Aproape că îmi pare rău să scriu asta. Dar o tot gândesc din momentul în care s-a anunțat că se recurge la chetă publică pentru „Cumințenia Pământului”. Și zic că îmi pare rău, pentru că am niște prieteni care se ocupă de campania de donație publică. Dar, știi cum e, tocmai am stabilit că prietenilor e bine să le zici adevărul în față. Chiar cu riscul să rămâi singur.

Așadar, când am auzit că se va recurge la donație publică pentru suma de șase milioane de euro, m-a pufnit râsul. Din mai multe motive. Dar principalul a fost ăsta: cum căcat își imaginează vreun politician din țara asta că poate să mai determine măcar un cetățean român, sănătos la cap, să dea bani pentru ceva ce administrează statul? Bă, oameni buni, bă politicienilor, poate nu ați înțeles că în mentalul colectiv „statul” = „politiceni”. Și lumea s-a săturat de ăștia din urmă ca de mere acre. Cum să dea bani cuiva care a dovedit că este cel mai prost administrator posibil? Cuiva care este incapabil să gestioneze orice situație care ar fi necesitat intervenția lui? E ca și cum mi-ar cere un jucător la ruletă, perdant permanent și alcoolic, să investesc niște bani în el, că „știe ce face și-o să fie bine”. Iar eu nu sunt gambler.

Oare cum credeți voi că vreun cetățean, care a auzit doar în treacăt de „Dosarul Microsoft”, o să mai vrea vreodată în viața lui să mai scoată vreun ban din buzunar pentru ceva ce-l roagă statul român? Orice om sănătos la cap o să-și pună „ăștia nu sunt normali, doar șpaga ălora a fost 9 milioane de euro și ei vor acum bani de la mine”? Și, a propos, nu vă e bă rușine? Pe alde Pinalty, Cocoș și compania i-ați umplut de cașcaval, dar n-ați mai găsit niște resturi pe acolo, ca să nu fiți nevoiți să vă faceti de rahat cu cheta asta ce-o să fie un fiasco?

Când am văzut aseară ce sumă s-a strâns până acum, mi-am dat seama că am dreptate sută la sută. „Umpic” peste douăsute de mii de euro în două luni? Serios? Nici cât o mașină mai acătării? Râde Gigi Becali de voi și cu fundu’, iar Țiriac cred că deja și-a dat telefonul pe silent, de frică să nu-l sunati să-i cereți împrumut. Nu vă spune nimic suma derizorie, domnilor care conduceți țara asta? Nu este așa un fel de semnal că v-ați rupt definitiv de proștii plătitori de taxe (a se citi „cetățenii acestei țări, blestemată să fie condusă de hoți și nevolnici”)?

Dacă aţi coborî măcar o dată în stradă, dacă aţi intra măcar cinci minute într-o cârciumă cu navetişti care-şi beau ţoiul la botul calului, aţi înţelege că la ora asta există două Românii: România voastră şi România noastră.

Știți ce e și mai prost? După alegerile astea care tocmai s-au încheiat, senzația de scârbă e și mai puternică. Și omul scârbit nu prea bagă mâna în buzunar. Că n-are de ce. Vrea să vomite, nu să doneze. Poate n-ați observat, politicenilor, că oamenii în general dau bani cu două ocazii: la nuntă și la înmormântare. Iar motive de nuntă nu prea avem. Așa că acum așteptăm să vă înmormântăm pe voi, toți, ca să putem merge mai departe. Metaforic, desigur. Că nu vă vreau morți, ci închiși. Eventual, trăind din milă publică.

P.S. Dacă vă bazați pe electoratul ne-scârbit, votant de PSD, iar ați calculat prost. Nu le-au intrat pensiile.

P.P.S. Poate sunt eu nebun și nu văd lucrurile corect. Atunci, poftim, vă las link-ul către site-ul brancusiealmeu.ro, unde se pot face direct donațiile. Spor la colectat!

sursa foto