În urma textului de ieri, cu care nu a rezonat deloc, Duamna Vio a cerut un drept la replică. Pe care i l-am acordat, ca să păstrez măcar o aparență de democrație. Deși m-a mitraliat un pic, mă bucur că suntem diferiți, ar fi fost plictisitor să rezonăm la aceleași lucruri. Ba chiar, în mărinimia mea absolută, i l-am și corectat.

………………………………………………………………………………………

Mi s-a luat de acest subiect şi sper că e ultima oară când scrii aici despre asta.

Împăratul lumii penisocentriste a proclamat decalogul perfecţiunii feminine. Pământul a stat şi planetele s-au aliniat. Adevărurile absolute curg unul după altul. Luume, luuume, adunaţi-vă şi ascultaţi altfel de sabie veţi fi tăiaţi. Împăratul e crud şi neiertător şi marea lui spaimă o reprezintă grasele. Credeam că bărbaţii au griji mai mari cum ar fi impotenţa sau propria grăsime sau ficatu’ bolnav sau alopecia. Da’ ce să vezi, ei veghează neobosiţi la greutatea noastră. Mno, eu azi o să fiu o duamna grasă pentru că m-am enervat. Simt nevoia să dau un drept la replică pentru că Universul plânge de tremură cămaşă pe el şi cere echilibru.

Băbăiatule, take a break. Zău! Nu vrei grasă, nu îţi lua. As simple as that! O să o ia altul sau nimeni. N-o să moară că n-o iei tu. N-o să moară oricum, că se hrăneşte bine, măcar la asta se pricepe foarte bine. Citesc şi mă expandez de nervi şi oleacă de silă. De când spanac se învârte lumea în jurul dorinţelor voastre? Da ce, mah, voi sunteţi perfecţi? Ei aş! Nu sunteţi nici perfecţi şi nici simţiţi de multe ori.  Îmi pare rău că nu ţi-a ieşit aseară în cale un bodyguard de la Mega sau un cangur să scrii ceva mai uman şi mai senzaţional decât voma asta perfecţionistă. Pe bune! Îţi place ţie să intri punctual cu bocancii în viaţa unei anumite categorii. O categorie care există doar pentru că tu o creezi aici şi apoi ai grijă să arunci în ea cu o basculantă de rahat lângă care pui un ventilator. Nu suntem grase sau slabe… suntem femei. Atât! Nu mai judeca la vrac oamenii că s-ar putea să bagi băţul prin gard aiurea, la unii care se luptă pe viaţă şi pe moarte cu existenţa, bolile şi dramele proprii. Let them be.

Noi, fumeile, nu existăm numa’ pentru voi, bah! Existăm că aia e. La fel şi voi. Am convenit noi să ne întâlnim să ne împerechem şi să ne hlizim dar n-am stabilit că voi sunteţi soarele şi noi existăm numa să ne învârtim după voi. Dincolo de kile şi de măsurile perfecte din capete alea pătrate, suntem toţi oameni. Avem depresii sau bucurii şi situaţii diferite. Singura ta grijă e că o să te fută şi o să te mănânce vreo “grasă”? O fi karma ta în perioada asta că eşti nesimţitor şi te crezi perfect. Stai jos, ai luat 3. Nu eşti perfect, bah, şi nimeni nu e!

Nu te ştiu bine dar îmi dau cu părerea şi e aiurea? Păi nici tu nu le ştii pe „grasele alea” şi deja le-ai târât prin noroi şi le-ai redus la grăsime la vrac şi nesimţire la chintal. Nu ştiu ce manual de feminitate citeşti t,u dar n-ai ajuns la capitolul care trebuie. O să îl caut pe ăla de gentlemani impecabili să îţi arăt cum ai putea să ne vorbeşti şi ce-ar fi frumos să observi tu la duamne, să trăim toţi în pace pe lumea asta.

Or avea şi ele suflet în ele, că nu suntem roboţi. Nuș’ cum arată mama ta la vârsta ei, dar se poate să fi pus câteva kile şi asta nu o face mai puţin minunată şi sufletistă. Mama mea, de exemplu, a pus şi e făină aşa pufoasă cum e şi are suflet bun de tot. Tata n-a plecat de lângă ea când a pus ăia trei colăcei, pentru că stă pentru suflet şi feeling. Tata nu e nici el perfect dar au o poveste impreuna. Despre asta e viata in doi. Nu fi buou.

Şi eu mai cropuiesc pozele, deşi arât foarte ok şi sunt destul de bine cu mine. Le cropuiesc pentru că am propriile mele nesiguranţe, dorinţe sau hachiţe nu pentru că cropul ăla îmi va aduce futaiul vieţii şi masculul Terrei. Slăbesc când vreau eu nu când imi zice vreun duomn din ăsta pefect. Un om inseamna mai mult decat greutatea lui. Mno, eu mă cam lipsesc de ăştia care varsă fiere de genul asta şi încerc să îmi rezolv problemele. Maybe you should do so too.

Vasilescule, îmi eşti drag şi încă mai cred că eşti my brother from another mother, da’ de data asta zic pas. Ce spui despre grase spune mai mult despre tine decât despre ele… şi nu cred că îmi place ce văd. Ce nu înţelegi tu e că suntem oameni şi viaţa nu e nici dreaptă şi nici uşoară. Poate greşim adesea  dar atunci ne lipsim de judecătorii absoluţi care ştiu exact ce nu ştim şi ne strigă pe unde apucă. Ştii şi tu că asta cu kilele e o pantă alunecoasă şi că nu poţi judeca… e de multe ori ca şi cum ai judeca pe cineva că are afecţiune renală sau un handicap locomotor. Let them be şi fii tu cât de bun, perfect, slab şi atrăgător poţi. Nu ştiu cum e cu feminitatea, dar articolul asta clar ţi-a luat din masculinitate. Oi fi tu vreun superb, dar articolul asta te face mic şi urat. When you throw dirt… you lose ground. Atât.

P.S. Mă doare la bascheţi de răbdarea voastră a bărbaţilor şi cât e de limitată.  Be fair! Si voi faceţi o grămadă de rahaturi şi noi trecem peste. Hai să fim oameni şi mai vedem apoi cum luăm problema la pilă, la bisturiu sau la mişto.

P.P.S. N-ai auzit de bărbaţi care zic că sufera de glandă? Nici eu de aia care după ce îşi varsă frustrările despre grase şi femei într-un mod grobian şi lipsit de delicateţe şi empatie, recunosc că au fost naşpa. Poate vei fi primul. Poate nu.

mihai_vasilescu_aparentele

sursa foto