strâns ghem, să ascult și să nu se mai termine niciodată. Și nu glumesc, n-am avut invitație de la organizator, nu m-a plătit nimeni să spun așa ceva. Pur și simplu asta am simțit, că fata aia de pe scenă cântă pentru mine si pentru sufletul meu. Și după cum reacționau cei din jur, cred că n-am fost singurul care a simțit asta.

Când s-a terminat, am rămas mut, pe loc, uitându-mă în gol, în timp ce oamenii plecau și treceau pe lângă mine. Iar acum, când scriu, ascult Sia încercând să retrăiesc cât de cât senzațiile din timpul concertului. Degeaba.

Atât.

Ah, încă o chestie. S-a nimerit să mă întâlnesc cu Cabral și să stăm la concert împreună. Trebuia să fi văzut ce i-a mai plăcut și lu’ țaranul ăla. Iar asta nu e tocmai în regulă. Pentrucădece, cine naiba a mai pomenit țărani negri?

P.S. Chiar înainte de ultima piesă, m-am trezit cu un mesaj de la Laura care zicea exact așa: „Cum e la Sia, atât de mișto pe cât se aude? Mi s-a făcut pielea de găină doar trecând pe lângă.”. Altă țărancă și-asta.

mihai_vasilescu_sia_bucuresti

sursa foto